Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 423/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 423/
Ședința publică din 24 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Constantin Cârcotă
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații ( fiul lui - și, ns. la 25.04.1981 în G, domiciliat în G,- bis, -arpați,.1,.1, județul G, CNP -) și ( fiica lui și, ns. la 02.04.1984 în B, domiciliată în B,-, -.6,.1,.5, județul B, CNP -), ambii în prezent deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 08.07.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr.28 din 24.07.2008 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual și inculpata recurentă, în stare de arest, asistată de av., în baza delegației nr. 3510 din 24.07.2008 eliberată din oficiu de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care.
Inculpata recurentă a solicitat luarea cauzei la a doua strigare, întrucât are apărător ales care vine de la C și încă nu a ajuns, pentru că de obicei întârzie din cauza aglomerației de pe traseu.
Instanța, față de susținerile inculpatei recurente, deși la dosar nu este delegația apărătorului ales, lasă cauza la a doua strigare, la ora 11,30.
La a doua strigare a cauzei, la ora 11,30, au răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av. și inculpata recurentă, în stare de arest, asistată de av..
La întrebarea instanței, inculpatul recurent arată că își menține recursul.
La întrebarea instanței, inculpata arată că își menține recursul.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că acesta socotește nelegală și netemeinică încheierea din 8.07.2008 prin care instanța a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și, în consecință, a menținut- cu această ocazie, ca și în alt dosar, ușurința cu care instanța totuși rezolvă o situație care este de natură foarte gravă pentru inculpat, aceea că, nici de această dată nu s-a indicat temeiul de drept al soluției pe care a adoptat-o instanța de fond, referirea doar la art.3002Cod pr.penală care nu face altceva decât să oblige instanța să examineze periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării nu este suficientă. Trebuia să se facă trimitere - și de această dată nu s-a făcut deloc trimitere - la art.160bCod pr.penală care prevede ce soluții și în ce cazuri pot fi adoptate aceste soluții în examinarea chestiunii menținerii sau nu a măsurii arestării preventive.
Insistă asupra acestei chestiuni și repetă, într-o problemă care este foarte gravă, prin consecințe asupra situației inculpatului și aceasta trebuia tratată cu mai multă responsabilitate. Nu insistă asupra faptului că în dosar există probe sau indicii că inculpatul a săvârșit faptele care i se impută, asupra chestiunii întinderii acestor fapte și a întinderii răspunderii penale, sigur că se vor face discuții la fond. Insistă asupra chestiunii dacă în speță mai sunt sau nu întrunite cerințele celei de a doua condiții din art.148 Cod pr.penală, respectiv există probe certe din care să rezulte că dacă acum inculpatul va fi lăsat liber, va pune în pericol ordinea publică. Nu este suficient a se afirma, citând textul respectiv, ci trebuie și demonstrat, pe bază de probe certe, așa cum este textul pe care l-a adoptat organul legiuitor și instanțele trebuie să îl aplice ca atare, deci trebuie să se constate dacă există probe certe că dacă inculpatul va fi lăsat liber, pune în pericol ordinea socială. Ori, aceste probe certe nu există, dar nu există nici probe că lăsat liber, inculpatul ar pune în pericol ordinea publică și siguranța publică. Sub acest aspect, socotește că cea de a doua cerință, oricât s-ar căuta în dosar, nu este demonstrată și ca atare, cerința din art.148 lit.f - teza a doua Cod pr. penală, nu este realizată.
I-au atras atenția din motivarea instanței de fond două chestiuni, și anume: se spune că perioada de timp nu este mare, față de complexitatea cauzei. Deși dosarul pare că este voluminos, cauza este foarte simplă, în condițiile în care inculpatul a recunoscut faptele, cu unele excepții în fața instanței, în anumite scopuri, iar ele sunt demonstrate cu acte, deci nu pot fi contestate și atunci, sigur că nu se poate discuta asupra acestei chestiuni, dar cauza nu este complexă și atunci motivarea că datorită complexității cauzei, chiar dacă arestarea preventivă a depășit 9 luni de zile nu este mare perioada, i se pare a nu fi reală, a nu fi corespunzătoare realității.
Se spune, de asemenea, că pentru buna desfășurare a procesului penal în continuare, se impune menținerea măsurii arestării. Dar tot instanța de fond recunoaște,pe de altă parte, că cercetarea judecătorească în dosar, este, așa cum s-a afirmat, în faza terminală, dar este deja terminată, pentru că în dosar nu se așteaptă decât un răspuns de la DIICOT G din care să rezulte dacă față de inculpați sunt sau nu aplicabile disp.art.16 din Legea nr.143/2000. În rest, cercetarea penală este terminată. Sub acest aspect nu știe dacă se mai poate justifica menținerea în continuare a stării de arest.
