Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 434/
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier: I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, și- deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat în substituirea apărătorului ales - avocat, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar;
- recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar;
Procedura legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 176 - 181 cod procedură penală.
Recursurile sunt declarate în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivate conform art. 38510cod pr. penală.
Întrebați fiind, recurenții inculpați arată că își mențin recursurile.
Instanța, în baza art. 301 cod pre. Penală, întreabă părțile dacă mai au cereri, probe, excepții de invocat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond solicită nemenținerea măsurii arestării preventive, cu precizarea că în motivarea instanței de fond se regăsesc motive de condamnare și nu temeiuri pentru menținerea măsurii arestării preventive referitoare la pericolul pentru ordinea publică, sau indicii de participare la faptă.
Arată că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea, nu sunt indicii care să determine instanța să mențină măsura arestării preventive, nu s- făcut dovada că a fost complice la tâlhărie, iar perioada rezonabilă a duratei măsurii arestării preventive a fost depășită, respectiv au trecut 8 luni de la arestare, iar de 5 luni și 2 săptămâni cât timp a durat urmărirea penală nu s-au conturat indicii din care s-ar presupune că ar rezulta pericolul pentru ordinea publică, și nici probele științifice nu au lămurit cine a săvârșit concret fapta, care este produsul infracțiunii, diminuându-se astfel atât pericolul pentru ordinea publică cât și rezonanța negativă socială a faptei.
Totodată, precizează că din declarațiile unor martori reiese că inculpatul la ora 16,30 acesta se afla în localitatea Valul lui, dar din declarațiile altor martori rezultă că acesta s-ar fi aflat în Hârșova, unde inculpatul avea prietenă și amici, deci nu se spoate susține că s-ar fi alat în două locuri la aceeași oră.
În subsidiar, solicită în temeiul art. 139 al. 1 în C.P.P. ref. La art. 145 C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât nu există indicii că lăsat în libertate ar influența martorii, sau părțile vătămate.
Totodată, formulează cerere în baza art. 140 al. 1 lit. a cod pr.penală, de constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive pentru inculpatul, având în vedere că măsura a fost discutată sub aspectul disp. art. 3001cod pr. penală la data de 18.06.2009 și ulterior și prin prisma art. 3002cod pr. penală la data de 5.08.2009, și nu putea să se dispună menținerea unei măsuri luată pe o perioadă de 30 de zile prin mandatul de arestare și prelungită de asemenea tot pe 30 de zile, pentru o perioadă de 60 de zile, sens în care apreciază că măsura arestării preventive a încetat la data de 17.07.2009.
Arată că există distincție între cele două texte, la momentul la care se discută, după legala verificare a arestării preventive, pe 30 de zile, iar
menținerea nu poate fi mai mare decât această perioadă, însă ea a fost făcută pe 60 de zile, sens în care apreciază că a încetat la data de 17.07.2009. Totodată, arată că inculpatul este arestat de aproximativ de 9 luni de zile, depășundu-se termenul rezonabil.
Avocat pentru inculpații și,
Avocat, pentru recurenții inculpați -, și, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și pe fond solicită în baza art. 160 al. 2 cod pr. penală, revocarea măsurii arestării preventive, sau în subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea, întrucât prin motivarea pe fond s-a susținut vinovăția inculpaților și nu indiciile pentru existența pericolului pentru ordinea publică, din probele administrate nu rezultă vinovăția inculpaților, părțile vătămate afirmă că persoanele care le-au agresat erau mai înalte, iar declarația unui martor nu este credibilă acesta fiind un copil.
Apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea, lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, nu există indicii că s-ar fi sustras de la urmărirea penală, operând totodată prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Invocă disp. art. 5 din CEDO, privind nerezonabilitatea perioadei de timp de la arestare, și faptul că nu se împietează continuarea cercetării judecătorești.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus menținerea măsurii arestării preventive, pentru atingerea scopului măsurii preventive, chiar dacă urmărirea penală s-a încheiat, temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat și subzistă în continuare, din probele administrate rezultând vinovăția inculpaților. Totodată, există date că inculpații au încercat zădărnicirea aflării adevărului, respectiv a distrus telefonul mobil, iar a încercat influențarea martorilor, respectiv pe prietena lui să declare că au fost împreună, iar pe un martor să arunce sabia de la sediul societății tatălui acestuia, ceea ce s-a și întâmplat. Arată că din convorbirile telefonice interceptate rezultă situația de fapt, inculpații au mai săvârșit o infracțiune la Banca, iar a mai fost trimis în judecată pentru același gen de infracțiuni.
