Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 41/
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Damian Mitea
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
Judecător - - -
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, și- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 383/2010 emisă de Baroul Constanța și recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu ( ), în baza împuternicirii avocațiale nr. 384/2010 emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Traducerea susținerilor inculpatului din limba în limba română și invers a fost asigurată de dl. - traducător autorizat de limbă.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că, perioada de peste 1 an de zile, depășește rezonabilitatea arestării preventive, pentru că nu se știe la ce dată se vor comunica comisiile rogatorii din Turcia. În acest context, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Măsura preventivă trebuie justificată prin scop, de indiciile sau probele care ar conduce la vinovăția lui. În principal, solicită nemenținerea măsurii arestării preventive.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Invocă egalitatea de tratament cu cei puși în libertate în luna martie 2009 și arată că, rezonanța socială a faptei s-a diminuat. Nu există probe că inculpatul a săvârșit faptele, nu le recunoaște. Solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. In subsidiar in baza art. 139 cod pr. penală, solicită înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 cod pr. penală, având in vedere situația familială a acestuia și faptul că, inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 cod pr. penală. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului s-au schimbat, au fost audiați martori care nu-l identifică pe inculpat. Este arestat de 1,1 ani, nu există probe certe cu privire la vinovăție și nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților, solicitând respingerea cererilor de înlocuire întrucât acestea nu sunt apte să asigure buna desfășurare a procesului penal. Sunt îndeplinite dispozițiile art. 143 rap. la art. 148 lit. f cod pr. penală având în vedere natura și gravitatea faptelor. In mod corect s-a apreciat că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, inculpații și fiind condamnați anterior pentru fapte similare.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, el a săvârșit infracțiunea de șantaj și este arestat de 1,3 ani. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, solicită judecarea in libertate.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, solicită judecarea in libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
- - fiul lui și, născut la 10.06.1972
- - fiul lui și, născut la 19.05.1960
- - fiul lui și, născut la 15.06.1981.
În baza art.139 alin.1 cod pr.penală raportat la art.145 cod pr.penală, a respins ca nefondate, cererile inculpaților, și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestora de a nu părăsi localitatea în care locuiesc.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Tribunalul apreciază că se mențin temeiurile avute în vedere la menținerea anterioară a arestării preventive a inculpaților, și, acestea impunând în continuare menținerea acestei măsuri preventive.
Astfel, în ce privește cazurile și condițiile prevăzute d eart. 143 și art. 148 Cod procedură penală, în prezența cărora se poate dispune și respectiv menține măsura preventivă, tribunalul reține că există în continuare probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată
În raport de numărul mare al faptelor reținute și conturate prin probele dosarului, de caracterul organizat și elaborat al acestora, de durata mare în timp acestora și caracterul continuat, de numărul mare al persoanelor implicate, de numărul mare al persoanelor vătămate, de pericolul social abstract mare al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, tribunalul apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică, arătat de art. 148 lit f) Cod procedură penală, nu a dispărut, acesta constând în starea de insecuritate a cetățenilor aflând că persoane cercetate pentru infracțiuni de o gravitate mare îndreptate împotriva libertății persoanei și împotriva patrimoniului a integrității corporale a persoanelor, sunt lăsate în libertate și pot relua activitatea infracțională.
Inculpații, și sunt cercetați și trimiși în judecată și în alte dosare penale pentru același gen de infracțiuni, și de asemenea unii -inc, -au suferit condamnări anterioare, conturându-se astfel periculozitatea lor sporită, din perspectiva percepției publice.
Este întrunită și condiția ca pentru infracțiunile cercetate legea să prevadă închisoarea mai mare de 4 ani.
În ce privește pe inculpații și, probele dosarului conturează faptul că aceștia au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, fiind astfel întrunit cazul prevăzut de art. 148 lit a) Cod procedură penală.
Având in vedere ca instituția arestării preventive este inscrisa in titlul IV, Capitolul I -Masurile preventive, al Codului d e procedura penala, tribunalul retine ca scopul acesteia se identifică cu scopul prevazut de art. 136 cod pr penala (Dispozitii generale), si anume ca masurile preventive se iau pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.
