Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 43/2008
Ședința ne publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva Încheierii penale din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de arest la. Sibiu și asistat de avocat ales și
- recurent Inculpat - personal în stare de arest la. Sibiu și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, raportat la infracțiunea pentru care inculpații sunt trimiși în judecată și la calitatea victimelor minore.
Reprezentanta parchetului solicită a se declara ședința nepublică.
Apărătorul ales al inculpaților arată că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.
Deliberând, instanța în baza disp. art. 24 din Legea 678/2001 declară ședința nepublică, raportat la infracțiunea pentru care inculpații sunt trimiși în judecată și la calitatea victimelor minore și dispune îndepărtarea din sala de judecată a persoanelor care nu au legătură cu prezenta cauză.
Inculpata arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, însă a declarat recurs deoarece dorește să fie pusă în libertate.
Inculpat arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, însă a declarat recurs deoarece dorește să fie pus în libertate.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocat solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, având în vedere motivele scrise pe care le depune la dosar, astfel, a se dispune casarea încheierii atacate și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu ceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Susține, că inculpații nu prezintă pericol social, iar judecarea cauzei cu inculpații în stare de libertate nu ar prejudicia bunul mers al vreunei colectivități; că inculpații nu au făcut presiunii asupra părților civile; că inculpații prezintă numeroase afecțiuni, care se agravează pe zi de trece, și că prin menținerea stării de arest s-ar încălca dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil.
Arată că potrivit art. 23 alin.11 din Constituția României și în conformitate cu art. 5/2 cod pr. penală orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, astfel că se impune admiterea recursurilor și punerea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, susținând că instanța de fond la primul termen de judecată a constatat regularitatea actului de sesizare și că temeiurile subzistă în continuare față de împrejurarea că inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, aceștia traficând persoane tinere, minore, profitând de starea materială precară a acestora, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar avea un puternic impact și ecou creând o stare de insecuritate și neliniște în rândul societății.
Inculpata recurentă având ultimul cuvânt susține că este nevinovată, că totul este o înscenare și solicită a i se face dreptate și a fi pusă în libertate.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt susține că este nevinovat și solicită punerea în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată prin încheierea din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul - s-a dispus în baza art. 300/1 al. 3, art. 160/b menținerea C.P.P. măsurii arestării preventive a inculpaților și.
Prin aceeași încheiere s-au respins cererile de revocare a arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut că inculpații și au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, în dosar fiind trimisă în judecată și inculpata I, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 și 42.Cod Penal, inițiere și constituire de grup prev. de art. 8 din Legea 39/2003 și proxenetism prev. de art. 329 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 și 42.Cod Penal, respectiv complicitate la aceste infracțiuni în ce-l privește pe inculpatul.
Instanța a reținut că din actele dosarului reiese că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele ce li se impută este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat de starea de neliniște și insecuritate în rândul societății civile datorită faptului că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită sunt cercetate în stare de libertate.
S-a mai considerat că lăsarea în libertate a inculpaților în această fază a procedurii nu este oportună, iar considerentele de ordin personal nu impun revocarea arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații și.
Inculpații, prin apărătorul ales au solicitat în principal admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145.C.P.P. sau cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145/1
C.P.P.În motivarea recursului inculpații, prin apărătorul ales, au arătat că nu prezintă nici un pericol social iar judecarea lor în stare de libertate nu ar periclita siguranța vreunei colectivități și nici nu ar aduce atingere valorilor sociale ocrotite prin dispozițiile art. 1 din Codul penal.
Mai susțin inculpații că pentru a-și dovedi nevinovăția ar trebui administrate numeroase dovezi, ceea ce ar implica trecerea unui timp semnificativ, astfel că s-ar încălca dreptul lor de a fi judecați într-un termen rezonabil, principiu consacrat de CEDO. Pe de altă parte, temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat radical.
Inculpata mai arată că este bolnavă și starea sănătății sale nu s-a îmbunătățit deși face tratament, astfel că s-ar impune judecarea sa în stare de libertate pentru a se putea trata.
