Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 429/R/2009
Ședința publică din 30 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Monica Rodina
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, aflat în arestul IPJ, împotriva sentinței penale nr. 276 din data de 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 276 din data de 25 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Inculpatul este cercetat pentru două infracțiuni, una fiind prevăzută în lege specială, respectiv infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat și infracțiunea de șantaj. Au fost admise mai multe propuneri de prelungire a măsurii arestului preventiv față de acest inculpat. Apreciază că după această perioadă de timp este în măsură să solicite punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar, în temeiul art. 1602proc.pen. Sunt diferențe în ceea ce privește instituția prelungirii măsurii arestului preventiv, prev. de art. 143, art. 148 proc.pen. și instituția liberării sub control judiciar, prev. de art. 1602proc.pen. Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului este diferit, raportat la fiecare instituție în parte. În cazurile în care se solicită liberarea provizorie sub control judiciar nu se mai invocă existența acelui pericol concret pentru ordinea publică. Ca urmare a admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța poate să suspende efectul acelei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în libertate
Apreciază că soluția instanței de fond este incorectă, întrucât se face o confuzie între cele două instituții, cea a prelungirii, respectiv menținerii arestului preventiv și cea a liberării provizorii sub control judiciar.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că cererea ar fi admisibilă în principiu, având în vedere încadrarea juridică a faptei și limitele de pedeapsă. Apreciază că în contextul în care există alin. 2 al art. 7 din Legea 39/2003, instanța trebuie să ia în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea în scopul căreia s-a constituit grupul infracțional, în acest caz fiind vorba de infracțiunea de șantaj, cu limitele de pedeapsă de 6 luni la 5 ani.
Apreciază că trebuie avut în vedere la aprecierea oportunității acestei măsuri și locul de domiciliu al inculpatului. Inculpatul domiciliază în comuna, iar persoanele cercetate în acest dosar domiciliază pe raza municipiului Astfel că inculpatului i-ar fi imposibil să ia legătura cu vreo persoană care este parte în acest dosar. Nu are posibilitatea să întâlnească vreun martor. Locul de domiciliu este un aspect pozitiv care trebuie să fie avut în vedere de către instanța de judecată.
Consideră că în dosar nu există indicii temeinice sau probe care să conducă la concluzia că inculpatul ar fi încercat să influențeze cercetarea penală, nici convorbirile telefonice și nici declarațiile părților vătămate. Orice cerere formulată de către inculpat trebuie privită prin prisma acestui dosar de cercetare penală.
Arată că în acest dosar sunt cercetate mai multe persoane pentru infracțiunile mai sus amintite. S-a reținut în starea de fapt că acest grup infracțional contacta persoane nevoiașe și se oferea să împrumute sume de bani. În acest context inculpatul era cel care lua legătura cu aceste persoane nevoiașe și le solicita restituirea acelor împrumuturi. În condițiile în care aceste împrumuturi nu erau restituie intrau în scenă ceilalți inculpați, care le obligau pe acele persoane nevoiașe să restituie sumele de bani.
La dosar se află declarația părții vătămate care confirmă că a avut relații comerciale cu inculpatul. Însă nu prezintă informații că inculpatul l-ar fi influențat, bătut sau agresat pentru a obține restituirea împrumutului. Arată doar că a restituit suma de bani pentru că ar fi existat o înțelegere anterioară și se impunea restituirea sumei de bani. Totodată a arătat că a existat un incident în luna martie 2007 însă a invocat numele inculpatul de la care a împrumutat o sumă de bani. Acesta a solicitat restituirea sumei de bani folosind expresii de amenințare, inducându-i această temere. Acest inculpat ar trebui să răspundă pentru faptele sale. Ce i se poate imputa inculpatului e împrejurarea că i-a făcut cunoștință părții vătămate cu inculpatul.
Inculpatul este o persoană care a plecat demult din România în Italia, unde a lucrat în mai multe domenii fiind încadrat legal în muncă. A adunat un capital pe care a înțeles să-l investească în imobile. Aceste aspecte l-au propulsat în mediul oamenilor de afaceri. oameni de afaceri au ajuns să nu mai poată continua afacerile imobiliare din cauza crizei financiare. Astfel că în aceste condiții erau dispuși să împrumute sume de bani. În acest context l-au cunoscut pe inculpatul. În măsura în care nu reușeau să obțină restituirea sumelor de bani, binențeles că se ajungea la discuții mai aprinse. D este o localitate unde nu există viață economică, viață culturală.
Apreciază cererea formulată de liberare provizorie sub control judiciar ca fiind legală și temeinică și solicită admiterea acesteia, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Tribunalul Cluj. Deși în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru această cerere totuși există temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea încerca zădărnicirea adevărului în cauză. Apreciază că soluția pronunțată de Tribunalul Cluj este temeinică și legală, corect fiind respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, raportat la gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat.
În raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, cu persoana inculpatului, având în vedere că în cazul acestui inculpat, scopul măsurii preventive nu poate fi finalizat prin liberare provizorie sub control judiciar, solicită menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Tribunalului Cluj, cu consecința respingerii recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate. Arată că nu va lua legătura cu nicio parte vătămată, nu va încerca zădărnicirea adevărului în cauză și se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.276 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art.160 ind.2 pr.pen. a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la 09.05.1972, aflat în arestul IPJ
In temeiul art.192 al.2 pr.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.28/C/30.03.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul cu nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, alături de alți coinculpați, în temeiul art. 148 lit.b, e și f pr.pen. fiind cercetat sub aspectul infracțiunii prev. de art.7 alin.1și 3 din Legea nr.39/2003 și art.194 alin.1 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.și art.33 lit.a pen.
