Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 424/
Ședința publică din data de 24 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Georgiana Pulbere
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror
S-au luat in examinare recursurile penale declarate de inculpații:
- - deținut in Penitenciar Poarta A;
- - deținut in Penitenciar Poarta
- - deținuta in deținut in Penitenciar Poarta A, împotriva încheierii de ședința din data de 17 iulie 2009, pronunțata de Tribunalul Constanta in dosarul penal nr-, inculpații fiind trimis in judecata pentru infracțiunile prevăzute si pedepsite de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, art.3 alin.2 din Legea nr.nr. 143/2000, art.7 din Leghea nr.39/2002, toate cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal.
In conformitate cu disp.art.297 Cod procedura penala, la apelul nominal făcut in ședința publica se prezintă:
- recurentul inculpat - in stare de arest si asistat de apărător avocat - in baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat - in stare de arest si asistat de avocat ales - in baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul instanței de fond;
- recurenta inculpata - in stare de arest si asistat de avocat ales - in baza împuternicirii avocațiale depusa la dosarul instanței de fond;
- traducător de limba spaniola - pentru recurentul inculpat.
Procedura este legal îndeplinita cu respectarea disp.art. 176-181 Cod procedura penala.
In conformitate cu disp.art.301 Cod procedura penala, părțile prezente arata ca nu mai au cereri noi de formulat si nici excepții de ridicat.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați si, având cuvântul, solicita admiterea recursului, casarea încheierii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
Urmează ca instanța sa constate ca de 6 luni inculpații sunt arestați iar încheierea care presupune o verificare a măsurii după ce instanța de 4 termene a fost sesizata cu rechizitoriu, sa cuprindă aceleași aspecte si aceiași motivare ca si la momentul luării măsurii arestării preventive.
Face o trimitere generala la textele de lege in condițiile in care a fost începută deja cercetarea judecătoreasca cu precizarea ca la acest moment exista presupunerea rezonabila, ca inculpații au săvârșit infracțiuni.
Din acest punct de vedere, urmează a se constata ca instanța de fond nu a soluționat cererea pe care a pus-o in discuție, respectiv de verificare a legalității si temeiniciei a măsurii arestării preventive in cursul judecații din perspectiva disp.art.3002Cod procedura penala si art.!60 Cod procedura penala.
Daca instanța va trece peste aceste aspecte, solicita admiterea recursului, casarea încheierii si rejudecând sa se constate ca s-au modificat temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive si sa se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu parași tara.
Ceea ce a motivat judecătorul atunci când a verificat măsura arestării preventive, a fost cu privire la inculpatul.
Deși a argumentat ca nici la acest moment nu exista nici măcar o presupunere ca inculpatul a săvârșit aceasta infracțiune, dincolo de probe, judecătorul, răspunde ca din cuprinsul tuturor actelor dosarului, mai alea a notelor de convorbire, nu exista vreo implicare a acestuia in activitatea infracționala care este cuprinsa in actul de inculpare, singura referire la relația sa vizând doar relația de concubinaj cu inculpata; se apreciază ca la acest moment procesual este îndeplinita condiția existentei presupunerii rezonabile ca ar fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis in judecata.
Aceasta este greșeala c are va fi găsita in toate hotărârile, ca după 6 luni de agrest preventiv sa se mai vorbească de presupunerea rezonabila ca s-a mai săvârșit o infracțiune.
Solicita a se observa ca la acest moment trebuie verificate disp.art.148 lit."f Cod procedura penala, din perspectiva faptei si din perspectiva pericolului concret pentru ordinea publica.
Deși in motivarea încheierii judecătorul face trimitere la art.5 alin.1 lit."g", aici se face o delimitare intre ceea ce reprezintă motive verosimile ca s-a săvârșit o infracțiune si, indicii temeinice.
Deci, dincolo de presupunerea rezonabila, exista tocmai elemente care sa convingă ca inculpatul daca ar fi pus in libertate, ar savarsi alte infracțiuni, ori aceasta trebuie sa fie susținuta de anumite probe.
