Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 38/MP
Ședința publică din data de 21 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva încheierii de ședință din data de 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală se prezintă recurentul-inculpat, personal, în stare de deținere, asistat de avocat oficiu, conform împuternicirii avocațiale nr. 2015 din 21.04.2009 emisă de Baroul Constanța.
Procedura legal îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că inculpatul este arestat de mai mult de 30 de zile. Este adevărat că este cercetat pentru o faptă gravă - tentativă de viol sub aspectul agravant al alin. 3 al acestui articol. Conform legii penale tentativa presupune că hotărârea de a executa infracțiunea este întreruptă dintr-un anumit motiv. Hotărârea inculpatului a întrerupt acest act. Solicită a se reține că acea cameră era neluminată, inculpatul se afla în stare de ebrietate, astfel încât apreciază că acesta s-a aflat în eroare de fapt crezând că se află lângă amica sa, fiind incidente prevederile art. 151 cod procedură penală.
În rechizitoriul întocmit și în motivarea încheierii se arată că există probe și indicii temeinice - care constau în declarația minorei - ori aceasta vrea să retragă plângerea. Având în vedere starea de arest a inculpatului apreciază că trebuie să ne aflam în prezența unor probe certe.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. "f" cod procedură penală, consideră că este invocat un termen generic într-o situație care nu impune acest lucru. Inițial, inculpatul a fost cercetat pentru infracțiunea de viol, ulterior, probele fiind contrazise de raportul de expertiză medico-legală. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, dacă se va aprecia necesară o măsură preventivă solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, acesta urmând a locui în aceeași localitate, la mama sa.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat. Deși se face vorbire despre lipsa probelor, din actele dosarului se poate observa dacă există sau nu probe. Instanța este vizată cu un recurs ce privește această încheiere, instanța urmând a aprecia - funcție de probele administrate în cursul urmăririi penale, dacă trimiterea în judecată a inculpatului a fost sau nu temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului. Arată că fapta reținută nu este adevărată. La poliție a fost obligat să dea acea declarație.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus:
"În baza art.300/1 al.1 cod pr.penală, constată legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv dispusă față de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 22.10.1984.
În baza art.300 ind.1 al.3 cod pr.penală, menține măsura arestării preventive inculpatului.
În baza art.139 cod pr.penală, respinge cererea inculpatului privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.
Prezenta se comunică locului de deținere."
În motivarea acestei hotărâri instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de la lângă Tribunalul Constanța nr.751/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de viol prev. de art.197 alin.1,2 lit.1și alin.3 Cod penal și tentativă la incest, prev. de art.20 rap. la art.203 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în noaptea de 14/15.02.2009 a încercat să întrețină un raport sexual cu sora sa vitregă, în vârstă de 10 ani, profitând de faptul că aceasta dormea.
Prin încheierea de ședință nr. 37/20.03.2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 20.03.2009 până la data de 17.04.2009 inclusiv, avându-se în vedere că probele aflate la dosar justifică presupunerea rezonabilă de existență a infracțiunilor, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit art. 3001Cod de procedură penală, tribunalul a constat că aceasta a fost dispusă în condiții de legalitate și temeinicie, iar motivele care au condus la privarea de libertate a inculpatului subzistă în continuare.
Astfel, față de exigențele impuse prin dispozițiile art.143 Cod de procedură penală, instanța a constat că la dosarul cauzei există probe și indicii temeinice care fundamentează presupunerea rezonabilă că inculpatul a realizat acte materiale specifice infracțiunilor de tentativă la viol și tentativă la incest, din care prima este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani.
Relevante în acest sens sunt declarațiile minorei, date atât în fața organelor judiciare, cât și relatările sale orale făcute mamei și profesorilor de la școală, reproduse apoi de aceștia, constante în a evidenția faptul că în noaptea de 14/15 03 2009, în timp ce dormea în același pat cu inculpatul, ambii îmbrăcați, s-a trezit și a constatat că era dezbrăcată de pantaloni până la genunchi, întoarsă cu fața spre inculpat, iar acesta avea de asemenea pantalonii lăsați în jos și era culcat cu fața spre ea.
