Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 43
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " menținere arest.preventiv" promovat de inculpații recurenți, fiul lui și, născut la data de 25.08.1986 și, fiul lui și, născut la data de 17 aprilie 1976, în prezent ambii deținuți în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I împotriva încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpații recurenți și, ambii asistați de avocat ( apărător ales).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului constatându-se că recursurile au fost declarate în termen, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor declarate de inculpați.
Domnul avocat, având cuvântul, susține că după prezentarea materialului de urmărire penală, a fost sesizată instanța de fond cu rechizitoriul încadrarea juridică a faptelor fiind cea prev. de art. 7 din Legea 39/2003 raportat la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea disp. art. 37 lit. "a" și a disp. art. 33 lit. "a" Cod penal pentru inculpatul și a disp. art. 33 lit. "a" Cod penal pentru inculpatul.
Celor doi inculpați le-a fost prezentat materialul de urmărire penală cu o cu totul altă încadrare juridică a faptelor, în sensul că nu li s-a prezentat materialul de urmărire penală și pentru art. 215 alin. 1 Cod penal care, presupune o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 12 ani, susținere care poate fi probată cu procesele verbale încheiate cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, aflate în volumul I din dosarul de urmărire penală la filele 610-612.
Potrivit art. 300 indice 1 Cod procedură penală, instanța avea obligația să verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare și eventual legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Trimiterea în judecată prin rechizitoriu s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare al celor 2 inculpați, rechizitoriul neîndeplinind condițiile legale în sensul că acestora nu li s-a prezentat materialul de urmărire penală și pentru art. 215 alin. 1 Cod penal și în consecință, domnul avocat solicită rejudecarea fondului cauzei, trimiterea dosarului la parchet pentru refacerea urmăririi penale conf. art. 300ind. 1 alin. 2 Cod proc. penală și lăsarea în libertate a celor doi inculpați.
Apreciază apărarea că aspectele mai sus invocate de încadrează la motivele de nulitate prev. la art 197 alin. 1 Cod proc. penală, potrivit căruia încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămate care nu poate fi înlăturată decât prin înlăturarea actului.
În cauza de față, inculpaților le-a fost încălcat în mod flagrant dreptul la apărare.
În partea generală a Codului d e procedură penală în Titlul I Capitolul 1 sunt arătate regulile de bază ale unui proces penal care se aplică pe toată perioada derulării acelui proces.
Printre aceste reguli sunt: legalitatea procesului penal; aflarea adevărului; rolul activ al organelor judiciare; garantarea dreptului la apărare.
În concluzie, apreciind că toate aceste reguli au fost încălcate, domnul avocat solicită trimiterea cauzei pentru refacerea urmăririi penale și lăsarea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că încadrarea juridică a faptei este cea prev. la art. 215 alin. 1, 2,3, și 5 Cod penal, apreciază că inculpaților nu le-a fost încălcat nici un drept și solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
În replică, domnul avocat susține că în rechizitoriu la fila 78 este arătată clar încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 13 ianuarie 2009 Tribunalul Iași - în dosarul nr- - în baza art. 300 indice 1 alineat 1 Cod procedură penală a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații și.
Tribunalul - în baza art. 300 indice 1 alineat 3 Cod procedură penală - a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea de ședință nr. 92 din 03.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pentru o perioadă de câte 30 de zile, reținându-se că, în cauză, există probe și indicii temeinice că aceștia ar fi comis fapte care intră sub incidența legii penale. În fapt, s-a reținut că probele administrate în cauză justifică bănuiala rezonabilă că, în cursul anului 2006 inculpații și, împreună și cu numitul, au constituit un grup care avea ca scop săvârșirea unor fapte de înșelăciune, fals în înscrisuri și uz de fals. În perioada 2007- iulie 2008, inculpații au racolat mai multe persoane printre care și pe martorii G, și cărora le-au întocmit,în fals, contracte individuale de muncă la "SC de Construcții 11" SRL I, pe care, alături de alte documente false( în special adeverințe de venit) le-au folosit în vederea obținerii de credite bancare și carduri de credit de la diferite unități bancare de pe raza municipiului I, contractele de credit fiind întocmite pe numele persoanelor racolate, fiind și semnate de acestea însă, banii primiți au fost luați de cei doi inculpați care i-au asigurat că le vor plăti ratele lunare. Obținerea creditelor bancare și a cardurilor de credit s-a făcut prin inducerea în eroare a reprezentanților unităților bancare, întrucât persoanele împrumutate nu îndeplineau condițiile necesare acordării de credite deoarece nu aveau un loc de muncă stabil și de cel puțin 6 luni mai înainte de data solicitării împrumutului, nici nu realizau venituri care să le fi permis plata ratelor.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru două dintre cele patru infracțiuni pentru a căror săvârșire sunt cercetați penal inculpații și, respectiv infracțiunile prevăzute la art. 8 din Legea nr.39/2003 și art.215 alin.2,3,5 Cod penal, este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților anterior menționați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol social concret pentru ordinea publică, așa cum este definită constant în practica judiciară internă, presupune o rezonanță a faptei, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare și insecuritate socială.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive s-a dispus potrivit dispozițiilor legale în materia arestării, cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale.