Se argumentează de instanța de fond ca fapta exista deși de 6 luni se spune ca nu exista pentru ca infracțiunea de trafic de droguri este o infracțiune cu intenție directa, chiar daca nu se examinează fondul cauzei, nu exista nici un element, nici un indiciu ca inculpatul ar fi avut vreo legătura cu aceasta firma sau ar fi cunoscut de acest import de droguri si acest import de material lemnos si ar fi știut ca firma din ar fi introdus a ceste droguri, astfel încât sa se vorbească de intenția acestuia.
Mai mult decad atât, inculpatul nici nu a fost in România, el a venit in România pe 14 ianuarie, păstrând o legătura constanta cu cu care are o relație de concubinaj iar aceasta i-a solicitat sa vina.
Singurul element care a dus la implicarea lui, a fost faptul ca el a fost depistat (in ziua in care au fost scoase containerele din port), in autoturism, împreuna cu in fata unui restaurant, alta implicare neexistând.
S-a încercat sa se acrediteze ca in urma cu 1 luna, inculpatul ar cesiona părțile sociale de la firma din România, aspect lămurit si de organul de urmărire penala pentru ca inculpatul de 2 ani de zile nu a mai venit in România, de aceasta firma se ocupa fratele acestuia care a încercat sa vândă această firmă.
Nu exista o definiție in procedura a ceea ce reprezintă tulburarea ordinii publice, nu exista nicio definiție nici in Convenția Europeana dar jurisprudența Curții Europene a definit aceasta sintagma.
întreaga practica a Curții Europene definește tulburarea pentru ordinea publica in sensul de lăsa in libertate pe acest inculpat si sa existe elemente ca lăsat in libertate, ca tulbura ordinea publica si nu din perspectiva faptei, ceea ce este o dovada a nemotivării din perspectiva pericolul concret pentru ordinea publica.
Examinând cele doua condiții ale disp.art.148 lit."f Cod procedura penala, urmează a se constata ca aceste temeiuri nu exista si nici nu au existat la momentul la care s-a luat măsura arestării preventive iar simpla presupunere nu este suficienta la acest moment după ce au trecut 6 luni de la luarea măsurii.
Urmează a se observa ca procedura prelungirii nu este imputabila inculpatului, s-au acordat 4 termene pentru constituirea legala a completului de judecata iar abia după 5 luni de la sesizarea instanței început sa înceapă cercetarea judecătoreasca
In atare situație, apreciază ca temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzista, pericol care trebuie examinat si ia persoana inculpatului care este lipsit de antecedente penale, are afacerile sale in Spania. Autoritățile din România au solicitat relații in acest sens după care au renunțat cu foarte multa ușurința si s-au grăbit sa investească instanța pentru ca ei cunoșteau ce situație are in Spania si ca nu are nimic comun cu vreo activitate ilicita nici in Spania si nici pe teritoriul României. Având in vedere aceste circumstanțe personale care trebuie raportate la pericolul concret pentru ordinea publica, urmează a se constata ca aceasta condiție nu exista si ca se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu parași tara.
Cu privire la inculpata, de asemenea, referitor la aceasta, apreciază ca trebuie examinate si mijloacele de proba cu privire la fapta.
Probe de implicarea acesteia in activitatea infracționala, nu exista.
Inculpata a comandat trei containere de cherestea si nu a avut nicio legătura, neexistând la dosar vreo interceptare telefonica cu cineva de la firma care a furnizat acest material lemnos, astfel sa existe o înțelegere ca urmează sa- i trimită droguri.
Inculpata a depus toate diligentele timp de 1 luna sa facă vămuirea acestei mărfi, fără sa cunoască si in cele din urma, necunoscând ca in acel containere se aflau droguri, a fost acuzata de acesta fapta deosebit de.
Din perspectiva pericolului concret, urmează a se constata ca inculpata nu are antecedente penale, se afla la primul conflict cu legea penala, motiv pentru care solicita înlocuirea măsurii arestării preventive.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează ca achiesează la primul 1 motiv invocat de avocat si anume solicitarea de a admite recursul, casarea încheierii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanta pe motivul ca, hotărârea instanței de fond nu este motivata.
