Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 430/R/2009

Ședința publică din data de 30 iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Valentin

JUDECĂTORI: - - -

: -

GREFIER:

Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale din 17 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Serviciul Teritorial Bistrița N pentru săvârșirea infracțiunilor:

- trafic de droguri de risc, prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal.

- trafic de droguri de risc, prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.16 din Legea nr. 143/2000.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. din cadrul Baroului B N, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de av. N, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpați, avocat solicită acordarea onorariului parțial avocațial pentru prezența la două termene de judecată și studiu de dosar.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună punerea în libertate a inculpatului.

În subsidiar, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpatul se află în arest preventiv de 7 luni de zile. Se putea vorbi până la acest moment de un pericol concret pentru ordinea publică, însă la acest moment nu mai subzistă. Solicită să se observe că legiuitorul a statuat că menținerea măsurii arestului preventiv se impune în măsura în care este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. În acest context nu mai poate fi vorba de o posibilă împiedicare a cursului procesului penal. B desfășurare a procesului penal nu poate fi împiedicată dacă inculpatul ar fi pus în libertate. Apreciază că la acest moment trecerea unei perioade îndelungate de arest preventiv justifică punerea în libertate a inculpatului. Mai mult, s-a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, care conduc la reducerea limitelor de pedeapsă la Faptul că parchetul a înțeles să rețină în favoarea inculpatului această dispoziție legală în favoarea inculpatului, duce la concluzia că pericolul social pentru ordinea publică a scăzut. Un alt motiv pentru care se impune punerea în libertate a inculpatului ar fi acela că ar da posibilitatea instanței de fond să facă o aplicare mult mai reală a sancțiunii.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Este o măsură care permite instanței să stabilească în sarcina inculpatului anumite obligații pentru a nu împieta asupra procesului penal și ar crea o imagine despre comportamentul inculpatului în libertate. Fapta reținută în sarcina inculpatului are un pericol social mai puțin ridicat, fiind vorba de infracțiunea de trafic de droguri de risc, cu o cantitate redusă de droguri. Modalitatea de executare, la finele procesului penal, ar putea fi cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În concluzie, solicită admiterea recursului pentru motivele mai sus invocate.

Apărătorul ales al inculpatului depune motive de recurs. Susține recursul declarat de inculpat și solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv au încetat. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că încheierea atacată este netemeinică și nelegală. Susține că în motivarea încheierii penale atacate se face referire la principii de drept care nu au corespondent în legislația română, respectiv principiul oportunității. Scopul luării măsuri arestului preventiv este prevăzut în art. 136.proc.pen. respectiv pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și pentru a asigura participarea inculpatului la procesul penal. Apreciază că acest scop a fost atins prin eficientizarea urmăririi penale, a judecății. Nu s-a reținut o eventuală sustragere de la urmărire penală sau de la cercetare judecătorească. Practica judiciară este constantă în a aprecia trecerea timpului ca efect diminuator al măsurilor preventive.

Măsura arestului preventiv are un scop preventiv punitiv, la acest moment, în sensul că tinde să anticipeze o pedeapsă. Există anumite particularități în prezenta cauză. Este vorba de o infracțiune cu două acte materiale, în urma căreia singurul beneficiar a fost investigatorul sub acoperire. Ceea ce este important este împrejurarea că acea cantitate de probă nu a ajuns la destinatar. Întraga activitate infracțională s-a limitat la acel investigator sub acoperire. În ceea ce-l privește pe inculpatul există doar un singur martor al acuzării, pentru că ceilalți doi martori sunt semnatarii procesului verbal de percheziție domiciliară. Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prejudicia procesul penal. Solicită să i se acorde acest beneficiu al bunei credințe.

Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, arată că acesta a fost student, în prezent probabil fiind exmatriculat ca urmare a absențelor datorate faptului că se află în arest preventiv. Apreciază că acest aspect poate fi avut în vedere pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate. A depus la dosar buletin ecograf la dosar, din care rezultă că soția inculpatul este însărcinată. Inculpatul urmează să devină tată. Apreciază că în cauză se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Reprezentantul DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj susține că încheierea Tribunalului Bistrița N este temeinică și legală și solicită menținerea acesteia, cu consecința respingerii recursurilor declarate de inculpați ca nefondate. Instanța de fond a constatat că sunt menținute toate temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv având în vedere gravitatea faptei comise, respectiv infracțiunea de trafic de droguri, care a generat o rezonanță negativă în rândul colectivității.

