Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.390/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 5 IUNIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul DIICOT - Serviciul teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații, -- și, toți în prezent deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva Încheierii de ședință din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal au răspuns inculpații în stare de arest:, și, asistați de avocat, avocat ales în bata împuternicirii avocațiale 96/5.06.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul inculpaților susține că la data de 3 iunie 2009, s-a soluționat recursurile inculpaților și, în dosarul nr-, motiv pentru care înțelege să nu mai susțină recursurile acestora, decât pe cel al inculpatului.
Inculpații și, pe rând susțin că înțeleg să-și retragă recursurile formulate în dosarul de față.
Inculpatul înțelege să mențină recursul declarat de apărătorul său pe care și-l însușește.
Apărătorul inculpaților și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii din 27 mai 209, considerând că aceasta este netemeinică și nelegală. Prin această încheiere s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului considerând că există suficiente temeiuri pentru a crea presupunerea că a comis faptele pentru care este judecat.
Solicită să se aibă în vedere că aceste indicii sunt aceleași cu cele care au fost suficiente pentru a se lua și a se prelungi măsura arestării preventive pe timpul urmăririi penale, dar în prezent acestea nu mai sunt suficiente, pentru că s-a trecut la o altă fază procesuală. Motivarea instanței că nu a început încă cercetarea judecătorească nu este suficientă pentru menținerea măsurii, această motivare putându-se menține până la finalizarea cercetării judecătorești.
Chiar dacă se analizează aceste indicii, din probele adminJ. în timpul urmăririi penale nu se poate trage concluzia și nici măsar presupunerea că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată: contrabandă calificată, constituirea în grup infracțional organizat și trecerea ilegală a frontierei de stat. Ca și probe nu există decât declarația inculpatului care a recunoscut că tot el este și martorul cu identitate protejată - și nu dorește să-și mai mențină declarația dată în timpul urmăririi penale, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dar care nu evidențiază actele materiale reținute în sarcina inculpatului și declarația inculpatului care este cercetat în stare de libertate.
Deși, acest inculpat, fiind pus în libertate, avea ca obligația să nu ia legătura cu niciuna dintre persoanele cu care este cercetat, acesta a trimis o scrisoare inculpatului în arest în care își cere iertare, cu toate că în timpul urmăririi penale a arătat că inculpatul a constituit grupul organizat și a descris cu amănunte ceea ce cunoaște despre speța de față. Depune la dosar copie de pe scrisoarea trimisă, pe care o consideră importantă pentru că rezultă condițiile în care a fost audiat, dar în același timp ilustrează și neseriozitatea sa când a dat declarațiile. Acestea sunt singurele probe care îl țin arestat pe inculpatul. Primul termen de judecată este la 8 iulie 2009 și consideră că și inculpatul trebuie să beneficieze de același tratament ca inculpatul care este liber.
Inculpatul are o familie, un copil minor în întreținere, nu există nicio probă sau indicii că a săvârșit infracțiunile reținute în sarcină. In stanța de fond în mod greșit a respins cererile formulate de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare aplicarea unei alte măsuri preventive aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorulsusține că urmează să se înceapă cercetarea judecătorească, că s-a verificat doar temeinicia măsurii arestării preventive și că deși, instanța nu s-a făcut o analiză a probelor adminJ. în faza de urmărire penală, decât tangențial, se poate analiza indiciile și temeiurile de la data luării măsurii, care subzistă și în prezent. Nu a intervenit nicio situație favorabilă care să schimbe situația faptică reținută. În sarcina inculpatului au fost reținute trei infracțiuni grave: trecerea frauduloasă a frontierei, contrabandă calificată și organizarea unui grup infracțional, infracțiuni care și de sine sunt foarte grave, prezintă pericol social.
Încheierea de ședință este temeinică și legală, menționează foarte clar că temeiurile și probele subzistă.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul. - se ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații și.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate. Este incriminat de două persoane, una care a fost forțată să declare într-un anumit fel și una cu identitate protejată.
Inculpatul solicită să se ia act de retragerea recursului.
Inculpatul solicită, de asemenea, să se ia act de retragerea recursului.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.05.2009, dată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpații și, precum și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
În baza art.3001Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților, și.
Totodată în baza art.1451alin.1 Cod procedură penală în referire la art.136 alin.1 lit.c Cod procedură penală s-a luat față de inculpatul măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză până la momentul sesizării instanței de judecată și anume: proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces - verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză criminalistică dactiloscopică, proces-verbal de investigare, procese verbale de prezentare pentru recunoaștere din planșe foto, procese-verbale de redare a înregistrărilor audio-video, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, - rezultă indicii temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că cei cinci inculpați au săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Pentru faptele presupus a fi comise de către inculpații, și, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care se rețin a fi comise faptele, gravitatea acestora (în cauză inculpatul a inițiat constituirea unui grup infracțional organizat la care au aderat și ceilalți inculpați, urmărind obținerea unor profituri importante, în cadrul grupului fiecare membru având rolul său bine determinat, dezvoltându-se o adevărată rețea de distribuie a țigaretelor de contrabandă), numărul mare de persoane implicate, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și faptul că inculpații și nu sunt la primul impact cu legea penală (fișe de cazier 68, 115 vol.IV din dosarul urm. penală), s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este justificată și prin prisma dispozițiilor art.136 Cod procedură penală - fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză nefiind începută cercetarea judecătorească - ținând cont totodată și de atitudinea procesuală în faza de urmărire penală a inculpaților.
