Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.326/
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Liviu Herghelegiu
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de petenții și, împotriva deciziei penale nr. 320 din 7.11.2008 a Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal au răspuns pentru recurenții petenți lipsă, avocat - apărător ales și pentru intimatul, lipsă, a răspuns avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat, având cuvântul, arată că recursul formulat vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei penale nr. 320/2008 a Tribunalului Vrancea.
Susținând recursul formulat arată că în temeiul art. 2781cod pr.penală recurenții au formulat o plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani privind pe intimatul, plângere care a fost admisă și s-a dispus punerea în mișcare a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals și uz de fals, trimițându-se cauza spre soluționare la Judecătoria Focșani.
Judecătoria Focșani prin sentința penală nr. 743/14.05.2008 îl achită pe inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a în ref. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, respingându-se și acțiunea civilă.
Este de menționat faptul că există o inadvertență în sensul că în considerentele sentinței Judecătoriei Focșani instanța dispune achitarea intimatului în temeiul art. 10 lit. a iar în dispozitivul sentinței dispune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d Cod pr.penală. Tribunalul Vranceaa respins apelul declarat în cauză și s-a formulat prezentul recurs întrucât consideră că ambele hotărâri pronunțate în cauză nu se întemeiază pe probele administrate în cauză, nu au fost analizat corect probele care s-au administrat.
Arată că la momentul respectiv inculpatul avea calitatea de consilier juridic cu atribuții de executor bancar în cadrul Corpului Executorilor Bancari BCR SA B, care organizează în data de 10.10.2002 o licitație în cadrul căreia scoate la vânzare imobilul recurenților. Consideră că este vorba de o încălcare a atribuțiilor de serviciu prin nerespectarea dispozițiilor Codului d e procedură civilă, art. 500 alin.2, pentru că acesta fără să verifice modul corect de stabilire a prețului și-a însușit o evaluare făcută de un expert fără să existe acordul părților și a adus acestora un prejudiciu.
Evaluarea luată în considerare este făcută abuziv și arbitrar, respectiv în august 1998 imobilul este evaluat la 1.353.687.106 lei ROL, în 9.08.2002 același imobil este evaluat la peste 4 miliarde lei ROL. Inculpatul era obligat să verifice modul de stabilire a prețului, având în vedere că nu apelase la un expert ci la un evaluator, în sensul disp.art. 500 alin.2 Cod pr.penală și și-a însușit valoarea stabilit de acest evaluator.
Abuzul inculpatului a continuat prin acceptarea acestuia încă de la începutul procedurii de vânzare la licitație a unei alte ilegalități prev. de art. 506 alin.1 Cod pr.penală, în vigoare la acel moment, în sensul că în mod ilegal inculpatul acceptă depunerea de către cei doi ofertanți a unei cauțiuni ce nu reprezenta 10% din prețul la care a fost evaluat imobilul. Referindu-se la această împrejurare arată că cei doi ofertanți oferă la data licitației suma de 124 milioane lei vechi, sumă care reprezenta 7,5% din prețul imobilului, situație în care inculpatul nu avea voie să permită celor doi ofertanți să participe la licitația respectivă. Mai mult decât atât efectuează trei strigări succesive, aspect care este reținut de către Judecătoria Focșani prin încheierea din 15.11.2007, după cea de-a treia strigare permite unui anume să intre în sală și să atragă persoanelor care s-au înscris la licitație dar și inculpatului că valoarea cu care trebuie să se adjudece imobilul trebuie să fie egală cu creanța neacoperită, astfel că peste cele trei strigări prevăzute de procedură o face pe a patra și declară adjudecat imobilul în favoarea lui, exact cu suma de 1.050.000.000 lei ROL, exact cât creanța.
Din adresa nr. 14 din dec.2002 a SC SRL F societate care a dorit să preia debitul de la BCR pentru a se ridica ipoteca imobilului, societate la care recurenta era debitoare și astfel putea să-și recupereze imobilul dar aceasta nu s-a putut realiza întrucât inculpatul a efectuat ce-a de a patra strigare.
Din adresa nr. 1/2003 din 17.02.2005 a Biroului Executor care comunică că debitul datorat către SC SRL Faf ost recuperat integral la 28.01.2003 iar cu suma respectivă recurenții puteau să-și recupereze imobilul.
