Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 392/R/2008
Ședința publică din 08 iulie 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președinte secție
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent, ns. la 22.10.1988, din Penitenciarul d e Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 02 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest asistat de apărătorul său ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului declara de inculpat, casarea încheierii recurate și reapreciind probele de la dosar să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, dându-i-se astfel posibilitatea să se apere în stare de libertate, având în vedere și starea de sănătate de acestuia. De asemenea solicită a se avea în vedere că a fost depășit termenul rezonabil întrucât inculpatul este arestat de peste 1 an de zile. Arată că instanța de fond a încuviințat administrarea de probe iar inculpatul urmează să fie transferat la T în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, iar până în acest moment nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea acestei măsuri. Apreciază că termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu a fost depășit, din probele existente la dosar rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii, iar lăsarea în libertate a acestuia ar crea o stare de insecuritate socială.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită punerea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 02 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Totodată, în baza art. 300/2 Cod de procedură penală, raportat la art. 160 lit. b Cod de procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la 22 octombrie 1988, fiul lui și al, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, arestat în baza încheierii penal nr. 13 din 18 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatului de arestare preventivă nr. 16 din 18 iunie 2007.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că, împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, astfel că a dispus menținerea măsurii arestării preventive și respingerea cererii de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii date și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În motivare a arătat că față de împrejurările comiterii faptei și starea de sănătate, se impune cercetarea sa în stare de libertate. A mai arătat că în cauză s-a depășit termenul rezonabil al duratei detenției întrucât este arestat de peste un an de zile, și față de probele administrate în cauză.
Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 și art.385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Față de împrejurarea că din probele administrate până la această dată în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol pe care instanța îl apreciază raportat la gravitatea faptei comise, gravitate determinată de natura și împrejurările în care a fost săvârșită, precum și de urmările produse și care s-ar fi putut produce, curtea apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Cu privire la critica inculpatului referitoare la depășirea termenului rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, curtea apreciază că în raport de complexitatea și stadiul procesului, durata arestării (din 17 iunie 2007) se circumscrie termenului rezonabil.
În raport de aceste considerente, curtea apreciază ca fiind neîntemeiată cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 Cod procedură penală.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 22 octombrie 1988, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 02 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
red.dec. jud. - G/10.07.2008
jud.fond
tehnored.dec.GM./2 ex./11.07.2008
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Țarcă Gabriela, Munteanu Traian