Apreciază încheierea penală atacată ca fiind temeinică și legală și solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, susține că se utilizează rezonanța negativă în rândul comunității, însă nu poate să nu remarce că există acuzații de luare de mită, în care inculpații sunt cercetați în stare de libertate. Solicită să se verifice la dosarul cauzei dacă există vreun articol de presă, pentru a se verifica pulsul societății. Această referire este extrem de frecventă. Există un proiect la Parlamentul European prin care se propune comercializarea drogurilor ușoare în regim public. Există persoane care săvârșesc această infracțiune la modul mult mai grav, fiind vorba de droguri foarte purnice, cocaină sau heroină.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă faptele săvârșite și solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Perioada de 7 luni de zile de arest preventiv a fost suficientă pentru a realiza gravitatea faptei sale.

CURTEA

Prin încheierea penală din 17 iunie 2009 Tribunalului Bistrița N emisă în dosar -, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații fiul lui și, născut la data de 6.08.1984 în B, jud. BNC NP.-, fiul lui și, născut la data de 3.11.1986 în B, jud. B N, CNP.-, fiul lui și, născut la data de 26.05.1988 în mun. B, jud. B N, CNP. - și, fiul lui și, născut la data de 12.01.1988 în mun. B, jud. B N, CNP. - și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei, s-a menținut arestarea preventivă față de fiecare dintre inculpați.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 78D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N au fost trimiși în judecată: inculpatul, pentru comiterea în concurs real prev.de art. 33 lit. Cod penal a infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din legea nr. 143/2000 infracțiunii prev.de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, infracțiunii prev.de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și infracțiunii prev.de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 Cod penal și a celei prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000; inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și respectiv prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Prin actul de sesizare, în sarcina celor patru inculpați, s-a reținut în esență, următoarele:

La data de 9 decembrie 2008 inculpatul vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 5,1 grame rezină de canabis. Această cantitate de drog fost primită de inculpatul de la inculpatul care la rândul său o avea de la inculpatul . La data de 12 decembrie 2008 inculpatul oferit aceluiași investigator sub acoperire cantitatea de 97 grame rezină de canabis pentru care acesta plătit suma de 5000 lei. Cantitatea de rezină de canabis fost primită în ziua anterioară de inculpatul de la inculpatul care o avea de la inculpatul și care la rândul său primise de la inculpatul .

La Ja lunii decembrie 2008, la solicitarea inculpatului, coinculpatul a trimis suma de 3600 Euro unei persoane din Spania, care în data de 21 decembrie 2008 a trimis în țară un colet conținând între altele un număr de 80 de bile de hașiș, care fost ridicat de de la transportator (autocarul aparținând SC" "SRL B, unde era șofer ). Cele 80 de bile de hașiș au fost inițial la locuința inculpatului, unde acesta s-a deplasat împreună cu inculpatul . Aici inculpatul și-a reținut 2 bile, iar restul au fost înmânate inculpatului . Pe data de 29 decembrie 2008 inculpatul a predat drogurile primite de la inculpatului spre a le valorifica. Acesta din urmă, împreună cu inculpatul au oferit spre vânzare aproximativ 80 bile de hașiș investigatorului sub acoperire, de la care cei doi au primit suma de 8000 Euro.

Referitor la inculpatul se mai reține în actul de sesizare că începând cu luna octombrie 2008, până la data de 13 ianuarie 2009 a condus în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale autoturismul pe care îl deține( nr. de înmatriculare -) deși nu avea permis de conducere auto pentru nici una dintre categoriile prevăzute de lege.

În fine, în sarcina inculpaților și se mai reține că în mai multe rânduri în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut droguri de risc respectiv rezină de canabis pentru consum propriu.

Față de inculpați fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanța procurorului din 30.12.2008 ( 65-66 și 91-92) în cazul inculpaților și, iar față de coinculpații și (108-109 și 159 - 160) prin Ordonanța din data de 13.01.2009.