Se referă și la faptul că, atunci când se analizează temeiurile măsurii arestării preventive sau dacă acestea mai subzistă sau nu, trebuie să se aibă în vedere nu numai existența indiciilor sau a probelor, nu numai existența vreunui caz din cele prev. de art.148 Cod pr.penală, dar și existența scopurilor pentru care se iau - cele arătate în art.136 Cod pr.penală. Este convins că arestarea preventivă a inculpatului acum peste 9 luni s-a făcut cu scopul de a se sigura desfășurarea normală a procesului penal în faza urmăririi penale și de a asigura prezența inculpatului la desfășurarea actelor de urmărire penală. Urmărirea penală este demult terminată, cercetarea judecătorească este terminată, inculpatul a avut o poziție corespunzătoare, aceea de recunoaștere, așa încât nu există justificare să se spună că se mențin și acum temeiurile care au impus luarea măsurii, înțelegând prin aceasta și scopurile pentru care s-a luat măsura. Aceste scopuri s-au realizat, s-au epuizat, așa încât se poate vorbi de o schimbare a temeiurilor, cel puțin care au impus acum 9 luni de zile, luarea măsurii arestării preventive. De aceea,consideră că a prelungi în continuare măsura, înseamnă a realiza anticipat o soluție de condamnare, ceea ce este împotriva principiului prezumției de nevinovăție.
Solicită a aprecia că în acest moment și în acest stadiu al procesului nu mai era utilă și necesară, nu mai era de impus această măsură a menținerii în continuare a arestării preventive. De aceea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și a se revoca măsura arestării preventive față de inculpat.
Apărătorul inculpatei recurente îmbrățișează punctul de vedere al av. Arată că într-adevăr măsura arestării preventive nu mai este justificată la acest termen, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive acum 7 luni de zile față de inculpata nu s-au schimbat și nici nu există temeiuri noi care să justifice măsura arestării preventive. Cu atât mai mult, consideră, din punctul său de vedere și din probele administrate la dosar, că aceasta nu mai reprezintă un pericol pentru ordinea publică, ea și-a revizuit foarte mult situația care o avea la data respectivă, față de cea care o are azi în fața instanței. Consideră că poate fi înlocuită măsura arestării preventive cu altă măsură față de cea care o are astăzi, de a sta arestată, nemaiprezentând un pericol concret pentru ordinea publică. De aceea, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și de a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că recursurile declarate de către inculpați nu sunt fondate. Consideră că încheierea instanței de fond este legală și temeinică. S-a apreciat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive a inculpaților subzistă și se impune în continuare privarea de libertate față de valoarea socială căreia i s-a adus atingere, pusă în pericol prin săvârșirea acestei infracțiuni, care este sănătatea publică. De asemenea, modificările care rezultă din probele administrate consideră că nu sunt de natură să conducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.Față de complexitatea cauzei și față de modalitatea de comitere a infracțiunilor, persistența infracțională a acestora, infracțiunile fiind săvârșite și în formă continuată, rezultă un pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților.
În ce privește referirea la art.160 Cod pr.penală, consideră că ar fi fost corectă, dar este formală, pentru că însuși textul art.3002Cod pr.penală face trimitere la art.160 și nu duce la pronunțarea unei hotărâri nelegale. În consecință, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul arată că după 10 luni de închisoare, la fiecare încheiere de ședință, la fel ca și la ultima, așa cum a spus apărătorul său, se menționează că nu s-au schimbat temeiurile și pericolul social. Totuși, a făcut 10 luni de închisoare, poate că în acest moment ar trebui văzut și ceea ce a făcut înainte de a fi arestat, unde se deplasa în momentul când a fost depistat cu cele 5 gr de cocaină. Nu este vorba de o zi, sunt 10 luni de arestare, procesul acesta a fost terminat, au fost audiați cei doi martori asistenți, cauza nu este așa complexă, cum se spune. Nu știe ce ar putea să facă un om înainte de a face o greșeală ca să nu fie considerat pericol public, care totuși a făcut 10 luni de închisoare.
Este depusă la dosar dovada că este înscris în Centrul de dezintoxicare și la Penitenciar în fiecare săptămână vin la ei. Suntem în Uniunea Europeană și trebuie să acceptăm că s-a introdus la noi și acest flagel. A greșit, dar dacă se vor analiza probele de la dosar și nu s-ar lua ca literă de lege exact ce spune Parchetul, s-ar vedea totuși că merită să fie judecat în stare de libertate, dacă tot se motivează pe faptul că nu s-au schimbat temeiurile și că este un pericol social.Dar totuși, dacă a muncit trei ani de zile și a terminat o facultate și are promisiunea că se poate angaja la același loc de muncă, înseamnă că pentru cineva a lăsat o impresie bună și a făcut și lucruri bune, poate altfel era discuția după prima luni, a doua lună, dar totuși sunt 10 luni de când a fost arestat. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
Inculpata recurentă arată că este arestată de aproximativ 9 luni și J și în fiecare ședință se spune că temeiurile nu s-au schimbat, nu au încetat. Ea crede că au încetat, pentru că din momentul în care a fost arestată nu a mai consumat droguri. A declarat că este consumatoare de droguri, nu s-a luat în considerație. Pentru fiecare acuzație care i s-a adus în rechizitoriu a adus o probă care nu s-a luat în considerație. Consideră că este arestată abuziv pentru niște fapte care nu le-a comis și de la bun început a spus că este consumatoare, dar nu s-a luat în considerare. I s-au pus cele mai grave fapte din Legea nr.143/2000.Lasă la aprecierea instanței, dacă este un pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 08.07.2007 Tribunalul Galați,în baza art.3002Cod pr.penală a menținut starea de arest a inculpaților și.
