Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 2284/2/2009
570/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.407/
Ședința publică de la data de 20 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.008.899/17.III.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, care se va prezenta la toate termenele ce vor fi acordate, având în vedere faptul că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și, așa cum a declarat partea vătămată, inculpatul nu a exercitat violențe asupra sa, astfel că poate fi judecat, în bune condiții, în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că nu se justifică cercetarea în stare de libertate a inculpatului, având în vedere gravitatea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, săvârșită asupra unei victime de 23 ani, în loc public și în plină zi, la 3 luni după ce fusese liberat condiționat din executarea unei pedepse privative de libertate ce- fusese aplicată tot pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie în formă calificată, motive pentru care reiterează solicitarea de respingere a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 04 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală (ca instanță de apel), în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 01 iulie 1978 în B, arestat în baza nr.96/UP din data de 15 octombrie 2008 emis de Judecătoria Sectorului 3 B - Secția Penală).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul a fost condamnat în primă instanță (prin sentința penală nr.53/04 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B - Secția Penală) la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.c din Codul penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, în fapt reținându-se în sarcina sa că, la data de 14 octombrie 2008, în jurul orei 1730, în timp ce se afla pe B-dul -. -, din sectorul 3 B, a furat prin întrebuințare de amenințări, un lanț de aur cu medalion de la partea vătămată.
Tribunalul, sesizat cu judecarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.53/04 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B - Secția Penală, raportându-se la prevederile art.3002și art.160 din Codul d e procedură penală, a apreciat că măsura arestării preventive a acestuia este în continuare legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art.1491din Codul d e procedură penală, cu referire la art.143 și 148 lit. f din același cod, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, a reținut că există probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 din Codul d e procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, în acest sens făcând referire la plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării recunoașterii din grup, planșele foto atașate la dosar și dovada de predare/primire a bunului sustras.
De asemenea, a reținut că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura și gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire, urmările produse constând în recrudescența pe care o generează astfel de fapte în rândul opiniei publice, dar și cu circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are loc de muncă și este recidivist, comițând fapta dedusă judecății după ce a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată tot pentru o infracțiune de tâlhărie, aspecte ce demonstrează perseverența sa infracțională.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(la data de 10 martie 2009)inculpatul, fără a-l motiva însă în scris.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 13 martie 2009.
În dezbaterile asupra recursului ce au avut loc în ședința publică din data de 30 martie 2009, inculpatul, fiind asistat de către un avocat desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și continuarea judecării sale în stare de libertate, având în vedere faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă de vreme ce partea vătămată însăși a declarat că el nu a exercitat violențe asupra sa, angajându-se ca în situația punerii sale în libertate să se prezinte la toate termenele de judecată, pentru ca procesul penal să se poată desfășura în bune condiții,
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept - art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală - care au determinat arestarea inițială a inculpatului la data de 15 octombrie 2008, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia.
Astfel, probatoriul cauzei - ce a servit deja la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare a inculpatului la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, conform sentinței penale nr.53/F din data de 02 februarie 2009 Judecătoriei Sectorului 3 B - justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a faptei respective, pe care de altfel însuși inculpatul a recunoscut-o - chiar dacă în declarațiile sale a încercat să minimalizeze gravitatea faptei și pe cale de consecință a consecințelor răspunderii sale penale prin acreditarea ideii că nu ar fi vorba despre o infracțiune de tâlhărie, ci doar de un furt -, poziție pe care a exprimat-o și cu ocazia judecării prezentului recurs.
Totodată, Curtea constată că și în acest moment procesual se menține în actualitate pericolul la care ar fi expusă comunitatea în cazul punerii în libertate a inculpatului.
În acest sens, Curtea reține că săvârșirea deliberată, într-un loc public și în plină zi, a unei fapte care a implicat folosirea unor acte de amenințare asupra părții vătămate în vârstă de 23 de ani, în scopul obținerii de la aceasta a unor bijuterii din metal prețios (aur) în valoare de aproximativ 900 lei, conturează, mai presus de orice îndoială, periculozitatea socială sporită a înseși persoanei recurentului inculpat, aspect la care se adaugă și faptul că acesta nu se află la prima abatere de la exigențele legii penale, ci astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a mai fost și anterior condamnat, în mod definitiv, la o pedeapsa de 4 ani închisoare, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, fără ca executarea pedepsei respective din care a fost liberat condiționat doar cu câteva luni înainte de comiterea infracțiunii deduse judecății (aproximativ 3 luni) să-l fi determinat la îndreptarea conduitei sale, vădit antisociale, fiind evidențiată astfel perseverența sa pe cale infracțională.
În raport cu aceste date ce caracterizează persoana inculpatului, Curtea apreciază că, lăsat în libertate, acesta prezintă un risc ridicat de săvârșire și a altor fapte în dezacord cu normele de drpt și cu regulile de conviețuire socială, ordinea publică fiind astfel serios amenințată.
În sfârșit, Curtea constată că durata privării de libertate a inculpatului (arestat preventiv la data de 15 octombrie 2008 și trimis în judecată la data de 28 octombrie 2008) nu depășește limitele unui termen rezonabil, reținând sub acest aspect împrejurarea că procesul a parcurs deja prima fază a judecății (finalizată prin pronunțarea, la data de 04 februarie 2008, unei hotărâri de condamnare la pedeapsa de 5 ani închisoare), dar și faptul că nu au existat perioade de inactivitate a organelor judiciare, procedura desfășurându-se cu celeritate.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3
/ - SIP
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Viorel Adrian
