Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 385/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 385/2008
Ședința publică din 10 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații:, și împotriva încheierii penale din 7.07.2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații, și, în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpați, avocat, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați și casarea încheierii atacate. În ce-l privește pe inculpatul solicită să se ia act de motivele de recurs formulate în scris și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu aceleași concluzii și pentru inculpatul. Pentru inculpatul solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, precum și pericolul social al faptei nu mai subzistă și că nu există indicii că inculpații ar avea posibilitatea să influențeze depozițiile unor martori.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Cu privire la recursul împotriva încheierii de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arată că o astfel de cerere nu poate fi admisă, pedeapsa fiind mai mare de 18 ani. În ce privește menținerea arestului preventiv, arată că în continuare există temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive. În ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea arată că aceasta nu poate fi admisă, având în vedere pedeapsa cu care este sancționată infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că din declarațiile martorilor și nu rezultă că se ocupa de trafic de droguri, ci doar că era consumator de droguri. Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 7 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-, în baza art. 160/8 al.6 Cod procedură penală, raportat la art. 160 ind. 1 al.1,2 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul,
În baza art. 139 al.1, 2 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
În baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de inculpații, și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Sibiua reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
n speță, nu sunt îndeplinite condițiile de fond pentru admisibilitatea cererii. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor rev.de p. art. 2 al. 1 Legea 143/2000, art. 2 al. 1, 2 Legea 143/2000, art. 4 al. 1 Legea 143/2000, și art. 4 al. 1,2 Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cp. art. 16 Legea 143/2000, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
Pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, art. 160 ind. 1 al. 1.C.P.P. prevede un maxim de pedeapsă de 18 ani. Deși, inculpatul poate beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000, privitoare la reducerea la Jal imitelor de pedeapsă, acest aspect nu poate avea influență în ceea ce privește încadrarea în condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorii, ci este dispoziție legală ce urmează a fi avută în vedere de către instanță la individualizarea pedepsei.
În consecință, tribunalul a apreciat că, pentru inculpatul, nu sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de art. 160 ind. 1 al. 1.C.P.P. și, în baza art. 160 ind. 8a al. 6.C.P.P. o va respinge.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, tribunalul a constatat că dispozițiile art. 139 al. 1.C.P.P. nu sunt incidente în cauză pentru a se putea dispune înlocuirea. Astfel, luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat, s-a bazat pe dispozițiile art. 148 lit. f C.P.P. constatându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani, și că acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin aceea că, dată fiind dependența acestuia de droguri, există pericolul ca acesta să revină la consumul de droguri sau să vină în contact cu alte persoane pe care le-ar putea influența în acest sens. Aceste temeiuri avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat, iar faptul că inculpatul, în perioada petrecută în penitenciar, nu a mai consumat droguri, nu este de natură a determina încetarea dependenței acestuia de droguri, în lipsa unui tratament medical de specialitate. Pe de altă parte, oportunitatea unui tratament medical și a unei consilieri de specialitate trebuie confirmată de un raport medico-legal întocmit de medici specialiști, raport care nu a fost efectuat în cauză până la acest moment.
Faptul că inculpatul a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de anchetă și cu instanța, și, posibilitatea influențării martorilor din proces este redusă, nu este suficient a determina schimbarea temeiurilor arestării, aceste temeiuri având în vedere și protejarea intereselor societății, fiind necesar a se asigura un echilibru între interesul inculpatului și interesul celorlalți membrii ai societății.
În atare situație, tribunalul a constatat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive nu s-au schimbat până la acest moment, astfel că, în baza art. 139 al. 1.C.P.P. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv luată față de inculpații, și loan, în condițiile art. 160 ind. b C.P.P. tribunalul a constatat că, măsura preventivă luată față de cei trei inculpați este legală.
Pe de altă parte, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, și anume limitele de pedeapsă pentru faptele reținute în sarcina inculpaților și pericolul social concret pentru ordinea publică, reflectat în activitatea extinsă a inculpaților, natura drogurilor (droguri de mare risc), dependența lor de droguri și necesitatea protejării intereselor societății, subzistă în continuare, neputându-se susține că, în acest stadiu procesual, au încetat.
În aceste condiții, tribunalul, în baza art. 160 ind. b al. 3.C.P.P.
300 ind. 2.C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării
preventive luate față de inculpați și a menținut măsura arestării
preventive luată față de aceștia.
Împotriva încheierii au declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 141 Cod procedură penală inculpații:, și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și care, reiterând același aspecte ca și la fond, solicită:
1. Inculpatul înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate și anume obligarea de a nu părăsi localitatea
2. Inculpatul
- admiterea cererii de liberare sub control judiciar
3. Inculpatul
- respingerea cererii de menținere a măsurii arestării preventive.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 al. 3 Cod procedură penală constată că recursurile nu sunt fondate.
1. Solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive nu va fi primită de către C ca o critică aptă de casare întrucât prin prisma dispozițiilor art. 141 Cod procedură penală, recursul împotriva unei atare măsuri este inadmisibil.
2. Curtea reține de asemenea, cu privire la critica adusă de inculpatul, că instanța fondului a procedat corect în aprecierea sa vizând neîntrunirea exigențelor impuse de art. 160 ind. 1 al. 1 Cod procedură penală și anume cuantumul pedepsei de maxim 18 ani.
În speța de față infracțiunea dedusă judecății este pasibilă de o sancțiune peste 18 ani, aspect ce exclude luarea în discuție a temeiniciei unei atare cereri.
3. Referitor la menținerea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, Curtea apreciază că Tribunalul a dispus în mod corect, în considerarea dispozițiilor art. 160 /b al.3, apreciind în baza lucrărilor cauzei că temeiurile care au justificat luarea măsurii subzistă în continuare.
4. Ca atare, Curtea arată că suspiciunile rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpați a unor infracțiuni grave, cu un ecou puternic în rândul comunității, precum și necesitatea prevenirii propagării unor atari fapte, impun în continuare privarea de libertate.
5. Curtea reține că raportat la circumstanțele cauzei, privarea de liberate este în acest stadiu procesual, indispensabilă, pentru a proteja un interes precumpănitor public.
6. Menținerea măsurii este impusă și de considerente de economie și utilitate procedurală, conform art. 136 Cod procedură penală, în vederea asigurării desfășurării optime procedurilor.
7. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații:, și împotriva încheierii penale din 7.07.2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 90 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.07.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./21.07.2008
Jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Maria Covaciu, Sanda Trif