În ceea ce privește temeinicia măsurii preventive s-a constatat că de la momentul la care s-a dispus aceasta și până în prezent, în cauză nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și, ulterior, la prelungirea acestei măsuri nu mai există.
În raport de natura și multitudinea relațiilor sociale pretins lezate, de gravitatea deosebită a faptelor pentru care există motive verosimile de a se bănui că au fost comise de inculpați - o faptă de înșelăciune în formele agravate prev. de art. 215 alin. 2, 3, 5 Cod penal, fapte de falsuri în înscrisuri și uz de fals, precum și o fapta de constituire a unui grup în vederea comiterii de infracțiuni - de modul concret de operare si de împrejurările concrete în care se bănuiește că au fost comise faptele - în baza unui plan infracțional dinainte stabilit, prin atragerea mai multor persoane în derularea acțiunilor ilicite, prin întocmirea, în fals, a unor înscrisuri pentru a da o aparență de legalitate activității infracționale -, de urmările produse (un prejudiciu material în valoare de circa 10 miliarde lei), instanța a apreciat că faptele bănuit comise de inculpații și au avut o rezonanță deosebită în rândul membrilor societății, au produs o afectare a echilibrului social firesc și o stare de indignare și dezaprobare din partea membrilor comunității.
Prin toate aceste consecințe produse de faptele bănuit a fi comise de inculpații și, ținând seama și de cadrul legal care reglementează arestarea preventivă în dreptul nostru intern, ne aflăm, pe deplin, în situația în care se poate afirma că, în cazul inculpaților anterior arătați, suntem în prezența acelei "tulburări sociale" care continuă să legitimeze detenția preventivă a acestora, a constatat tribunalul.
Cum au fost respectate dispozițiile legale în materie, respectiv cele prev. de art. 136, 143 și art. 148 lit. f procedură penală și având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a celor 2 inculpați, instanța a constatat că măsura este legală și temeinică și, în consecință, în baza disp. art. 3001al. 3. procedură penală, a dispus menținerea acesteia.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații și. Motivând oral recursul -prin apărător - inculpații arată că nu li s-a prezentat materialul de urmărire penală și pentru infracțiunea prevăzută de articolul 215 alineat 1 Cod penal, ceea ce atrage nulitatea absolută, conform art. 197 Cod procedură penală, impunându-se trimiterea dosarului la parchet, pentru refacerea urmăririi penale și lăsarea inculpaților în libertate.
Recurenții învederează că tribunalul era ținut a verifica, din oficiu, regularitatea actului de sesizare, conform art. 300 indice 1 Cod procedură penală. Or, pretind recurenții, instanța a încălcat regulile care guvernează procesul penal, înscrise în titlul I, capitolul I al părții generale a Codului d e procedură penală, și anume legalitatea procesului penal, aflarea adevărului, rolul activ al organului judiciar și garantarea dreptului la apărare.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată următoarele:
Tribunalul Iașia fost sesizat cu rechizitoriul -Serviciul Teritorial Iași, prin care au fost trimiși în judecată, printre alții, inculpații și, primul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (prin schimbarea încadrării juridice din disp. art. 8 din Legea nr.39/2003), art. 25 raportat la art. 215 alineatele 1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal, art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din disp. art. 288 alin. 1 Cod penal și 25 raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal), toate cu aplicarea art. 37 litera "a" Cod penal și art. 33 litera "a" Cod penal, iar cel de-al doilea pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (prin schimbarea încadrării juridice din disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003) art. 25 raportat la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal, art. 25 raportat la art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din disp. art. 288 alin. 1 Cod penal și 25 raportat la art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,) toate cu aplicarea art. 33 litera "a" Cod penal.
