Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 39/R/2008
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 17 decembrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 CC.pen.; art. 25, raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.; totul cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul învederează instanței că a luat legătura cu apărătorul său ales, av., care i-a comunicat că se va prezenta, astfel că solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, în vederea prezentării apărătorului ales.
Apărătorul inculpatului și reprezentanta Parchetului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Constată că pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv se cere să nu mai subziste temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, iar în opinia sa, la momentul soluționării apelului declarat în cauză aceste temeiuri nu mai subzistau. De asemenea, chiar dacă în cauză s-a reținut o anumită stare de fapt sunt incidente dispozițiile art. 51 alin 2.pen. respectiv că în cadrul activității de serviciu, la solicitarea patroanei, inculpatul a transportat niște acte, iar dacă inculpatul a obținut un împrumut, l-a luat în condiții legale.
Apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. d pr.pen. deoarece starea de recidivă a inculpatului se are în vedere la pedeapsa ce eventual se va aplica acestuia și nu la luarea măsurii arestului preventiv.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. consideră că apelul se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate câtă vreme acesta a înțeles să fie încadrat în muncă, este un familist și prezintă garanții că nu există posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiunii. Mai mult, solicită a se avea în vedere că după administrarea întregului probatoriu se va stabili că inculpatul se afla în eroare cu privire la anumite împrejurări și că acesta trebuie să achite creditul obținut de la bancă.
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea onorariului avocațial, având în vedere că a studiat dosarului cauzei pentru a putea formula apărări pertinente și s-a prezentat la două termene de judecată pentru a-l asista pe inculpat.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere probele administrate în cauză, constată că inculpatul a indus în eroare angajații SC SA cu ocazia încheierii unui contract de credit pentru suma de 19.700 lei, prin folosirea unor acte ce atestau în mod nereal calitatea sa de angajat, însă nu a reușit să inducă în eroare angajații Băncii Transilvania pentru a-i determina să-i acorde un credit în valoarea de 18.200 lei. De asemenea, s-a reținut că inculpatul i-a determinat pe inculpații și să formuleze cereri la SC SA, pentru acordarea unor credite, prin inducerea în eroare a angajaților băncii.
Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, constată că Tribunalul Cluja menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Apreciind că hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj este legală și temeinică, solicită respingerea ca nefundat a recursului declarat în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 07.08.1957 în localitatea C-N, jud. C, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Verificând actele dosarului, instanța a constatat că arestarea preventivă a inculpatului s-a făcut cu respectarea legii și în mod temeinic, față de ansamblul material probator administrat în cauză temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și ele impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, sens în care în baza art.300/2 raportat la art.160/ C.P.P. a fost menținută.
În acest sens instanța verificând actele și lucrările efectuate până la acest moment, a apreciat că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. În cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, așa cum prevăd dispozițiile art.143 care C.P.P. rezultă din înscrisurile existente la dosar și declarațiile martorilor audiați.
Cu referire la cazul prev. de art.148 lit.d rezultă C.P.P. că inculpatul a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune, fiind condamnat anterior la diferite pedepse de executare în regim de detenție, pentru infracțiuni similare.
Cu referire la cazul prev. de art.148 lit.f rezultă C.P.P. că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la perseverența infracțională de care a dat dovadă, fiind condamnat anterior pentru fapte similare, pe care le-a executat în regim de detenție, fără ca aceasta să atingă scopul sancționator și preventiv, la natura faptelor săvârșite și modul de operare.
Tribunalul, având în vedere că față de inculpat nu a intervenit nici un fel de modificare a temeiurilor care au determinat arestarea și apoi menținerea acesteia, iar temeiurile avute în vedere la data arestării subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel sunt îndeplinite în continuare disp. art.143 și C.P.P. art.148 lit.d și f respectiv C.P.P. există probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea deoarece nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul arestării sale preventive.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art.385/6 alin.3 C.P.P. Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel, în mod legal și temeinic, în baza art.300/2 raportat la art.160/b a C.P.P. constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul recurent și a menținut starea de arest a acestuia.
Apreciem că în mod corect s-a constatat că există probe și indicii temeinice apte de a convinge un observator obiectiv că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa aceste probe fiind: procesul verbal al infracțiunii flagrante, procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare, adresele efectuate de societățile bancare din C, copia contactelor de muncă și a adeverințelor de venit depuse de către inculpat la momentul solicitării creditului, adresa Inspectoratului Teritorial d e Muncă C, raportul de constatare tehnico-științifică grafica, declarațiile inculpaților și ale martorilor.
De asemenea, temeiurile ce au fost avute în vedere de instanță la momentul luării față de inculpat a măsurii arestului preventiv respectiv art.148 lit.d și f subzistă C.P.P. și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Trebuie reținut că inculpatul a mai suferit numeroase condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune ultima fiind pedeapsa ce 3 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.1664/2004 a Judecătoriei Cluj -N, pedeapsă din care s-a liberat condiționat la data de 18 aprilie 2006 rămânând un rest neexecutat de 450 de zile de închisoare.
Cu privire la lit.f a art.148 pedeapsa C.P.P. prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului acelea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată, înșelăciune în formă continuată, instigare la înșelăciune în formă continuată, instigarea la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea sa în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol concret rezidă din gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul a fost deja condamnat de prima instanță, modalitatea de săvârșire a acestora, împrejurările în care acestea au fost comise, urmările pe care le-au produs și nu în ultimul rând persoana inculpatului care dă dovada de o deosebită perseverență infracțională și de o totală lipsă și de respect față de valorile ocrotite de legea penală.
Având în vedere că scopul luării unei măsuri preventive privative de libertate față de un inculpat este printre altele prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, Curtea consideră că, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului această măsură este necesară pentru atingerea acestui scop.
Având în vedere aceste considerente în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.P.P. va respinge recursul formulat de recurent conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, născut la 07.08.1957, arestat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 17 decembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronuntată in dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./21.01.2008
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