Ulterior, prin Încheierea penală nr. 76/CC/30 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul penal nr- s-a dispus arestarea preventivă pe timp de 29 de zile inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, în esență reținându-se în sarcina acestora comiterea a două, respectiv trei acte materiale de oferire spre vânzare de droguri de risc, la datele de 9, 12 și 29 decembrie 2008.

Prin Încheierea penală nr. 1/CC/14.01. 2009 pronunțată de aceiași instanță în dosarul nr-, s- dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile și inculpaților și, cercetați pentru infracțiuni de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 134/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și pentru complicitate la infracțiunea prev.de art. 3 alin. 1 din același act normativ ( în cazul acestui din urmă inculpat).

Prin Încheierea penală nr. 8/CC/2009 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- s-a admis propunerea DIICOT - Biroul teritorial Bistrița N de prelungire a arestării preventive cu încă 30 de zile față de fiecare dintre cei patru inculpați.

Recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor de luare și apoi de prelungire măsurii arestării preventive au fost respinse.

Instanțele care au dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive au reținut faptul că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și au apreciat totodată că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. În concret, s- avut în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive din perspectiva dispozițiilor art. 300/2 rap. la art. 160/b pr.pen. instanța constată că subzistă motivele care au stat la baza luării ei, privarea de libertate a inculpaților justificându-se și pentru perioada următoare pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind îndeplinite cerințele art. 136.pr.pen.

În raport de actele și probele dosarului, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 143.pr.pen. precum și cele reglementate de art. 148 lit. f pr.pen. privitor la fiecare dintre inculpați. Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății sunt mai mari de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În cauza de față, la aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică, s-a ținut seama atât de modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, de gravitatea faptelor comise, dar și de rezonanța negativă generată de acestea în comunitatea locală.

Din acest punct de vedere, menținerea inculpaților în stare de arest își are originea într-un scop legitim și servește bunei desfășurări a procesului penal. Este de subliniat că cercetarea judecătorească este încă la început, fiind audiați doar inculpații și primul martor al acuzării situație în care în acest stadiu procesual punerea lor în libertate nu este oportună.

Așadar, cererea inculpaților și, de revocare a măsurii arestării preventive nu a fost însușită de instanță având în vreme că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acesteia. Pentru aceleiași considerente au fost apreciate neîntemeiate și cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea. De altfel, ulterior rămânerii definitive a Încheierii penale din 20 mai 2009, prin Decizia penală nr. 348/27 mai 2009 Curții de Apel Cluj, nu au intervenit elemente noi pe baza cărora să se poată aprecia că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

Apărările formulate de inculpați în sensul că sunt tineri, nu au antecedente penale, au recunoscut faptele comise, doresc să-și continue studiile și că au probleme familiale deosebite, constituie temeiuri legale de reducere a pedepsei în situația în care la sfârșitul procesului vor fi găsiți vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată și nu argumente de natură să susțină o cerere de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.

Împotriva hotărârii din 17 iunie 2009, de menținere a stării de arest față de fiecare dintre inculpații, și, s-au exercitat căile de atac ale recursului doar de către inculpații și.

Inculpatul solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună punerea în libertate a inculpatului.