Cu privire la infracțiunile de fals și uz de fals arată că dacă în procesul verbal de licitație nr. 1011, inculpatul consemnează doar recipisele CEC 837 și 836 plătite de și de la data de 14.02.2002, în actul de adjudecare 1180 apare a treia recipisă emisă la 15.01.2003 în sumă de 42 milioane lei ROL care este menționată ca diferență taxă participare licitație. Deci această sumă este achitată în 28 de zile după data la care s-a ținut licitația. De asemenea inculpatul omite în actul de adjudecare să consemneze că la data de 18.12.2002 s-a plătit 7,5%. O altă omisiune a inculpatului este că cele două recipise nu sunt datate iar cea de a treia este datată cu 17.01.2003 când s-a achitat diferența.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului iar pe latură civilă apreciază că mai este un motiv de nelegalitate în sensul că ambele instanțe nu s-au pronunțat asupra cererii recurenților de a se reveni în situația anterioară, trebuiau aplicate disp.art. 170 Cod pr.penală, așa cum au cerut și este consemnat în încheierea din 7 mai 2008.
Solicită admiterea recursului și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului iar pe latură civilă, în temeiul art. 170 Cod pr.penală să se dispună repunerea în situația anterioară în sensul anulării procesului verbal și a actelor ulterioare care au fost date cu încălcarea legii. Depune concluzii scrise la dosar.
Avocat, având cuvântul, arată că în cauză sunt două chestiuni care trebuie analizate respectiv faptul că s-a susținut astăzi oral un motiv de recurs suplimentar, este vorba despre temeiul juridic al achitării, în sensul că deși considerentele sentinței Judecătoriei Focșani aveau în vedere achitarea pe art. 10 lit. a în dispozitiv apare art. 10 lit. d Cod pr.penală. Această chestiune a fost supusă analizei și instanței de apel și s-a stabilit că nu există nici o contradicție între motivare și dispozitiv.
Față de cadrul procesual s-a invocat o pretinsă încălcare a unor dispoziții legale de către executorul judecătoresc dar în cauza de față cadrul procesual a fost fixat prin două încheieri ale Judecătoriei Focșani, respectiv încheierea din 15.11.2007 și din 6.12.2007 și nu este permis ca în recurs să se adauge u8n element nou, respectiv faptul că intimatul ar fi încălcat și prevederile art. 500 alin.2 Cod pr.civilă în sensul că nu a dispus efectuarea unei evaluări de către un expert acceptând evaluarea făcută de un evaluator din cadrul BCR.
Apreciază că această conduită a executorului bancar de a accepta evaluarea făcută de un evaluator din cadrul BCR are suport legal și nu poate constitui o încălcare a atribuțiilor de serviciu, respectiv art. 500 alin.2 Cod pr.civilă care se coroborează cu art. 25 al Circularei BCR nr. 43/XXI/4357 din 18.06.2001 privind aprobarea Regulamentului executorilor Bancari ai BCR, deci nu se poate reține că executorul bancar a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu întrucât nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu.
Arată că inițial executarea silită a fost începută de executorii judecătorești iar ulterior prin înființarea Corpului Executorilor Bancar a fost preluată de executorul bancar. Până în luna noiembrie 2002 când dosarul a fost preluat de intimat, fuseseră organizate aproximativ 10 licitații publice la care imobilul evaluat la 1.600.000.000 lei vechi nu fusese adjudecat. În luna decembrie 2002 executorul bancar organizează o nouă licitație publică, la care potrivit art. 506 alin.5 -Cod pr.civilă dispune diminuarea cu 25% a prețului de pornire a licitației. Același text de lege prevede că oricine dorește să participe la licitație este obligat să depună o cauțiune de 10% care se stabilesc la valoarea imobilului. însă interpretarea pe care Ministerului Justiției și practica executorilor judecătorești este altul. Potrivit textului unei acțiuni disciplinare se prevede că în ipoteza în care prețul s-a redus și cauțiunea de poate reduce și deci executorul bancar s-a supus unei interpretări date de Ministerul justiției.
Împrejurarea că adjudecatarul a fost amenințat de petenți prin apărător nu este de natură să conducă la concluzia că executorul bancar ar fi procedat ilegal.
Cu privire la efectuarea celei de-a patra strigări arată că potrivit procedurii de vânzare la licitație aceasta este publică, la licitație pot asista orice fel de persoane, licitația se efectua în sediul BCR iar în biroul în care se efectua licitația a intrat directorul de la BCR. Este adevărat că legea impune efectuarea doar a trei strigări dar întrucât directorul BCR a impus a patra strigare s-a reușit a se adjudeca imobilul și nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor întrucât s-a reușit achitarea creditului în întregime.