Din economia argumentelor arătate de instanța, pe baza cărora fost justificata soluția de menținere a măsurii arestării preventive, se poate observa ca in ceea ce privește subzistenta temeiului prevăzut de art.143 Cod procedura penala, se invoca incidența disp.art.681Cod procedura penal si ca existenta acestor indicii temeinice a fost stabilita printr-o hotărâre judecătoreasca anterioara, respectiv încheierea de luarea măsurii arestării preventive, hotărâre care a rămas definitiva.
Cu alte cuvinte, se invoca autoritatea de lucru judecat cu privire la existenta acestui temei.
Pe cale de consecința, se merge mai departe si se argumentează existenta temeiului prevăzut de disp.art.148 lit."f Cod procedura penala, exclusiv pe baza gradului ridicat de pericol social al faptei săvârșite.
doua săptămâni, in aceasta sala i s-a spus ca in materie de masuri preventive, nu exista autoritate de lucru judecat iar acum se invoca exact o situație inversa.
Existenta acestui temei, la nivelul indiciilor temeinice, se discuta atunci când se i-a măsura arestării preventive si eventual se dispune o prelungire in faza de urmărire penala.
Existenta unor indicii temeinice, nu mai poate justifica măsura preventiva in faza de judecata.
In subsidiar, considera ca lucrurile s-au schimbat si datorita faptului ca infracțiunea prevăzuta de art.3 din Legea nr. 143/2000 nu a putut fi săvârșita de inculpat întrucât singura participare, legătura cu cele doua containere, este dovedita a avea lor de către organele de urmărire penala, începând cu 16 ianuarie 2009.
Acele containere, au ajuns in Portul Constanta - Sud, in luna decembrie 2008, cert fiind ca acele containere au intrat pe teritoriul României, cu mult timp înainte ca inculpatul sa aibă vreo legătura cu aceasta conjunctura.
Exista decizia instanței supreme care statuează ca "împrejurarea de trafic internațional de droguri, se consuma in momentul trecerii liniei de frontiera".
Daca aceasta infracțiune s-a consumat in luna decembrie 2008, inculpatul nu ii poate fi reținuta in sarcina săvârșirea acestei infracțiuni întrucât el are legătura cu acesta problematica, pe data de 16 ianuarie 2009.
nu a venit cu nici un alt element care sa-i impute inculpatului vreo participațiune, înainte de 16 decembrie 2009.
Precizează ca nu a solicitat instanței de fond schimbarea încadrării juridice pentru ca aceasta instanța de fond sa aibă posibilitatea sa precizeze in conținutul încheierii de ședința, ca se discuta încadrarea juridica la sfârșitul cercetării judecătorești.
A solicitat instanței de fond sa constate ca din perspectiva disp.art.143 Cod procedura penala, arestarea preventiva nu mai poate fi motivata, justificat, pe reținerea acestei infracțiuni.
In ceea ce privește infracțiunea prevăzuta de art.2 din Legea nr. 143/2000, precizează ca a luat toate acțiunile ce reprezintă modalități alternative de săvârșire a infracțiunii respective si nu a asocia niciuna din aceste acțiuni, începând cu cultivarea, producerea si fabricarea si terminând cu deținerea ori punerea in circulație de droguri de mare risc.
Toate aceste chestiuni sunt de natura a statua împrejurarea ca ne aflam tot la nivelul de "bănuiala" in ceea ce~l privește pe inculpat, privind săvârșirea acestor infracțiuni.
Aceasta "bănuiala" nu a fost întărită cu alte mijloace de proba administrate in faza de urmărire penala, după luarea măsurii arestării preventive.
Solicita a se avea in vedere ca inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala, iar tergiversarea judecații cauzei se datorează unor cauze obiective.
De asemenea, solicita instanței împrejurarea prevăzuta de art.l60balin.2 Cod procedura penala si a observa ca acele temeiuri care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu mai justifica in continuare privarea de libertate.