În subsidiar, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpatul se află în arest preventiv de 7 luni de zile. Se putea vorbi până la acest moment de un pericol concret pentru ordinea publică, însă la acest moment nu mai subzistă. B desfășurare a procesului penal nu poate fi împiedicată dacă inculpatul ar fi pus în libertate. Apreciază că la acest moment trecerea unei perioade îndelungate de arest preventiv justifică punerea în libertate a inculpatului. Mai mult, s-a reținut în favoarea sa dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, care conduc la reducerea limitelor de pedeapsă la Faptul că parchetul a înțeles să rețină în favoarea inculpatului această dispoziție legală în favoarea inculpatului, duce la concluzia că pericolul social pentru ordinea publică a scăzut. Un alt motiv pentru care se impune punerea în libertate a inculpatului ar fi acela că ar da posibilitatea instanței de fond să facă o aplicare mult mai reală a sancțiunii. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Este o măsură care permite instanței să stabilească în sarcina inculpatului anumite obligații pentru a nu impieta asupra procesului penal și ar crea o imagine despre comportamentul inculpatului în libertate. Fapta reținută în sarcina inculpatului are un pericol social mai puțin ridicat, fiind vorba de infracțiunea de trafic de droguri de risc, cu o cantitate redusă de droguri. Modalitatea de executare, la finele procesului penal, ar putea fi cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpatul susține recursul declarat și solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv au încetat. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că încheierea atacată este netemeinică și nelegală. Susține că în motivarea încheierii penale atacate se face referire la principii de drept care nu au corespondent în legislația română, respectiv principiul oportunității. Scopul luării măsuri arestului preventiv este prevăzut în art. 136.proc.pen. respectiv pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și pentru a asigura participarea inculpatului la procesul penal. Apreciază că acest scop a fost atins prin eficientizarea urmăririi penale, a judecății. Nu s-a reținut o eventuală sustragere de la urmărire penală sau de la cercetare judecătorească. Măsura arestului preventiv are un scop preventiv punitiv, la acest moment, în sensul că tinde să anticipeze o pedeapsă. Este vorba de o infracțiune cu două acte materiale, în urma căreia singurul beneficiar a fost investigatorul sub acoperire. Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prejudicia procesul penal. Solicită să i se acorde acest beneficiu al bunei credințe.

Instanța de recurs analizând căile de atac exercitate doar de către cei doi inculpați arestați preventiv, motivele concrete aduse în sprijinul acestora, incidența disp.art.385/6 al.3 pr.pen. reține următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 78D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N au fost trimiși în judecată: inculpatul, pentru comiterea în concurs real prev.de art. 33 lit. Cod penal a infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din legea nr. 143/2000 infracțiunii prev.de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, infracțiunii prev.de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și infracțiunii prev.de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 Cod penal și a celei prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000; inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și respectiv prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Prin actul de sesizare, în sarcina celor patru inculpați, s-a reținut în esență, următoarele:

Referitor la inculpatul se mai reține în actul de sesizare că începând cu luna octombrie 2008, până la data de 13 ianuarie 2009 a condus în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale autoturismul pe care îl deține ( nr. de înmatriculare -) deși nu avea permis de conducere auto pentru nici una dintre categoriile prevăzute de lege.

Măsura arestului preventiv deși funcțională față de toți cei patru inculpați arestați preventiv, între care au existat evidente legături ce s-au manifestat inclusiv la dedarea în comun la comiterea de fapte penale, trebuie să fie privită cu notele de particularitate specifice atât în ce privește învinuirile în fapt aduse cât și în ceea ce privește persoanele acestora.

Or, privind actul de sesizare al instanței,din cuprinsul căruia se desprind și indiciile temeinice cerute de prev.de art.143 pr.pen. pentru a considera implicit legală măsura arestului preventiv față de fiecare dintre aceștia, se constată anumite note de particularitate,cu un anumit "profit" pentru inculpatul, ce se impun a avea repercusiuni de ordin juridic inclusiv asupra măsurii arestului preventiv ce este incidentă față de acesta.

Astfel, indicii temeinice în sensul că inculpatul ar fi pus în vânzare droguri de risc, respectiv rezină de cannabis în mai multe rânduri, faptă de ar atrage incidența art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. se impun a fi reținute în continuare. Ceea ce se impută însă acestui inculpat, vizează o activitate infracțională diminuată față de imputările pentru ceilalți inculpați arestați preventiv în cauză.

Doar inculpații, și sunt tineri, niciunul dintre ei nu are antecedente penale și fiecare au recunoscut integral săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. . aduse inculpatului sunt substanțiale, mult peste cele reținute în sarcina inculpatului, iar față de inculpatul se reține și incidența art.4 al.1 din Legea nr.143/2000.

Mai mult, în ceea ce privește inculpatul, în favoarea sa s-a reținut și incidența art.16 din Legea nr.143/2000, întrucât din declarațiile sale (precum și ale inculpatului ) s-a stabilit răspunderea penală și a celorlalți participanți,respectiv și.