Cu privire la infracțiunile de fals și uz de fals arată că nu se arată în mod concret în ce constau aceste mențiuni false.
Solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și depune concluzii scrise la dosar.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că recursul formulat este nefondat. Arată că imobilul a fost vândut la cel mai mare preț solicitat, hotărârea de achitare a inculpatului este legală iar prețul de pornire a licitației s-a redus întrucât o mare perioadă de timp nu au fost cumpărători.
Solicită respingerea recursurilor declarate ca fiind nefondate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 743 din 14 mai 2008 Judecătoriei Focșani, în baza art. 10 lit.d pr.pen. și art. 11 lit.a pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246.pen. fals intelectual prev. de art. 289.pen. și uz de fals prev.de art. 291.pen.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de părțile vătămate și au fost obligate acestea la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petenții și au formulat potrivit art. 2781.pr.pen. plângere împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 680/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, susținând că sunt nelegale și netemeinice, în sensul că nu au fost analizate actele dosarului trecându-se peste constatările instanței de judecată.
De asemenea, petenții au susținut că acceptarea unei cauțiuni de 10 % din prețul imobilului redus cu 25 % față de prețul de evaluare a fost o măsură nelegală luată de executorul bancar.
Prin încheierea din 15 noiembrie 2007 Judecătoriei Focșani s-a dispus admiterea plângerii formulată de petenți împotriva rezoluției nr. 1831/II/2/2007 din 21.09.2007 și a ordonanței nr. 680/P/2005 din 30.08.2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, care au fost desființate și s-a reținut cauza spre judecare.
Prin încheierea din 6 decembrie 2007 Judecătoriei Focșanis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246.pen. fals intelectual prevăzută de art. 289.pen. și uz de fals prevăzută de art. 291.pen.
S-a reținut că inculpatul, cu ocazia licitației organizate la sediul F, a permis participarea la licitație a unor persoane care nu au achitat integral cauțiunea de 10 % prevăzută de art. 506 al.1 pr.civilă. De asemenea, inculpatul nu s-a limitat a face cele trei strigări succesive permițând și oap atra strigare la care s-a adjudecat imobilul, că în procesul verbal din 12.12.2007 inculpatul a înscris împrejurări nereale și că la întocmirea actului de adjudecare din 14.02.2003 s-a folosit de procesul verbal de licitație care era falsificat.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt;
În cursul lunii iunie 2002 inculpatul în calitate de executor bancar la.- Sucursala G (având competență pe raza județelor V, G și B) a preluat de la executorul judecătoresc dosarul de executare silită având ca obiect imobilul proprietatea părților vătămate și.
La data de 18.12.2002 a avut loc la sediul - Sucursala F licitația publică pentru vânzarea imobilului aparținând părților vătămate care garantaseră un împrumut de 600.000.000 lei ROL făcut de fiica lor, împrumut care nu fusese restituit. Prețul imobilului a fost stabilit de expert la suma de 1.641.879.000 lei ROL.
La data de 18.12.2002 s-au prezentat la licitație doi ofertanți - și, cel dintâi adjudecând imobilul la prețul de 1.050.000.000 lei, prețul de pornire fiind de 1.231.409.700 lei ROL. A fost depusă cauțiunea de 10 % din prețul imobilului, redus cu 25 % față de prețul de evaluare.
Instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 246.pen. deoarece au avut loc mai multe licitații, iar imobilul aparținând părților vătămate, evaluat la 1.641.879.000 lei ROL, nu s-a putut vinde. Datorită acestei situații inculpatul a organizat, potrivit art. 509 al.5 pr.civilă, o nouă licitație pentru data de 18.12.2002 dispunând reducerea prețului de începere a licitației cu 25 %, respectiv 1.231.409.700 lei ROL.
Pentru acest preț s-au emis publicații de vânzare, inculpatul înștiințând cî cine dorește să participe la licitație trebuie să facă dovada achitării unei cauțiuni de 10 % din prețul de pornire al licitației.
La licitația din 18.12.2002 cei doi ofertanți au depus recipisele CEC care atestau plata cauțiunii de 10 % din prețul de pornire al licitației.
Instanța a reținut că inculpatul în mod corect a stabilit cauțiunea de 10 % din prețul de pornire a licitației și nu la prețul de 10 % din valoarea imobilului.
De asemenea, prin efectuarea celei de-a patra strigări nu s-a cauzat un prejudiciu părților vătămate, mai mult, imobilul a fost vândut la cel mai mare preț oferit care a acoperit integral creanța băncii.