In ce priveste sensul sintagmei,buna desfasurare a procesului penal", cata vreme printre masurile preventive se regaseste si arestarea preventiva, iar institutia acesteia cuprinde unele scopuri specifice deduse din art. 146 alin 1 si art. 148 cod pr penala, rezulta ca acestea sunt incluse in scopul general de,buna desfasurare a procesului penal"
In acelasi timp, scopul masurilor preventive este subsumat scopului procesului penal, la indeplinirea caruia concura, si anume constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale, si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Tribunalul apreciază, în raport cu aceste considerente, că se impune în continuare, în acest stadiu procesual, continuarea cercetării judecătorești cu luarea măsurilor procesuale adecvate asigurării celerității soluționării cauzei și aflării adevărului în cauză, una din aceste măsuri fiind menținerea stării de arest preventiv a inculpaților. Se are în vedere în acest sens întreaga procedură de judecată, în fond și în căile de atac, unde de asemenea se impune prezența inculpaților în vederea audierii și formulării apărărilor.
În consecință, cererile inculpaților arestați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiesc, au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din data de 22.01.2010 și sunt expuse în practicaua prezentei hotărâri, neimpunându-se reiterarea lor.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile formulate în cauză nu sunt fondate, pentru următoarele:
Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpați în considerarea temeiurilor prevăzute de art.1491Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală, art.148 lit.a), f) Cod procedură penală având în vedere infracțiunile prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, de art.189 alin.(2) și (5) Cod penal, art.211 Cod penal, art.194 Cod penal, respectiv art.26 Cod penal raportat la acestea.
La acest moment raportat la probele administrate în cauză constând în declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de recunoaștere din grup a inculpaților aflați în stare de arest preventive (după fotografii) de către părțile vătămate, unele declarații ale inculpaților, și, se apreciază că există indicii temeinice de natură a crea bănuiala legitimă că inculpații au comis acte materiale pentru care sunt cercetați ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, de art.189 alin.(2) și (5) Cod penal, art.211 Cod penal, art.194 Cod penal, respectiv art.26 Cod penal la acestea.
Chiar dacă inculpații au dat declarații în această fază care contestă acuzațiile, aceste apărări urmează a fi verificate în cursul cercetării judecătorești prin administrarea probatoriului, la acest moment neexistând elemente de natură a infirma legitimitatea presupunerii că inculpații au comis fapte de natură penală astfel că se constată prezența temeiurilor prevăzute de art.681Cod penal, art.143 Cod procedură penală.
și temeiul de drept prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, având în vedere limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile cercetate dar și pericolul social concret raportat la circumstanțele și împrejurările de fapt - numărul mare de acte materiale și implicit de părți vătămate, modalitatea complexă și elaborată în care sunt indicii că s-a desfășurat activitatea infracțională, perioada de timp în care s-a derulat, urmăririle produse, sentimentul de insecuritate indus opiniei publice cu privire la acest gen de fapte. În ceea ce privește persoana fiecărui inculpat, instanța mai reține că există și alte dosare penale în care inculpații, și sunt cercetați și trimiși în judecată pentru același gen de fapte.
și temeiul prevăzut de art. 148 lit. a Cod procedură penală, având în vedere că la dosar există date privind căutarea inculpaților și până la datele de 18.02.2009 respectiv noiembrie 2008 când acesta din urmă a fost găsit la frontieră în încercarea de a părăsi țara, ținând cont și de declarațiile acestuia că părăsise România de mai multe ori, deși cunoștea că într-un alt dosar se luase măsura obligării de a nu părăsi țara.
În prezența acestor temeiuri, măsura preventivă privativă de libertate este legală și temeinică și având în vedere că temeiurile subzistă nemodificate, se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați și respingerea ca nefondate a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și și cu măsura obligării de a nu părăsi țara în cazul inculpatului.
Criticile nu sunt întemeiate.
Potrivit art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Potrivit art.139 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acelei măsuri.