Primul termen de judecată, stabilit în urma repartizării aleatorii a cauzei, este la 2 februarie 2009. Anterior acestei date, dat fiind că inculpații și au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, tribunalul a făcut aplicațiunea dispozițiilor articolului 300 indice 1 Cod procedură penală, pronunțând încheierea din 13 ianuarie 2009, supusă prezentului recurs.
Curtea de apel constată că -în pofida celor susținute de inculpații -recurenți, prin apărător,- recursurile de față nu pot privi decât modul în care a fost aplicat de tribunal articolul 300 indice 1 Cod procedură penală verificarea sesizării instanței, conform articolului 300 Cod procedură penală, se va face la prima înfățișare, de completul căruia i-a fost repartizată cauza, care va putea constata și sancționa eventualele neregularități, în sensul articolului 197 Cod procedură penală, invocat de recurenți prin apărător.
În recursurile de față, examinarea curții se limitează la legalitatea și temeinicia dispoziției de constatare a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților și și a dispoziției de menținere a acestei măsuri. Or, verificând susținerile inculpaților dar și din oficiu, sub toate aspectele (conform art. 385 indice 6 alineatul 3 Cod procedură penală) încheierea Tribunalului Iași din 13 ianuarie 2009, curtea de apel constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Conform alineatului 1 al articolului 300 indice 1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. În speță, tribunalul a efectuat această verificare, constatând judicios legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților -recurenți și și a aplicat corect alineatul (3) al articolului 300 indice 1 Cod procedură penală, fiind judicioasă constatarea că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a fiecărui inculpat în parte impun în continuare privarea de libertate.
Curtea de apel constată, în sensul celor de mai sus că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile deja enumerate.
În fapt, inculpații sunt acuzați că împreună au constituit o grupare infracțională organizată, având ca scop obținerea de foloase materiale ilicite prin întocmirea, pe numele unor persoane racolate, învinuite în cauză, a unor documente de încadrare în muncă și adeverințe de salariat în fals, cu ajutorul cărora au ridicat, de la mai multe unități bancare din municipiul I, mai multe credite. Banii au fost însușiți pe nedrept, prejudiciul cauzat fiind estimat la peste 10 miliarde lei vechi.
Împotriva inculpaților s-a luat măsura arestării preventive de Tribunalul Iași, măsura fiind ulterior prelungită. Instanța a reținut, la momentul dispunerii arestării preventive, că inculpații se află în cazul de arestare preventivă de la litera "f" a art. 148 Cod procedură penală.
Instanța de recurs reține că este îndeplinită în continuare cerința articolului 143 Cod procedură penală și că inculpații se află în cazul de arestare preventivă de la art. 148(1) litera "f" Cod procedură penală, menținându-se pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate. Instanța de recurs consideră că timpul scurs de la arestare (cinci luni) nu a diminuat pericolul pentru ordinea publică stabilit inițial și că durata măsurii este rezonabilă, art. 5 paragraf 3 din CEDO fiind respectat.
Instanța de recurs mai reține că prin încheierea Tribunalului Iași din 13 ianuarie 2009 nu s-a încălcat niciuna dintre regulile de bază ale procesului penal, din capitolul I al Titlului I - Partea generală a Codului d e procedură penală, criticile în acest sens, din motivarea recursurilor fiind nefondate.
Raportat considerentelor expuse curtea, în aplicarea art. 385 indice 15 punctul 1 litera "b" Cod procedură penală, va respinge recursurile, ca nefondate, menținând încheierea legală și temeinică a Tribunalului Iași obligându-i pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 192(2) Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații: și, deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului câte 60 lei cheltuieli judiciare.
efinitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 26.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
04.02.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Otilia Susanu, Anca Ghideanu
