Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 415/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 415 R Dosar nr-
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Manuela Filip
JUDECĂTOR 3: Laura Popa
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința pronunțata la 15 iunie 2009 de Tribunalul Covasna in dosarul nr -.
Dezbaterile in cauză au avut loc in conformitate cu dispozițiile art 304 Cod procedura penala in sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat in stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Procedura îndeplinită.
În baza Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea si plata interpreților si traducătorilor folosiți de instanța de judecată se desemnează ca interpret de limbă maghiară doamna.
În baza art 128 Cod pr penala rap la art 85 si 327 Cod pr penală se procedează la depunerea jurământului de către doamna căreia i se pune în vedere să asigure traducerea dezbaterilor în/din limba maghiară.
Se permite apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, respectiv admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă. De asemenea, solicită a se constata că nu există probe concrete care să ducă la concluzia că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică urmând a se avea în vedere și circumstanțele reale ale faptei și de cele personale ale inculpatului, că este un tânăr de 20 ani care a recunoscut fapta, că acesta este arestat preventiv de peste 5 luni de zile, împrejurare față de care termenul rezonabil prevăzut de CEDO este depășit.
Pentru respectarea principiului egalității de tratament cu ceilalți inculpați care sunt in stare de libertate, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii tribunalului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, cu consecința punerii in libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și de menținere a încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică, având in vedere că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale in materie și in mod corect menținută de instanță, că la instanța de fond s-a pronunțat o soluție de condamnare, împotriva căreia s-a exercitat o cale de atac.
Fapta săvârșită de inculpat, de tâlhărie, prezintă o gravitate deosebită, aceasta fiind săvârșită cu alte persoane și in locuință, în condițiile in care inculpatul nu este la primul impact cu legea penală.
Consideră că se impune judecarea în continuare a inculpatului in stare de arest preventiv, situație față de care solicită respingerea recursului declarat în cauză.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că cel cu care a comis fapta și care o mai mare contribuție la săvârșirea acesteia se află în libertate.
CURT EA
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că,prin încheierea de ședință din data de 15 iunie 2009, Tribunalul Covasnaa mentinut arestarea preventiva a inculpatului -, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă temeiurile arestării preventive, existând totodată, indicii ale comiterii unei fapte prevăzute de lege penală de către inculpat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment și au suferit modificări.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată ca recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 14 din data de 30 decembrie 2009, Judecatoria Sf- a dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunilor prev, de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b,alin. 2/1 lit. a,c, și e Cod penal și art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal, art. 83 Cod penal și art. 75 Cod penal, constând in aceea că, în data de 26 decembrie 2008, în jurul orei 19,00, acesta,împreună cu și învinuita minoră s-au deplasat la locuința părții vătămate, sub pretextul să-i vândă acestuia două bricege și după ce au pătruns în imobilul acestuia și au fost refuzați cu achiziționarea lor,inculpații și l-au agresat fizic prin mai multe lovituri cu pumnul și picioarele, rupându-i trei dinți și producându-i multiple leziuni la nivelul corpului, pentru care necesită pentru vindecare circa 14 zile de îngrijiri medicale. Apoi, cei doi inculpați și învinuita i-au sustras un telefon mobil, suma de 150 lei și mai multe bunuri din locuință. Inculpatul, după ce a părăsit locuința părții vătămate cu ceilalți doi, i-a spart un geam de la imobil.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cpp, respectiv inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe parcursul desfasurarii procesului, durata arestarii preventive a fost mentinuta succesiv de catre instantele de judecata la fond si in apel.
De asemenea, prin sentința penală nr. 86/2009, Judecatoria Sf. Gad ispus condamnarea inculpatului recurent pentru infracțiunile pentru care a fost trimis in judecata la o pedeapsa rezultanta de 4 ani și 6 luni închisoare, menținând arestarea preventiva a acestuia.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât dispozițiile art. 148 lit. f Cpp sunt aplicabile în speță, menținerea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 Cpp. Nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile disp. art. 139 și nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 143 Cpp, astfel cum corect a analizat instanta de fond (motivare ce urmează a fi însușită și de instanța de recurs), existând probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală. Probele administrate în cauză până la acest moment conduc la presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele (de către mai multe persoane, prin folosirea violentei repetate asupra victimei, prin distrugerea unor bunuri, la plecare inculpatul recurent a spart geamurile locuinței, drept răzbunare că nu a găsit ce căuta), modul de operare și mijloacele folosite, numărul de persoane implicate, consecințele produse prin acțiunea ilicită (leziunile cauzate victimei au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale), precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte de tâlhărie în conștiința cetățenilor si starea de temere instalata in rândul comunitatii, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cpp. probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpatului.
Raportat la considerentele expuse, instanța de recurs constată că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare inculpatul, arestarea fiind necesară pentru a se asigura o bună soluționare a procesului.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligând pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 189, 192 alin. 2 Cpp. cu aplicarea și a art. 128 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 15 iunie 2009 în dosarul penal nr. -, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 128 Cod procedură penală, onorariul interpretului în cuantum de 40 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. l92 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.13.07.09/dact.CD 20.07.09 - 2 ex.jud fond,
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Manuela Filip, Laura Popa
