Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.395/R/2009
Ședința publică din 24 septembrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
- - -JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
- - -judecător
-grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 18 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de av. potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.4546/23.09.2009 emisă de Baroul d e Avocați
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are de formulat cereri sau excepții în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are de formulat cereri sau excepții în cauză.
Nefiind excepții sau alte cereri, curtea consideră cauza lămurită iar în baza art.385 ind.13 Cod pr.penală acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii cu consecința punerii în libertate a inculpatului, arătând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu mai subzistă în prezent și nici nu au intervenit temeiuri noi, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar judecata cauzei se poate desfășura cu acesta în stare de libertate, măsura arestării este o măsură de excepție, regula fiind cercetarea în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul nefondat solicitând respingerea acestuia cu menținerea în totalitate a încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării sunt pendinte și actualmente, limitele de pedeapsă depășesc 4 ani iar raportat la infracțiunile comise ce au un pericol ridicat cât și la persoana inculpatului, care se găsește în stare de recidivă, a săvârșit mai multe furturi din locuință, lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod pr.penală s- acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta arătând că este de acord cu cele solicitate de avocatul său.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 septembrie 2009, Tribunalul Bihor în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 28 mai 1975 în loc. jud.B,CNP -, domiciliat în com. sat. nr. 48, jud.B, în prezent deținut in Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 40/M/10.11.2008 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 34/M/10.11.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penala nr.822/3 iulie 2009, Judecătoria Oradeaa dispus condamnarea inculpatului la pedeapsă rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare pentru comiterea următoarelor infracțiuni: 4 infracțiuni de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 al.2 penal, cu aplic. art.37 lit."a" penal; 2 infracțiuni de port fără drept a cuțitului în locuri publice prev. și ped. de art. 1/1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 lit."a" penal; 2 infracțiuni de furt calificat prevăzut de art. 208 al.1-209 alin. 1 lit. "g" Cod penal, o infracțiune de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit."a" penal și o infracțiune de loviri și alte violențe prev. de art. 180 al.2 penal, cu aplic.art.37 lit."a" Cod penal, toate cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit."a" Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada 20.06.2008-28/29.10.2008 (exceptând perioada 11.09.2008-23.09.2008, când s-a aflat în stare de detenție, într-o altă cauză) a comis mai multe infracțiuni de violare de domiciliu, furt calificat și furt simplu, port fără drept a cuțitului în locuri publice, lovire sau alte violențe pe raza localităților și, jud. B, creând o stare de frică locuitorilor acestor localități.
În baza art. 350 Cod de procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, măsura dispusă prin încheierea nr.40/M/10.11.2008 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.34/M/10.11.2008.
Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive în temeiul art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160 alin.1 și 3.pr.pen. Tribunalul Bihora constatat că temeiul prevăzut de art. 148 al.1 lit." f" pr.pen. avut în vedere de către instanță la luarea măsurii arestului preventiv și pe parcursul procesului penal cu ocazia menținerii acestei măsuri, subzistă și în prezent și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În acest sens, a constatat că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele ce formează obiectul judecații sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul, fapte ce prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind comise prin inclusiv prin folosirea violenței fizice îndreptată împotriva uneia dintre părțile vătămate. Pe de altă parte, starea de recidivă cu privire la faptele reținute în sarcina sa denotă împrejurarea că scopul acestor pedepse nu a fost atins prin executarea lor și relevă perseverența sa în încălcarea legii. În aceste condiții, lăsarea în libertate a inculpatului prin revocarea măsurii arestării preventive este de natură să provoace o stare de nesiguranță și neliniște în rândul opiniei publice impunându-se privarea de libertate în continuare.
În concret, acest pericol pentru ordinea publică rezidă din faptul creării unei stări de insecuritate socială, o reacție colectivă a comunității față de aceste stări de lucruri negative, lipsa unei reacții ferme din partea organelor judiciare, față de cel bănuit ca autor ai unor astfel de infracțiuni, creând posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane.
S-a constatat că în speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest preventiv a inculpaților.
În cauză s-a stabilit primul termen de judecată pentru data de 18 septembrie 2009, nu a început cercetarea judecătoreasca, nu s-a administrat nici o probă in cauză, iar până în prezent nu există nici un element de natură a conduce la concluzia că aceste temeiuri s-au modificat ori au încetat,ca urmare, instanța de fond potrivit disp.art.300/2 combinat cu art.160/ C.P.P. menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs penal inculpatul solicitând punerea sa în libertate regula fiind cercetarea în stare de libertate și temeiurile care au stat la baza luării măsurii nu mai subzistă.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs declarate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.300/1 Cod procedură penală, Tribunalul Bihora constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acesteia, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Prima instanță a statuat în mod motivat și legal că se impune menținerea inculpatului în stare de arest, având în vedere faptele pentru care este cercetat inculpatul, respectiv, 4 infracțiuni de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 al.2 penal, cu aplic. art.37 lit."a" penal; 2 infracțiuni de port fără drept a cuțitului în locuri publice prev. și ped. de art. 1/1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 lit."a" penal; 2 infracțiuni de furt calificat prevăzut de art. 208 al.1-209 alin. 1 lit. "g" Cod penal, o infracțiune de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit."a" penal și o infracțiune de loviri și alte violențe prev. de art. 180 al.2 penal, cu aplic.art.37 lit."a" Cod penal, toate cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit."a" Cod penal.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului. Nu se constată nici motive de încetarea de drept măsurii, cu consecința punerii în libertate, întrucât încheierea atacată respectă cerințele de legalitate și temeinicie.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, menținând în totalitate încheierea atacată.
În baza art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, ns. la 28 mai 1975, din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 18 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec. judecător -
Jud.fond I-
CA/MH
4 ex. din 25.09.2009
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Munteanu Traian, Popovici Corina