În mod evident o diminuare cu Jac uantumurilor pedepselor legale incidente pentru acest inculpat, trebuie să aibă un anumit corespondent și asupra gradului de pericol social concret pe care îl prezintă în continuare acesta, fiind de examinat și notele de particularitate ce funcționează față de inculpat.

Astfel, raportat la aspectele de ordin personal vizând situația inculpatului, este de consemnat că este un element tânăr ce merită a avea șansa de a se reintegra cât mai repede în societate, nu a mai fost niciodată în contact cu legea penală și a avut o atitudine mai mult decât cooperantă cu organele judiciare, împrejurare ce a și atras incidența art.16 din Legea nr.143/2000.

Inculpatul se află în stare de arest de 7 luni de zile, împrejurare ce coroborată cu celelalte elemente descrise pot să conducă la o anumită diminuare, diluare, a pericolului social concret pe care-l prezintă pentru ordinea publică, considerându-se astfel de către instanța de recurs că o măsură preventivă mai blândă, aflată în imediata apropiere a măsurii arestului preventiv, dar neprivativă de libertate, cum este aceea a obligării de a nu părăsi țara, este oportună.

Așadar, se consemnează față de situația inculpatului că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestului preventiv pe considerentele arătate s-au schimbat impunându-se înlocuirea măsurii arestului cu aceea înscrisă la art.145 /1 pr.pen.

Evident, acesta va fi obligat să respecte anumite măsuri legale, inclusiv aceea suplimentară de a nu comunica direct sau indirect cu ceilalți inculpați și cu martorii trecuți în actul de sesizare al instanței.

Raportat la inculpatul, după cum s-a văzut, învinuirea adusă este de amploare, respectiv aceea de a pune în vânzare droguri de risc în mai multe rânduri, iar pe de altă parte, ar fi ajutat prin punerea la dispoziție a unor sume de bani către inculpatul pentru a-i trimite unei persoane din Spania în scopul cumpărării de droguri și al trimiterii în țară a acestora.

Inculpatul nu a manifestat o atitudine cooperantă cu organele judiciare, tocmai declarațiile inculpaților și contribuind la stabilirea răspunderii penale și a sa, așadar fără incidența art.16 din Legea nr.143/2000 în beneficiul acestuia.

Nu există niciun fel de elemente concrete ce să conducă la ideea diminuării gradului de pericol social concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă acesta, așa încât raportat la persoana sa, Tribunalul Bistrița Na pronunțat o hotărâre în deplină legalitate și temeinicie când a dispus menținerea stării de arest.

Așa fiind, raportat la recursul acestuia, se va respinge ca nefondat pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.

Alte motive de nelegalitate constatabile din oficiu nu au fost evidențiate, fiind astfel de menținut dispozițiile încheierii atacate, ce este de casat în parte, doar privitor la situația inculpatului.

Văzând și disp.art.192 al.2 și 3 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.05.1988 în mun. B, jud. B N,.în B str.- nr.14,.C,.74, CNP. -, aflat în Arestul IPJ B-N, împotriva Încheierii penale din 17 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița -N, pe care o casează în parte doar privitor la situația inculpatului și rejudecând:

Înlocuiește măsura preventivă a arestului funcțională față de inculpatul cu o altă măsură preventivă, respectiv cea înscrisă la art.1451 pr.pen. a obligării de a nu părăsi țara.

Potrivit. art.1451 alin.2 rap.la art.145 pr.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliția mun. B, conform programului de supraveghere pe care organul de poliție îl va stabili sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

e) să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect cu inculpații și martorii menționați în rechizitoriul nr.78/D/P din 24 februarie 2009 al DIICOT Biroul Teritorial Bistrița -

Conform art.145 alin.8 pr.pen. atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 3.11.1986, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva aceleiași încheieri.

Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de câte 100 lei onorarii parțiale pentru avocatul din oficiu (av. ), sume ce se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului raportat la recursul inculpatului .

Obligă inculpatul, la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi, 30 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - -

GREFIER

CU OPINIE SEPARATĂ

În sensul respingerii în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 17 iunie 2009 Tribunalului Bistrița -N și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

JUDECĂTOR

- - -

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin actul de sesizare, în sarcina celor patru inculpați, s-a reținut în esență, următoarele:

Recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor de luare și apoi de prelungire măsurii arestării preventive au fost respinse.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații și.