În ceea ce privește infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, instanța de fond reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora motivat de faptul că în procesul verbal din 18.12.2002 sunt cuprinse detaliat toate operațiunile cu privire la desfășurarea licitației, iar părțile vătămate nu au susținut că licitația nu s-ar fi desfășurat altfel cum a fost consemnată în procesul verbal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen părțile vătămate și, susținând în principal că este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- instanța nu a admis proba cu expertiză pentru a se stabili valoarea reală a imobilului vândut la licitație;
- în mod greșit instanța a considerat că participanții la licitație trebuiau să depună o cauțiune de 10 % din valoarea imobilului redusă cu 25 %, cauțiunea trebuia să fie de 10 % din valoarea imobilului;
- s-au încălcat dispozițiile art. 510 al.2 pr.civilă care interzice creditorilor să adjudece bunurile supuse licitației la un preț mai mic de 75 % din valoarea bunului care în speță era de 4.104.699.000 lei ROL;
- inculpatul trebuia să stabilească un nou termen de vânzare având în vedere că SC " " SRL F- administrată de fiica părților vătămate, își manifestase disponibilitatea de a prelua creanța de 600.000.000 lei ROL;
- există contradicții între temeiul de drept al achitării din motivarea hotărârii și temeiul indicat în dispozitivul hotărârii.
S-a solicitat desființarea sentinței, condamnarea inculpatului, obligarea acestuia la 850.000.000 lei și anularea actelor false.
În concluziile depuse de apelanți după dezbateri, aceștia au mai arătat următoarele:
- inculpatul a încălcat dispozițiile art. 500 al.2 pr.civilă în sensul că nu a apelat la un expert pentru evaluarea imobilului, ci a apelat la un evaluator, angajat al -Sucursala V care a reevaluat imobilul;
- inculpatul a acceptat ulterior licitației ca adjudecatarul să depună diferența de cauțiune până la 10% din valoarea imobilului;
- există diferențe între cele menționate în procesul verbal de licitație din 18.12.2002 în care se consemnează că adjudecatarul a depus o singură recipisă CEC și actul de adjudecare în care se consemnează că acesta a depus două recipise CEC.
Prin decizia penală nr. 320 din 31.10.2008 Tribunalul Vranceaa respins ca nefondat apelul declarat de părțile vătămate și și i-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că hotărârea de achitare a inculpatului este temeinică și legală, întrucât inculpatul nu a încălcat nici o obligație de serviciu prin evaluarea imobilului de către un evaluator al creditoarei - Sucursala F, procedură care era reglementată de disp.art. 25 din Circulara internă a nr. 43/XXI/4357/18.06.2001 pe care inculpatul nu a făcut altceva decât să o respecte.
Deasemeni, cu privire la prețul imobilului scos la licitație, instanța de apel a reținut că inculpatul în mod corect a stabilit cuantumul cauțiunii la valoarea de pornire a licitației și nu la valoarea imobilului stabilită pentru prima licitație, respectându-se disp.art. 506 modificat prin Legea nr. 459/2006.
Se mai precizează în motivarea hotărârii dată în apel că nu s-a încălcat nicio dispoziție legală prin depunerea diferenței de cauțiune de până la 10% de către adjudecatarul și nici faptul că s-a efectuat și a patra strigare în scopul obținerii unui preț mai mare la licitație, întrucât bunul licitat a fost adjudecat în cele din urmă de aceeași persoană, așa încât nu s-au încălcat nici disp.art. 510 alin. 2 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, au declarat recurs petenții și.
Prin motivele de recurs hotărârea instanței de apel este criticată ca fiind netemeinică și nelegală și că nu se impune achitarea inculpatului de către instanța de fond, soluție apoi menținută de instanța de apel, întrucât ambele hotărâri pronunțate nu se bazează pe probe iar probele existente nu au fost analizate în mod corect.
Se susține că în drept au fost încălcate disp.art. 500 alin.2 Cod pr.civilă întrucât inculpatul și-a însușit o evaluare făcută de un expert fără să existe acordul părților și că nu s-a verificat modul corect de stabilire a prețului.
Deasemeni se mai arată că abuzul inculpatului continuat prin aceea că a acceptat depunerea de către ofertanți a cauțiunii de 7,5% și nu de 10% cât ar fi trebuit dar și faptul că inculpatul a efectuat și a patra strigare în vederea adjudecării imobilului iar imobilul a fost adjudecat la nivelul creanței, respectiv de 1.050.000.000 ROL.