A respins ca nefondate cererile inculpaților de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că există pericol social concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gravitatea faptelor comise, amploarea acestora și insecuritatea socială care s-ar avea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi în libertate.
De asemenea, s-a reținut că temeiurile arestării preventive nu au încetat să existe și nu s-au schimbat până la data când măsura arestării preventive a fost supusă controlului.
Sub aceleași considerente s-a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, chiar dacă procesul se află în fază terminală.
Împotriva acestei măsuri dispuse de instanța de fond,inculpații,în termenul prevăzut de lege, prin apărători, au declarat recurs.
În motivele de recurs, apărătorul inculpatului a criticat soluția ca fiind netemeinică și nelegală.
Se susține că instanța de fond, reținând dispozițiilor art.3002Cod pr. penală nu a făcut trimitere la disp.art.160 Cod pr.penală ce vizează soluții și cazuri cu privire la menținerea arestării preventive.
Se apreciază de asemenea de către inculpat că nu mai sunt întrunite cerințele celei de a doua condiții prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul că există probe certe că inculpatul aflat în libertate va pune în pericol ordinea publică și siguranța publică.
Se susține că, cauza dedusă judecății nu este complexă așa cum reține instanța de fond, că inculpatul a recunoscut faptele și că a depășit 9 luni de arest preventiv în condițiile că este posibilă reținerea disp.art.16 din Legea nr.143/2000, iar scopurile prev. de art.136 Cod pr.penală s-au atins.
Se solicită să se constate că în continuare măsura nu se mai impune și drept urmare, să se dispună casarea încheierii și revocarea arestării preventive.
Inculpata,prin apărător, arată că măsura arestării preventive nu se mai impune întrucât inculpata se află în stare de arest de 7 luni, temeiurile nu s-au schimbat și nici nu au apărut altele noi care să impună în continuare menținerea stării de arest.
Apreciază că măsura poate fi înlocuită cu obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, din verificarea încheierii date de instanța de fond și analiza materialului probator,Curtea constată că măsura dispusă, în sensul menținerii stării de arest pentru cei doi recurenți este temeinică și legală.
Din probe rezultă că situația de fapt nu a fost modificată sau schimbată, urmare a apariției de elemente noi care să justifice cererea inculpaților, dar nici încadrarea juridică reținută în actul de sesizare.
Se constată de asemeni că temeiurile care au fost avute în vedere la menținerea inculpaților în stare de arest nu au încetat să existe, nu au suferit modificări esențiale care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive sau revocarea acesteia, existând în continuare indicii temeinice că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală.
Faptele pentru care inculpații recurenți au fost trimiși în judecată fac parte din categoria infracțiunilor cu un grad de pericol social deosebit de ridicat și sunt sancționate de legea penală, pedepsele fiind mai mari de 4 ani închisoare.
Gradul de pericol social al faptelor se evidențiază și datorită activității infracționale transfontaliere în sistem organizat, ceea ce definește și mărește gradul de complexitate a cauzei, iar pericolul public rezidă din efectul și consecințele ulterioare asupra indivizilor atrași a consuma droguri de mare risc.
Faptul că inculpații au recunoscut că scopurile prev. de art.136 Cod pr.penală s-au realizat și că cercetarea judecătorească este în fază terminală nu atenuează gradul de pericol social ca și cel public al acestui gen de fapte, sancționate sever de legea penală, intensitatea, perceperea și întinderea rămân aceleași, ele pot constitui argumente în reținerea de circumstanțe în favoarea inculpaților atunci când se trece la individualizarea sancțiunilor care se vor aplica, dacă în final inculpații vor fi găsiți vinovați.
În ce privește faptul că instanța de fond nu a făcut trimitere la disp.art.160 Cod pr.penală în dispozitivul încheierii nu poate fi considerat o nelegalitate, întrucât întreaga motivare face trimitere la disp.art.160 alin.1 și 3 Cod pr.penală.
În drept se constată că sunt întrunite în continuare disp.art.143 și art.148 lit.f Cod pr.penală.
Față de aceste considerente și având în vedere disp.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală urmează să se respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Conform art.192 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Suma ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ( fiul lui - și, ns. la 25.04.1981 în G, domiciliat în G,- bis, -arpați,.1,.1, județul G, CNP -) și ( fiica lui și, ns. la 02.04.1984 în B, domiciliată în B,-, -.6,.1,.5, județul B, CNP -), ambii în prezent deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 08.07.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 50 lei, iar pe inculpata la 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi virată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 24.07.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.dec.jud./25.07.2008
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./28.07.2008
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Constantin Cârcotă