În cauză, sunt probe (declarațiile părților vătămate, procesele verbale de recunoaștere din grup a inculpaților aflați in stare de arest preventive după fotografii de către părțile vătămate, declarații ale inculpaților, și ) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale deduse judecății art.7 din Legea nr.39/2003, de art.189 alin.(2) și (5) Cod penal, art.211 Cod penal, art.194 Cod penal, respectiv art.26 Cod penal la acestea, în concurs real, fiind îndeplinite și la acest moment cerințele art.143 Cod procedură penală și art.681Cod procedură penală.
În ceea ce privește existența temeiului prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, respectiv a necesității privării de libertate în continuare a inculpaților, se constată că, după scurgerea a aprox. 1 an și 2 luni de arest preventiv, sunt date că ordinea publică este încă amenințată în cazul punerii în libertate a recurenților inculpați, din cauza gravității deosebite și a reacției publicului față de infracțiunile imputate acestora, de riscul exercitării de presiuni asupra părților vătămate și a martorilor care încă nu au fost audiați, motiv pentru care privarea lor de libertate este legitimă. Cum apărările vizând fondul cauzei nu sunt confirmate în acest moment, măsura menținerii arestării preventive este temeinică, cererile de revocare/înlocuire fiind nefondate.
Nu este temeinic motivul de recurs constând în depășirea unui termen rezonabil al arestării preventive, Curtea constatând că față de complexitatea deosebită a dosarului, multitudinea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și care se impun a fi administrate în cursul cercetării judecătorești, stadiul cercetării judecătorești, durata de aprox. 1 an și 2 luni de arest preventiv a inculpaților nu a depășit un termen rezonabil al măsurii arestării preventive.
De asemenea, Curtea constată că situația celor trei inculpați recurenți nu este asemănătoare cu cea a inculpatului, pentru care prin încheierea de ședință din data de 19.11.2009 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă, s-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, având în vedere contribuția redusă a acestuia la săvârșirea faptelor și caracterul non-violent al acestor fapte ( doar transportul clienților cu mașina, astfel cum se reține prin rechizitoriu ), buna inserție socio-profesională și lipsa antecedentelor penale, spre deosebire de recurenții inculpați, și care sunt cercetați și trimiși în judecată pentru același gen de fapte și în alte dosare.
În consecință, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii, recursurile declarat de cei patru inculpați sunt nefondate și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, vor fi respinse, urmând ca potrivit art.192 alin.(2) Cod procedură penală, inculpații și să fie obligați la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat iar inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189. Pr. Pen. suma de 200 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu - avocat ( 100 lei ) și avocat ( ) ( 100 lei ) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului
În baza art. 189. Pr. Pen. suma de 100 lei reprezentând onorariu traducător se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea domnului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Pr. Pen.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții - inculpați, și împotriva încheierii de ședință din data de 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2. Pr. Pen. obligă recurenții - inculpați și la plata a câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2. Pr. Pen. obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189. Pr. Pen. suma de 200 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu - avocat ( 100 lei ) și avocat ( ) ( 100 lei ) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului
În baza art. 189. Pr. Pen. suma de 100 lei reprezentând onorariu traducător se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea domnului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.01.2010
.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond: TV.
Red.. Jud., -
Tehnodact. Gref.
3 ex./01.02.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal Nr-
_____ ianuarie 2010
CĂTRE,
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL ECONOMICO - FINANCIAR
Vă facem cunoscut că, pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA, se află înregistrat dosarul nr-, privind menținerea măsurii arestării preventive pentru inculpatul.
În conformitate cu dispozițiile legale la termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2010, fost prezent la instanță domnul traducător, care a efectuat traducerea susținerilor inculpatului (cetățean ) din limba română în limba și invers.
Alăturat, vă înaintăm:
- Copia deciziei penale nr. 41/P din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanta, prin care s- acordat onorariu de traducător in sumă de 100 lei pentru domnul, sumă care se avansează din fondurile Ministerului Justiției;
Domnul traducător poate fi contactat la numărul de telefon 0745.557.456.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
- - -
Președinte:Marius Damian MiteaJudecători:Marius Damian Mitea, Dan Iulian Năstase