Se mai susține de către petenți că diferența de cauțiune, 42 milioane ROL ce a completat suma de 7,5% până la 10% a fost depusă de ofertanți ulterior, la 28 de zile.
Petenții mai arată că ambele instanțe nu s-au pronunțat cu privire la repunerea părților în situația anterioară - tot ca motiv de nelegalitate.
Se solicită ca în rejudecare să se admită recursul și să se dispună condamnarea inculpatului iar pe latură civilă, în baza art. 170 Cod pr.penală să se repună părțile în situația anterioară.
Recursurile declarate de petenți sunt nefondate.
Din verificarea celor două hotărâri și analiza ansamblului probator, Curtea constată că hotărârea primei instanțe ca și hotărârea în calea de atac a reformării sunt temeinice și legale.
Instanțele au reținut corect situația de fapt și au dat o corectă interpretare probelor din dosar.
Inculpatul, în calitate de executor bancar, a preluat executarea silită de la executorii judecătorești potrivit noilor reglementări în materie de executare a creanțelor bancare garantate prin ipoteci imobiliare și a procedat, trecând la executare potrivit reglementărilor în materie pe care nu le-a încălcat în scopul de a aduce petenților un prejudiciu material în principal sau de o altă natură în secundar.
Din probe și potrivit actelor procedurale în materia executării silite, rezultă că în cauza de față cadrul procesual a fost corect fixat prin cele două încheieri ale Judecătoriei Focșani ( din 15.11.2007 și respectiv 6.12.2007) așa încât nu au fost încălcate disp.art. 500 alin.2 Cod pr. civilă iar evaluarea imobilului de către evaluatorul băncii a fost făcută potrivit regulamentului ce reglementează executarea silită a creditelor bancare aflată în concurs cu clauzele contractuale din contractul de împrumut, dispozițiile prev. de art. 500 alin.2 Cod pr.civilă coroborându-se cu prev. art. 25 al circularei nr. 43/XXI/4357/18.06.2001privind aprobarea Regulamentului executorilor bancari ai BCR.
Trecerea la executarea silită în baza dispozițiilor legale nu poate echivala cu săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, fie și cea prev. de art. 246 Cod penal, inculpatul neîncălcându-și în vreun fel atribuțiile de serviciu.
Din probe rezultă deasemeni că imobilul a fost scos la licitație publică și întrucât nu a fost adjudecat la prețul inițial s-a trecut la reducerile prevăzute de lege pentru a se facilita vânzarea în scopul urmărit, acela de recuperare a împrumutului acordat.
Cu privire la cauțiunea depusă de ofertanți de 7,5% din preț și apoi completată până la 10%, instanța de apel a reținut corect că nu s-a produs o ilegalitate care să le fi produs petenților un prejudiciu, întrucât diferența prevăzută de lege cu titlu de cauțiune a fost achitată până la rămânerea definitivă a adjudecării imobilului.
Deasemeni corect s-a reținut de instanța de apel și faptul că după a treia strigare inculpatul a mai efectuat încă o strigare dar că prin aceasta nu s-a adus petenților - recurenți nici un prejudiciu, licitația fiind adjudecată de aceeași persoană.
Din probele dosarului ca și din motivele de apel și recurs rezultă faptul că petenții - garanți și împrumutatul au manifestat o atitudine de nemulțumire, fie cu privire la modalitatea de executare, de stabilire a prețului vânzării imobilului în urma evaluării, fie cu privire la calitatea evaluatorului care ar fi trebuit să fie din rândul experților și nu din corpul evaluatorilor ce țineau de bancă, însă nu au apelat la procedurile pe care legea civilă în general, ca și în materia executărilor silite în special, o prevede și anume în principal "contestație la executare ", procedură la care însă nu s-a apelat, ceea ce lasă a ase presupune că petenții au sperat că executarea silită nu se va produce în cele din urmă.
Față de aceste considerente și având în vedere disp.art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală, urmează să se respingă ca nefondat recursul declarat de petentă.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală vor fi obligați recurenții, fiecare, la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții și, domiciliați în F,-, jud.V, împotriva deciziei penale nr. 320 din 7.11.2008 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 743/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani ), privind pe inculpatul (fiul lui și C, născut la 9.02.1968 în com. CNP - -) domiciliat în G,-, - 1,. 52, jud.
Obligă fiecare recurent la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Av. 01.06.2009
Tehnored./05.06.2009/2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel: -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Liviu Herghelegiu
