Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 407/2008. Curtea de Apel Pitesti

Dosar nr-.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 407/R/MF.

Ședința publică din 14 iulie 2008

Curtea compusă din:

Complet specializat pentru cauze cu minori

PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu Președinte instanță

JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu

JUDECĂTOR 3: Elena

Grefier: -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:

Procuror:

S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de

(fiul lui și al lui, născut la 02 Iulie 1991)- Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 09 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat, care substituie pe avocat, conform delegației avocațiale, depusă la dosar, și, părinții inculpatului.

În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat pentru recurentul inculpat.

Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului, să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.

Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.

Avocat pentru recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului, inculpatul trebuind să fie judecat în stare de libertate.

Susține că nu se mai impune măsura arestării preventive a inculpatului având în vedere situația particulară a acestuia care este dată de vârsta fragedă a inculpatului, respectiv 17 ani. Este adevărat că s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum de droguri dar vârsta de 17 ani îi conferă inculpatului un privilegiu constând în aceea că se înjumătățește limita pedepsei cu atât mai mult cu cât s-ar face și aplicarea dispozițiilor art. 16 din legea nr. 143/2000, care prevăd că ". în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Arată că inculpatul a făcut un denunț dând nume de persoane și indicând zona respectiv " ", unde se efectuează anumite vânzări.

Precizează că nu se pot stopa aceste infracțiuni iar instanțele de judecată nu vor putea aplica uniform legea în acest gen de infracțiuni, dar trebuie avut în vedere că datorită denunțurilor inculpaților din prezenta cauză mai sunt cercetate și alte persoane.

De asemenea, mai susține că, în speța de față sunt patru inculpați, din care trei sunt arestați iar cel de-al patrulea este liber, fiind trimis în judecată pentru aceleași fapte ca și ceilalți. Susține în continuare că, instanța se poate pronunța diferit cu privire la același gen de infracțiuni, redând astfel mai multe articole din ziare prin care se arată opiniei publice că anumiți infractori din diverse orașe ale țării, au fost puși în libertate.

Mai arată că, infracțiunea de față nu este una de o violență extremă, la minorul în cauză putând fi aplicate pedepse mai blânde, și nu cea extremă, închisoarea.

Solicită a se reține de instanță că, inculpatul a ajutat parchetul, la urmărirea penală, pentru depistarea altor participanți la infracțiuni.

Este adevărat că inculpatul era cunoscut ca și traficant de canabis dar arată că, a fost sunat la telefon de o persoană care i-a cerut să îi aducă și "boabe", boabe care în limbajul traficanților de droguri sunt pastilele de extazi.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca neîntemeiat, considerând că s-a analizat corect dosarul și s-a constatat că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii arestului preventiv împotriva inculpatului.

Susține că, inculpatul a săvârșit infracțiunea și s-au reținut în sarcina acestuia și circumstanțe agravante, respectiv constituirea într-u grup infracțional (3 persoane).

, tatăl inculpatului, având cuvântul, precizează că mai are o fată în vârstă de 20 de ani, care lucrează dar totodată își continuă și studiile. Până acum un an, a lucrat ca șofer pe și a fost mai mult plecat din localitate și chiar din țară, lipsind de acasă și câte două săptămâni. În prezent lucrează la o altă firmă și zilnic este acasă.

Întrebat fiind de instanță, tatăl inculpatului precizează că a aflat că fiul său este consumator de droguri, când a fost sunat de la tribunal și l-au înștiințat că este acesta arestat.

, mama inculpatului precizează că inculpatul și-a învățat lecția și menționează că va sta cu fiul său mai mult de vorbă, atunci când se va libera.

Precizează de asemenea, că a aflat că fiul său consumă droguri atunci când a fost sunată de la tribunal și a fost înștiințată că acesta este arestat.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că este de acord cu apărarea avocatului său și mai susține că s-a împrietenit cu cine nu trebuia.

Cu privire la recurs, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestuia.

CURTEA:

Deliberând, constată:

Prin încheierea din data de 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 rap. la art.160/b din Codul d e pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului minor -, fiu lui și, născut la 2 iulie 1991, deținut în Penitenciarul Colibași.

In motivarea încheierii, cu privire la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului minor s-a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru că a desfășurat activități de deținere în vederea distribuirii și punerii în circulație a unor droguri de mare risc - comprimate ecstasy, fiind cunoscut în mediile de trafic de droguri ca dealer.

S-a apreciat, că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.148 lit.f din Codul d e pr.penală, dat fiind caracterul flagrant al infracțiunii, modalitățile de comitere a acesteia ce denotă pericol pentru ordinea publică, cât și pedepsele prevăzute de lege pentru faptele pentru care inculpatul este judecat.

Referitor la pericolul social concret, s-a reținut nivelul actual crescut al traficului și consumului ilicit de droguri, reacția societății civile față de această stare de lucruri, gravitatea faptei, furnizarea de droguri de risc și de mare risc în cantități mari și de tipuri variate, precum și scopul urmărit atât de inculpatul -, cât și de ceilalți inculpați trimiși în judecată în prezenta cauză și anume, obținerea de beneficii materiale ori de altă natură.

A mai reținut instanța de fond că sunt îndeplinite și cerințele art.143 din Codul d e pr.penală, întrucât există indicii temeinice, dar și probe că s-a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc, adică din datele existente în cauză rezultă presupunerea că inculpatul minor față de care se efectuează cercetarea judecătorească a săvârșit această infracțiune.