Inculpații arată că nu există date din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului iar în cauză ar putea fi judecați în stare de libertate și s-ar putea înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate cum ar fi aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În final inculpații au invocat prevederile art. 23 din Constituția României și art. 5/2 din l C.P.P. referitoare la prezumția de nevinovăție, astfel că se impune punerea lor în stare de libertate.
Curtea de Apel, examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate de către recurenții inculpați, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 Cod proc. penală, constată că în cauză încheierea atacată este legală și temeinică iar recursurile declarate sunt nefondate din următoarele considerente:
Conform art. 300/1 al. 3.C.P.P. când instanța constată la înregistrarea dosarului pe rol, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpaților.
În speță inculpații și au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, în dosar fiind trimisă în judecată și inculpata I, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 și 42.Cod Penal, inițiere și constituire de grup prev. de art. 8 din Legea 39/2003 și proxenetism prev. de art. 329 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 și 42.Cod Penal, respectiv complicitate la aceste infracțiuni în ce-l privește pe inculpatul.
Aspectele reținute de către instanța de fond prin încheierea pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual se mențin temeiurile care au condus la luarea măsurii preventive față de inculpați, că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele ce li se impută este mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, sunt însușite de către Curtea de apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale.
Probatoriul administrat în cauză demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de recurenții inculpați continuă să subziste și acestea justifică menținerea arestării preventive.
Susținerile recurenților inculpați că nu prezintă pericol social sunt infirmate de acuzațiile grave ce li se aduc, acuzații susținute până în prezent de actele de urmărire penală efectuate în cauză și din care rezultă că asupra lor planează bănuiala rezonabilă că ar fi săvârșit faptele ce li se impută. La fel, nu se poate susține că raportat la aceste acuzații grave, lăsarea inculpaților în libertate nu ar avea un impact asupra colectivității, creând o stare de insecuritate și neliniște în rândul societății.
Nu se poate împărtăși de către Curtea de Apel opinia exprimată de către inculpații recurenți că menținerea stării de arest preventiv pe parcursul judecării cauzei ar conduce la încălcarea termenului rezonabil de soluționare a dosarului sau că ar încălca prezumția de nevinovăție a inculpaților. Astfel, cauza a intrat pe rolul Tribunalului Sibiu, aflându-se în faza cercetării judecătorești iar în prezent nu se poate anticipa că judecata în fond a cauzei ar conduce la depășirea termenului rezonabil. La fel, faptul că inculpații recurenți sunt cercetați în stare de arest preventiv nu înseamnă că s-ar fi încălcat în vreun fel prezumția de nevinovăție. Arestul preventiv a fost luat față de inculpații recurenți în baza dispozițiilor procedurale, existând temeiuri de fapt și de drept, existând bănuiala rezonabilă că aceștia ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.
Curtea de Apel constată astfel că în mod corect Tribunalul Albaa menținut măsura arestării preventive a inculpaților și, având în vedere probele și indiciile temeinice că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și care, în mod cert prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Apărările inculpaților cum că nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor ce li se rețin în sarcină exced acestei cauze și urmează a fi analizate de către instanța de fond pe parcursul cercetării judecătorești.
În ce privește starea de sănătate precară invocată de către inculpata, se constată că nu există vreun act medical procedural care să ateste imposibilitatea acesteia de a lua parte la procesul penal sau să se afle în stare de detenție preventivă.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea de Apel constată că în cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați cu o altă măsură preventivă din cele prev. la art. 145 și 145/1
C.P.P.Față de acestea, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
În baza art. 192 al. 2 Cp.p., inculpații vor fi obligați la plata sumelor de câte 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii penale din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 22.05. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
RED.
/ 2 ex./27.05.2008
Jud. fond
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
Secția pentru cauze cu minori și de familie
Dosar nr-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.43/2008
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii penale din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 22.05. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss. - - ss. - - - ss. - -
Pentru conformitate,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