In subsidiar, solicita a se avea in vedere si posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu parași tara, având in vedere ca domiciliul inculpatului se afla in municipiul B cu obligațiile prevăzute de art.1451alin. 1 Cod procedura penala, suficiente pentru a asigura acest deziderat al bunei desfășurări a procesului penal.
Solicit a se observa ca a invocat in fata instanței de fond sa facă aplicarea principiului echității.
In cauza, mai sunt 2 persoane implicate si care au făcut mai multe decât inculpat, respectiv, numitul fata de care s-a disjuns cauza si fata de care s-a apreciat, ca nu se impune luarea măsurii arestării preventive, deși este recidivist si, o alta persoana, pe nume, care este informator.
Daca aceste persoane care au săvârșit ca si acte materiale ca si inculpatul, pot fi cercetați in stare de libertate, fara ca ordinea publica sa fie afectata, considera ca același lucru se poate aprecia si in ceea ce-1 privește pe clientul sau.
Procurorul, având cuvântul apreciază ca afirmațiile care s-au făcut nu au suportat in situația ce rezulta din probatoriile administrate in cauza.
Considera ca instanța de fond a motivat împrejurarea ca temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, subzista si ca nu au intervenit elemente noi care sa la schimbarea acestei stări de arest, motiv pentru care solicita respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurentul inculpat, prin traducător de limba spaniola, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului sau.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului sau si solicita judecarea sa in stare de libertate.
Recurenta inculpata, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului sau si solicita judecarea sa in stare de libertate.
Instanța ia cauza in pronunțare.
- C R -
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 17 iulie 2009 Tribunalul Constanțaa dispus în temeiul art.3002și art.160 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive, față de inculpații, ,.
Instanța a constatat că în prezent sunt îndeplinite cerințele art.143 și art.148 Cod procedură penală în sensul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și se impune în continuarea menținerea privării de libertate.
În termen legal, inculpații recurenți au declarat recurs solicitând casarea încheierii de ședință și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.136 Cod procedură penală, măsurile preventive au ca scop asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Măsura preventivă a fost menținută de instanță cu respectarea cerințelor art.3002și art.160 Cod procedură penală și a considerat că sunt temeiuri pentru menținerea acesteia și nu se impune revocarea acesteia.
Inculpații recurenți au invocat lipsa vinovăției cu privire la faptele ce fac obiectul judecății cât și greșita încadrare juridică a acestora.
Aceste aspecte nu pot fi examinate de instanța de recurs în acest moment procesual, fiind atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpaților.
De asemenea, a fost invocat depășirea termenului rezonabil al judecării unei cauze penale, încălcându-se astfel dispozițiile art.5 din CEDO precum și art.23 din Constituția României.
Sub acest aspect se constată că termenul rezonabil invocat nu a fost depășit și nici durata măsurii arestării preventive; este de observat că art.23 din Constituție se referă la arestarea preventivă în cursul urmăririi penale care nu poate depăși 180 zile, ceea ce nu este cazul în speță inculpații fiind trimiși în judecată înainte de împlinirea acestui termen.
În raport de art.5 din Convenție și art.23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților cu reacția opiniei publice și cu rezonanța faptelor comise.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
În mod corect au fost respinse cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pe cale de consecință, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, iar onorariul traducătorului autorizat în sumă de 200 lei se va deconta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații:
- - deținut in Penitenciar Poarta A;
- - deținut in Penitenciar Poarta
- deținuta in deținut in Penitenciar Poarta A, împotriva încheierii de ședința din data de 17 iulie 2009, pronunțata de Tribunalul Constanta in dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurenții la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, onorariu traducător autorizat în sumă de 200 lei se decontează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iulie 2009.
PREȘEDINTE, Pt.JUDECĂTOR,
A
Aflată în,semnează
Conf.art.312 Cod pr.pen.
PREȘEDINTE DE COMPLET,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.:
3 ex./29.07.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Adriana Pintea, Georgiana Pulbere