Cu privire la încetarea de drept a măsurii arestării preventive, arată că verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale raportat la data întocmirii rechizitoriului, înainte de data expirării măsurii arestării preventive, sens în care solicită respingerea acestei cereri.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului și solicită înlocuirea măsurii și judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului și nu s-a sustras de la urmărirea penală.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului și solicită cercetarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat -, în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului și solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin încheierea de ședință din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- s-a dispus:
"În baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.(1) și (3) Cod procedură penală menține măsurii arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, 05.07.1987), (fiul lui și, 24.02.1977), (fiul lui și, 15.08.1988) și (fiul lui și, 12.02.1982
Măsura dispusă se comunica administrației locului de deținere.
Respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații -, și, ca neîntemeiate."
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
La data de 16.06.2009, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanta, sub nr-, dosarul nr.1523/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, prin care au fost trimiși în judecată inculpații - pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.(1), alin.(2) lit.a), alin.(21) lit.a), b), c) și alin.(3) Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.(1), alin.(2) lit.a), alin.(21) lit.a), b), c) și alin.(3) Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.(1), alin.(2) lit.a), alin.(21) lit.a), b), c) și alin.(3) Cod penal și tentativă de furt calificat prevăzută de art.20 raportat la art.208 alin.(1)-art.209 alin.(1) lit.a), c), g), i) Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal și pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.(1), alin.(2) lit.a), alin.(21) lit.a), b), c) și alin.(3) Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că, la data de 10.11.2008, în jurul orei 16,oo, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul -, împreună cu inculpatul, ajutat fiind de inculpații și, au pătruns cu forța, mascați cu cagule, în locuința părților vătămate și -, din orașul Hârșova, au imobilizat-o pe cea din urmă parte vătămată prezentă la domiciliu, au amenințat-o cu o sabie, exercitând violente, creîndu-i leziuni pentru care a necesitata 30-35 de zile de îngrijiri medicale, ce i-au pus în primejdie viața și au sustras din seiful păstrat în imobil sumele de 140.000 euro si 7 miliarde lei.
Instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă, neexistând până în acest moment procesual elemente noi, care să opereze în favoarea acestora și care să justifice punerea lor în libertate.
Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art.148 lit.f) Cod procedură penală în sensul că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat prin prisma modalității concrete de săvârșire a faptei reținută în sarcina acestora, care pe timp de zi, au atacat partea vătămată în timp ce intra în apartament, având cagule pe față, apoi au supus-o la violențe fizice, pentru a obține date privind deschiderea seifului cu bani existent în locuința, reușindu-se astfel sustragerea unei sume importante.
Se va mai avea în vedere și împrejurarea că faptele reținute ca fiind comise, au reprezentat o acțiune organizată și premeditată, ceea ce îi conferă faptei un caracter deosebit de grav, menită să inducă un sentiment de insecuritate în rândul comunității din care fac parte și inculpații.
Menținerea stării de arest preventiv se impune pentru o buna derulare a procesului penal, mai ales că cercetarea judecătoreasca nu s-a demarat, inculpații nu au fost audiați și ar exista pericolul ca aceștia să influențeze probele ce urmează să fie administrate în cauza.
Așadar, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați nu se justifică, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar circumstanțele personale ale inculpaților nu pot să primeze în fața circumstanțelor reale.
Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recurs inculpații, și -, care au susținut în esență că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nerezonabilitatea termenului de arestare preventivă și lipsa pericolului concret pentru ordinea publică.
Recurenții prin apărători au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Verificând încheierea atacată, actele și lucrările dosarului în raport de criticile aduse cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate de inculpații, și sunt nefondate.
Potrivit art.160 alin.(1) Cod procedură penală în cursul judecății instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar conform alin.(3) din același articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune prin încheierea motivată menținerea arestării preventive".
Așa cum rezultă din hotărârea atacată instanța de fond a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În cauză, se constată că inculpații au fost trimiși în judecată însă, cercetarea judecătorească nu a început încă urmând să fie audiați inculpații, martorii din lucrări, existând posibilitatea reală ca și să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, din datele dosarului rezultând existența unor astfel de încercări în cursul procesului penal.
Ca atare, Curtea constată că în acest moment procesual nu există motive care să conducă la revocarea măsurii arestării preventive și nici motive care să justifice aplicarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive.
Drept urmare, în lipsa unor cauze de nulitate hotărârii, Curtea în baza 38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală va respinge recursurile inculpaților cu consecința obligării acestora plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de câte 100 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursurile declarate de inculpații:
--fiulluiși, născut la data de 15.08.1988 - deținut în Arestul
- - fiul lui și, născut la data de 24.02.1977 - deținut în Arestul
- - fiul lui și, născut la data de 12.02.1982 - deținut în Arestul C și
- - fiul lui și, născut la data de 05.07.1987 - deținut în Arestul C,
împotriva încheierii de ședință din data de 05.08.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de câte 100 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.08.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
I
jud.fond.
red.dec.jud. -
tehnored.gref.
2 ex./.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Marius Cristian Epure, Adriana