Pe cale de consecință, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat și, în consecință, în baza art.300/2 rap. la art.160/b din Codul d e pr.penală, s-a menținut măsura ca legală și temeinică.

Impotriva dispoziției din încheiere care vizează menținerea măsurii arestării preventive a declarat recurs inculpatul - care, prin apărător ales, a solicitat judecarea în stare de libertate, motivat de împrejurarea că este minor, vârstă ce-i conferă un privilegiu constând în aceea că limitele de pedeapsă se reduc la, potrivit art.109 din Codul penal și că în cauză sunt aplicabile și prevederile art.16 din legea nr.143/2000, deoarece a colaborat cu organul de urmărire penală la depistarea altor participanți la infracțiune. Aceeași solicitare, de a fi judecat în stare de libertate a făcut-o și inculpatul în ultimul cuvânt.

Examinând încheierea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat.

In conformitate cu dispozițiile art.300/2 rap. la art.160/b din Codul d e pr.penală, în baza cărora instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului - "în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/ Potrivit alin.3) al acestui din urmă text de lege, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".

Prevederile legale sus-menționate sunt aplicabile și în privința minorilor, singura diferență față de majori fiind intervalul de timp înăuntrul căruia se verifică legalitatea și temeinicia arestării preventive (în speță nu mai târziu de 40 de zile).

Din actele și lucrările de la dosar, rezultă că prin rechizitoriul nr.18D/P/2008 din data de 30 aprilie 2008, întocmit de - Biroul teritorial Vâlcea, inculpatul minor - a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.2 alin.1 și 2 din legea nr.143/2000, modificată, cu aplicarea art.41 alin.2, art.99 și urm. Cod penal și art.75 alin.1 lit.a din Codul penal, constând în aceea că, fiind cunoscut în mediul de trafic de droguri ca dealer, s-a aprovizionat cu droguri de risc și de mare risc (marijuana, hașiș și comprimate ecstazy) pe care, apoi, le-a pus în vânzare prin intermediul inculpatului, transportul drogurilor de la la Râmnicu V fiind asigurat de inculpatul -. Scopul distribuirii acestor cantități de droguri era obținerea de beneficii bănești, precum și achitarea unor datorii către alt dealer de la care anterior inculpatul minor cumpărase droguri pentru consum propriu.

Impotriva inculpatului minor a fost luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de 29 martie 2008 și până la 16 aprilie 2008, inclusiv (încheierea nr.13 din 29 martie 2008 Tribunalului Vâlcea ), măsură ce a fost ulterior prelungită și menținută de instanța de fond, potrivit dispozițiilor legale, în vigoare.

Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive l-au constituit dispozițiile art.148 alin.1 lit.f din Codul d e pr.penală, tribunalul reținând că infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, de săvârșirea căreia este bănuit inculpatul este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceasta rezultând din modalitatea de comitere a infracțiunii, din sentimentul de insecuritate creat în rândul cetățenilor în situația în care nu se iau măsuri concrete împotriva autorilor unor astfel de fapte, din furnizarea de droguri de risc și mare risc în cantități mari și de tipuri variate, precum și din împrejurarea că activitatea s-a desfășurat pentru obținerea de beneficii materiale ori de altă natură.

Raportând dispozițiile art.300/2, rap. la art.160/b alin.3 din Codul d e pr.penală, la speța dedusă judecății, curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului minor (art.148 lit.f) din Codul d e pr.penală, nu au dispărut.

Recurentul-inculpat - a fost trimis în judecată pentru o infracțiune (cea prev.de art.2 alin.1 și 2 din legea nr.143/2000) pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

In ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptei, din sentimentul de insecuritate creat în rândul cetățenilor în situația în care nu se iau măsuri concrete împotriva autorilor unor astfel de fapte, din faptul că inculpatul-recurent a furnizat droguri de risc și de mare risc în cantități mari și de tipuri variate și, nu în ultimul rând, din împrejurarea că activitatea infracțională s-a desfășurat pentru obținerea de beneficii materiale ori de altă natură, inculpatul-recurent fiind cunoscut în mediul de trafic de droguri ca dealer.

Imprejurarea că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost trimis în judecată se reduc la, invocată de apărătorul inculpatului în susținerea motivelor de recurs cum și posibila reținere în favoarea acestuia a prevederilor art.16 din Legea nr.143/2000, nu prezintă relevanță, știut fiind că la luarea măsurii arestării preventive față de minor se iau în considerare limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta consumată (nu cele reduse potrivit art.109 din Codul penal), iar contribuția inculpatului la descoperirea de către organele de urmărire penală a celorlalți făptuitori se va stabili de instanță cu ocazia soluționării fondului cauzei, fiind astfel un aspect ce excede obiectului recursului de față.

Prin urmare, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.300/2 arp. la art.160/b alin.1 și 3 din Codul d e pr.penală, așa cum a stabilit și instanța de fond, cum și faptul că măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă, în sensul art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului (recurentul-inculpat este arestat de 3 luni și 18 zile), recursul declarat de acesta se privește ca nefondat și se va respinge ca atare, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.

In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de (fiul lui și, născut la 02 iulie 1991) - Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 09 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.

Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iulie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red.

Tehnored./ex.2

18 iulie 2008

Jud.fond

Președinte:Mirela Sorina Popescu
Judecători:Mirela Sorina Popescu, Dumitru Diaconu, Elena

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 407/2008. Curtea de Apel Pitesti