Inculpații și, prin apărători aleși au solicitat revocarea măsurii arestării preventive iar inculpații și, prin apărători aleși au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea - invocând lipsa probelor de vinovăție și argumente ce țin de persoana inculpaților, cereri care nu au fost primite, având în vedere considerentele anterior expuse.
Lipsa antecedentelor penale, faptul că au un loc de muncă, faptul că inculpatul este cercetat în stare de libertate, nu sunt considerente care să conducă la concluzia că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor 5 inculpați au încetat.
În ce privește pe inculpatul, instanța din oficiu, a pus în discuție luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
Prin ordonanța cu nr.63/D/P/2008 din 9.02.2009 a DIICOT - Biroul teritorial Galațis -a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 zile, față de inculpatul (ordonanța - filele 169-171 vol.IV dos.ur.penală), măsură ce a fost prelungită succesiv de procuror, urmând să expire la 8.06.2009 (ordonanțele filele 175 -186 vol.IV dosar ur.penală).
Potrivit disp.art.1451alin.2 Cod procedură penală, în referire la art.145 alin.1 Cod procedură penală, măsura obligării de a nu părăsi țara poate fi luată numai dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 alin.1 Cod procedură penală.
Totodată, pentru luarea acestei măsuri, trebuie întrunite și condițiile prev. de art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală din perspectiva disp.art.143 alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat că în cauză sunt indicii temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată: proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces - verbal de cercetare la fața locului, procese-verbale de investigare, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere din planșe foto, procese-verbale de redare a înregistrărilor audio-video, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, declarațiile inculpatului - de recunoaștere a faptei.
Având în vedere gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, numărul mare de persoane implicate, scopul urmărit, urmarea produsă, s-a apreciat că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se impune luarea față de acesta a măsurii prev.de art.1451Cod procedură penală, fiind întrunite în cază și disp.art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă prezentei încheieri.
De asemenea, au declarat recurs inculpații și aceștia înțelegând însă să-și retragă recursurile, împrejurare în care Curtea va lua act de manifestarea lor de voință, în condițiile art.3854alin.2 teza a II-a Cod procedură penală.
Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală,Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatulpentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d și alin.8 Cod procedură penală, arestarea preventivă se poate lua față de învinuit sau inculpat, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pentru ca această măsură preventivă să poată fi luată este necesar a fi întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală (ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezența apărătorului,dacă sunt probe sau indicii temeinice că persoana în discuție a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală), precum și existența vreunui caz dintre cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f Cod procedură penală.
În fine,potrivit art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile art.143 Cod procedură penală, inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art. 270 raportat la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal și art.70 alin.1 din OUG nr.105/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit a Cod penal.
Prin actul de acuzare s-a reținut în esență că inculpatul, împreună cu alte persoane au desfășurat în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009 activități infracționale în grup infracțional organizat în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea infracțiunii de contrabandă, introducând în țară ilegal, prin alte puncte decât cele de frontieră, diverse cantități de țigări în mod repetat, intrând și ieșind țară în mod repetat, prin traversarea ilegală a frontierei către și dinspre Republica
Sancțiunile aspre prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, fapte generatoare de însemnate prejudicii, relevă gravitatea deosebită a acestora, iar datele care le circumstanțiază, astfel cum sunt evidențiate prin întregul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de pericol, o reacție colectivă față de infracțiunile presupus săvârșite, care, prin rezonanța lor, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
În acest context, nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, circumstanțele personale ale acestuia putând constitui, în cazul pronunțării unei soluții de condamnare, criterii de apreciere la stabilirea unui cuantum redus al pedepsei.
Faptul că inculpatul este bănuit că a săvârșit infracțiunile pentru care este arestat nu îl privează, însă, de dreptul inițial de a fi prezumat nevinovat până la momentul dovedirii vinovăției sale, în condițiile legii.
Curtea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea în mod nemijlocit a probatoriului în cursul cercetării judecătorești abia declanșate, impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului.
Se constată, așadar, că luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia este pe deplin justificată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală și art.136 Cod procedură penală, în sensul că privarea de libertate se impunea pentru buna desfășurare a procesului, inculpatul a fost ascultat în prezența apărătorului său, există indicii temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul ar fi comis faptele penale reținute în sarcina sa, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 Cod procedură penală privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.
Pentru toate aceste motive recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut în anul 1.10.1982, în G, domiciliat în G,-, jud. G, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva Încheierii de ședință din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 14.06.2984 în G, CNP- -, domiciliat în G,-, - 4 B,. 34, jud. G; în G,-, jud. G și, -, fiul lui și, născut la data de 20.08.1986 în B, CNP - -, cu domiciliul în Mun.B,-,. 30, scara 2, etaj 1,.30, jud.B, în prezent ambii în Penitenciarul Galați, împotriva aceleiași încheieri.
Obligă pe fiecare recurent la plata către stat a sumei de câte 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red. - 10.06.2009
Tehnored. - 10.06.2009
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