În cursul urmăririi penale minora a mai declarat că s-a trezit, întrucât a simțit când inculpatul a întors-o cu fața spre el, și de asemenea a simțit o durere în zona genitală, iar când l-a întrebat pe inculpat ce se întâmplă, acesta i-a replicat că nu trebuie să știe ea.
Această situație este confirmată de martora, care a intrat în camera respectivă în momentul când minora se trezise, și a constatat că atât aceasta cât și inculpatul aveau pantalonii lăsați în jos până la genunchi.
De asemenea, în cauză există probe certe care relevă faptul că lăsarea inculpatului în libertate ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
Astfel cum s-a reținut și cu ocazia luării măsurii arestării, aceste probe sunt cele care demonstrează relația de rudenie între inculpat și minoră, vârsta de 10 ani a acesteia, cele care relevă că faptele se referă la viața sexuală a minorei precum și la incest, toate raportate la poziția oamenilor în legătură cu încălcarea normelor legale și morale în domeniul respectiv, la consecințele grave și ireparabile în cazul săvârșirii unor astfel de fapte.
socială negativă provocată de acest gen de fapte rezultă, în cazul de față, din atitudinea profesorilor minorei, care au sesizat starea deosebită a acesteia, au insistat în a cunoaște ce s-a întâmplat și au încunoștințat de îndată organele de poliție. De asemenea, se constată atitudinea în același sens a mamei minorei - deopotrivă și mama inculpatului - care a formulat plângere penală împotriva acestuia, de îndată ce a luat la cunoștință despre fapta săvârșită.
Din probe rezultă că inculpatul și minora fac parte din aceeași familie, prin natura împrejurărilor locuiesc împreună sau chiar dorm împreună, astfel încât aceste aspecte raportate la faptele pentru care este cercetat inculpatul, determină o puternică reacție de temere și nesiguranță în rândul cetățenilor dacă acesta ar fi lăsat în libertate.
Acest sentiment de nesiguranță ar decurge, pe de o parte, din atitudinea referitoare la activitatea organelor judiciare, care nu ar adopta măsurile eficiente pentru a preveni și stopa astfel de manifestări de un pericol social deosebit, iar pe de altă parte, din faptul că inculpatul sau alte persoane ce îi pot urma exemplul, știind că reacția autorităților este minimă, pot săvârși fapte asemănătoare asupra minorei sau altor persoane.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a fost dispusă legal și temeinic, fiind în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și asigurarea aflării adevărului, câtă vreme inculpatul prezintă o altă variantă de desfășurare a evenimentului și există pericolul real al denaturării mijloacelor de probă, dată fiind situația familială și relațiile specifice dintre inculpat, victima și martorii ce urmează a fi audiați
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că nu există indicii temeinice privind săvârșirea faptei cu vinovăție, acesta aflându-se în eroare de fapt.
Verificând încheierea recurată în raport de criticile aduse și din oficiu, potrivit art. 3856alin. 3 cod procedură penală Curtea apreciază recursul ca nefondat.
temeinice reținute cu ocazia arestării preventive nu au suferit ulterior alterări de natură să afecteze caracterul real al acestora în condițiile în care aceeași apărare a fost invocată de inculpat și cu ocazia arestării preventive.
Apărarea invocată este neverosimilă, ea a fost corect înlăturată de prima instanță.
În mod legal, prima instanță, înainte de primul termen de judecată, a considerat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în scopul începerii cercetării judecătorești cu inculpatul la dispoziția nemijlocită a organului judiciar.
Ca atare recursul va fi respins ca nefondat, cu aplicarea corespunzătoare a art. 192 cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva încheierii de ședință din data de 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 189 cod procedură penală
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat, în sumă de 100 lei.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 aprilie 2009.
Președinte de complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond:
Red.. Jud.: -
Tehnored. Gref:
Ex. 2/22.04.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu, Răzvan