Inculpatul solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună punerea sa în libertate, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În motivarea recursului inculpatului se arată că se află în stare de arest preventiv de 7 luni de zile, iar temeiul arestării în sensul că ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în acest moment nu mai subzistă. Pe de altă parte buna desfășurare a procesului penal nu poate fi împiedicată dacă inculpatul ar fi pus în libertate și trecerea unei perioade îndelungate de arest preventiv justifică punerea în libertate a inculpatului. Mai mult, s-a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, ceea ce înseamnă reducerea limitelor de pedeapsă la Faptul că parchetul a înțeles să rețină în favoarea inculpatului această dispoziție legală în favoarea inculpatului, duce la concluzia că pericolul social pentru ordinea publică a scăzut. Un alt motiv pentru care se impune punerea în libertate a inculpatului ar fi acela că ar da posibilitatea instanței de fond să facă o aplicare mult mai reală a sancțiunii.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, o măsură care permite instanței să stabilească în sarcina inculpatului anumite obligații pentru a nu împieta asupra procesului penal. Fapta reținută în sarcina inculpatului are un pericol social mai puțin ridicat, fiind vorba de infracțiunea de trafic de droguri de risc, cu o cantitate redusă de droguri, iar modalitatea de executare, la finalul procesului penal, ar putea fi cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpatul solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv au încetat, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În motivarea recursului se arată că încheierea atacată este netemeinică și nelegală pentru că în motivarea încheierii penale atacate se face referire la principii de drept care nu au corespondent în legislația română, respectiv principiul oportunității. Scopul luării măsuri arestului preventiv este prevăzut în art. 136.proc.pen. respectiv pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și acest scop a fost atins prin eficientizarea urmăririi penale, a judecății. Practica judiciară este constantă în a aprecia trecerea timpului ca efect diminuator al măsurilor preventive. Măsura arestului preventiv are un scop preventiv punitiv, la acest moment, în sensul că tinde să anticipeze o pedeapsă.. Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, arată că acesta a fost student, în prezent probabil fiind exmatriculat ca urmare a absențelor datorate faptului că se află în arest preventiv, iar că soția sa este însărcinată.

Recursurile declarate în cauză sunt nefondate

Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Bistrița -N rezultă că au fost trimiși în judecată: inculpatul, pentru comiterea în concurs real prev.de art. 33 lit. Cod penal a infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din legea nr. 143/2000 infracțiunii prev.de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, infracțiunii prev.de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și infracțiunii prev.de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 Cod penal și a celei prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000; inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și respectiv prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.

Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.

În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatul fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.

Măsura arestării a fost luată față de inculpați de 7 luni de zile, perioadă care nu poate fi apreciată ca fiind o pedeapsă anticipată, așa cum s-a susținut având în vedere complexitatea cauzei, precum și natura și gravitata infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații.

Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 300²raportat la art. 160^bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acesteia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate.

Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situațiilor juridice ale inculpaților-respectiv poziția procesuală adoptată de către aceștia, colaborarea cu organele judiciare, inclusiv reținerea art. 16 din Legea 143/2000 pentru inculpatul, absența antecedentelor penale precum și vârsta, situația familială, participația penală a acestora, încadrările juridice vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.C.P.P.

În ipoteza condamnării inculpaților se va alege atât sancțiunea cât și modalitatea de executare a acesteia,însă în acest moment procesual când cercetarea judecătorească nu a fost finalizată este prematur să fie fie invocate asemenea motive care ar conduce - în accepțiunea inculpaților- la înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara, oricum toate aceste aspecte au fost cunoscute și în momentul luării măsurii arestării inculpaților și nu pot fi apreciate ca și temeiuri noi.

În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, raportat și la disp. art. 139.p Cod Penal

Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.

Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.

Ca atare în baza art. 385¹⁵pct 1 lit b Cod procedură penală trebuiau respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. din 17.06. 2009 Tribunalului Bistrița -N și precum obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare.

JUDECĂTOR

- -- -

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei, Ioana Cristina Morar Valentin

#Judecator Sandel Macavei

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Cluj