Potrivit art.1602alin.1 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunii săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani iar alin.2, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Dacă în ceea ce privește prima condiție - prev. de art.1602alin.1 pr.pen. cu privire la limita maximă de pedeapsă, având în vedere și Decizia nr.7/2009 a dată în recurs în interesul legii - este îndeplinită, cea de-a doua condiție, prev. de art.1602alin.2 pr.pen. instanța apreciază că astfel de date, din care să rezulte că inculpatul odată pus în libertate va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau părți, există în cauză.
Cu privire la acest aspect instanța a reținut pe de o parte că existența unor astfel de date, în sensul că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, a constituit unul din temeiurile de arestare avut în vedere când s-a dispus această măsură, conform art.148 lit.b pr.pen. Pe de altă parte, existența acestor date de încercare a zădărnici adevărul decurg din însăși modalitate de comitere a faptelor pentru care sunt cercetați, având la bază acțiuni de constrângere fizică și psihică a părților vătămate sau de intimidare a acestora.
Contrar susținerilor inculpatului în sensul că nu s-au administrat până la acest moment probe din care să rezulte în mod cert faptele reținute, instanța a apreciat că din declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați până la acest moment procesual, rezultă implicarea inculpatului, zis "" în activitatea grupului infracțional constituit în loc. D, fiind de notorietate activitățile ilegale desfășurate de aceștia, contribuția inculpatului fiind diferită în raport de diferitele părți vătămate.
Față de cele de mai sus, deși în cauză sunt îndeplinite formal condițiile liberării provizorii, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului și că punerea în libertate a acestuia, chiar subsumată unor obligații, ar fi în măsură să provoace o reală tulburare ordinii și liniștii publice, existând și riscul zădărnicirii adevărului, prin modalitățile descrise de textul legal.
Astfel, în temeiul art.1602pr.pen. instanța a respins ca nefondată cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat curții că nu se mai impune privarea sa de libertate, nefiind un pericol pentru ordinea publică, că domiciliul său se află în, iar locul comiterii faptei este D, astfel că, nu reprezintă pericol pentru comunitatea din care provine.
De asemenea, a mai arătat că prima instanță a făcut confuzie între două instituții de drept procesual distincte și anume între menținerea arestului preventiv și liberarea provizorie, care poate fi acordată în cazul în care sunt admise condițiile de admisibilitate și este întemeiată.
Ori, în cazul inculpatului, aceasta este întemeiată raportat a faptul că s-a stabilit contribuția sa efectivă la comiterea faptelor și față de circumstanțele personale ale acestuia, inculpatul a lucrat mulți ani în străinătate, a reușit să strângă un capital pe care l-a investit în imobile în România, fiind astfel integrat în societate și obținând un venit legal.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Văzând dosarul de urmărire penală și probele administrate până în prezent, curtea constată că există indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 din C.P.P. care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, fiind întrunite în continuare cerințele art.143
C.P.P.Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, pe scurt, că începând din anul 2004 au identificat persoane cu probleme financiare, printre care părțile vătămate, și, cărora le-au acordat mici împrumuturi în condiții împovărătoare, iar ulterior prin amenințare și violență au obținut în mod injust foloase materiale de la părțile vătămate constând în dobânzi și dobânzi la dobânzi. Datorită condițiilor împovărătoare persoanele împrumutate nu mai reușeau să-și achite nici măcar dobânzile pretinse, astfel că erau amenințate și chiar agresate fizic pentru a fi în acest fel determinate să predea inculpaților bani, bunuri sau să presteze munci în folosul lor.
În cursul anului 2006 inculpații s-au constituit într-un grup infracțional aceștia acționând concertat pentru amenințarea părților vătămate pe care le-au deposedat de întreaga avere, pentru datorii inițiale mici.
În ceea ce privește instituția liberării provizorii sub control judiciar se constată că prima instanță a procedat corect reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de art.160 ind.2 alin1
C.P.P.Raportat însă la modul în care se presupune că au acționat inculpații și anume organizat, având fiecare un rol clar și dinainte stabilit, esența activității lor fiind aceea de a constrânge moral și psihic părțile vătămate, de a le intimida, curtea apreciază că în cauză există date certe că odată lăsați în libertate inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, cu atât ai mult cu cât unul dintre temeiurile arestării a fost și acela prev. de art.148 lit.b
C.P.P.Apărările inculpatului referitoare la faptul că nu domiciliază în D ci în, nu au relevanță în cauză atâta vreme cât inculpatul a acționat în mod organizat, a avut o contribuție efectivă bine determinată, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cele de mai sus, constatând că în cauză a fost pronunțată o hotărâre temeinică și legală, că punerea în libertate a inculpatului ar fi în măsură să provoace o tulburare a ordinii și liniștii publice, existând și riscul zădărnicirii adevărului, curtea, în baza art 385 ind.15 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 192 alin. 2 proc.pen. va obliga pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat in Arestul IPJ C, împotriva sentintei penale nr. 276 din 25 iunie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
plecat în CO semnează plecat în CO semnează
președintele instanței președintele instanței
Red./
3 ex./01.07.2009
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Monica Rodina