Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂN I

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 456/R/2009

Ședința publică din 21 iulie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin

PROCUROR -

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpat.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av., din Baroul Bihor și, din Baroul Arad, ambii cu delegații la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că-și menține recursul.

Se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea onorariului parțial pentru studiul dosarului.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului, av. arată că la termenul din 14 iulie 2009, la Tribunalul Cluja solicitat amânarea cauzei față de lipsa dosarului, aflat la Curtea Constituțională, apreciind că nu se poate trece la judecarea cauzei în lipsa acestuia. Cauza s-a amânat pentru data de 15 iulie 2009, fiind desemnat un apărător din oficiu, judecătorul primei instanțe dispunând la acea dată menținerea măsurii arestării preventive. Codul d e procedură penală stabilește obligația instanței de a judeca în prezența dosarului. Arată că într-o altă speță, într-o cauză cu inculpați arestați, la 2.09.2008 s-a solicitat amânarea cauzei pentru lipsa dosarului, același judecător de la Tribunalul Cluj dispunând amânarea cauzei. La fel, în altă cauză, la data de 7 iulie 2009, Parchetul a solicitat amânarea judecării cauzei, apreciind că în lipsa dosarului, instanța nu poate trece la judecată. Se pune întrebarea ce sancțiune se poate aplica în această situație. Nici măcar legiuitorul nu și-a pus această problemă. În practica instanțelor, există două soluții, fie se solicită Curții Constituționale dosarul, fie se face o copie a întregului dosar. Dacă exista o copie a dosarului nu s-ar fi opus judecării cauzei pe fond. Nu există nici măcar o adresă către Curtea Constituțională prin care să se solicite dosarul. Pe de altă parte, a ridicat o excepție de neconstituționalitate la data de 21 aprilie 2009, iar adresa de sesizare a Curții Constituționale este din 2 iunie 2009. De la data de 21 aprilie 2009 până la 2 iunie 2009, nu este imputabil inculpatului că este arestat. Cu privire la urgență, se arată că ar fi încetat măsura arestării preventive, însă aceasta s-ar fi întâmplat numai pe data de 18 iulie 2009. Deci până pe 18 iulie 2009 se putea solicita dosarul de la Curtea Constituțională, ceea ce nu s-a făcut. Judecarea cauzei în lipsa dosarului produce următoarele consecințe: nu s-au putut analiza actele de la dosar la care s-a făcut referire când s-a susținut cererea de recuzare; nu se pot verifica actele de la dosar nici astăzi când se judecă recursul; a fost desemnat un apărător din oficiu, care nu a putut studia dosarul pentru că acesta nu exista, astfel că nu a putut pune concluzii. Dosarul a fost trimis Curții Constituționale numai la 2 iunie 2009, deși excepția a fost ridicată la 21 aprilie 2009. Instanța de fond a amânat o lună pentru a se pronunța asupra excepției. Un alt motiv de nelegalitate este lipsa apărării, sancțiunea fiind nulitatea absolută. Apărarea trebuie să fie efectivă și reală. În speță, niciun apărător nu a pus concluzii pe starea de arest. Apărătorii aleși au refuzat să pună concluzii pentru că lipsea dosarul, iar inculpatul nu a fost asistat de un apărător din oficiu, care s-a prezentat, dar când s-a judecat cauza nu a mai fost prezent. Critică încheierea primei instanțe și pentru netemeinicie. În încheiere se arată că inculpatul nu se va abține de la traficarea funcției, dar nu există nicio probă în acest sens. Nu există probe la dosar din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau că inculpatul ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. În încheiere nu se face referire la fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Se face referire la o faptă din D, pentru care nici măcar nu s-a început urmărirea penală. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.

Apărătorul inculpatului, av. achiesează concluziilor formulate de celălalt apărător al inculpatului. Arată că menținerea arestării impunea verificarea succesiunii actelor de judecată efectuate în dosar. În speță a fost încălcat și termenul rezonabil al arestării. S-a invocat o excepție de neconstituționalitate la data de 21 aprilie 2009, sesizarea Curții Constituționale s-a dispus la 19 mai 2009, dar adresa de trimitere a dosarului s-a făcut la 2 iunie 2009. La Curtea Constituțională, procedura de judecată durează foarte mult, însă acest lucru nu poate fi imputabil inculpatului. În cauzele cu arestați preventiv, judecarea se face de urgență. Și Curtea Europeană judecă de urgență cauzele cu inculpații arestați pentru a se respecta termenul rezonabil de arest preventiv. Încheierea atacată nu justifică subzistența temeiurilor de arestare. Se face o singură trimitere la pagina 6, unde se arată că temeiurile arestării subzistă în continuare, fără a motiva subzistența acestor temeiuri. Instanța trebuie să verifice de ce lăsarea în libertate a inculpatului produce pericol pentru ordinea publică. Nu este suficient să se arate că temeiurile arestării subzistă. S-a arătat că se impune menținerea măsurii pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru că s-a apreciat că în libertate inculpatul nu prezintă garanții că se va abține de la traficarea funcției. B desfășurare a procesului penal este un scop general și nu poate fi invocat ca temei al arestării. Hotărârea primei instanțe este nelegală și pentru că nu este motivată. Trebuie să se dovedească pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, însă instanța nu face nicio referire la acest aspect. Nici nu se dovedește caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin restrictive. De asemenea, s-a încălcat prezumția de nevinovăție a inculpatului. Instanțele trebuie să dovedească existența temeiului arestării pentru a nu se anticipa o hotărâre de condamnare. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă și anume obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Criticile aduse încheierii primei instanțe nu sunt întemeiate. S-au invocat motive de nelegalitate și netemeinicie. Lipsa dosarului de fond raportat la împrejurarea că inculpatul a înțeles să uzeze de drepturile sale procesuale și să invoce o excepție de neconstituționalitate, nu poate să reprezinte o reținere culpabilă în sarcina sa, dar nu poate să-i creeze un cadru favorabil peste dispozițiile legale. Legiuitorul a prevăzut că în situațiile în care inculpatul este arestat, instanța va proceda conform art.303 alin.6 pr.pen. la verificarea măsurii arestării preventive. În ce privește încheierea din 02.09.2008, invocată ca exemplu de apărătorul inculpatului, nu s-a indicat numărul de dosar, dar cunoaște că este vorba de dosarul privind pe inculpații, și, însă situația nu este similară. În acel dosar, era vorba de soluționarea cauzei pe fond, ceea ce nu se putea face în lipsa dosarului. S-a solicitat amânarea pentru a se verifica vol.III care conținea copiile interceptărilor dispuse în cauză și care trebuiau studiate de apărători în vederea exercitării dreptului la apărare. În speță, nu este vorba de judecarea cauzei pe fond, cauza fiind suspendată. Instanța trebuie să verifice dacă temeiurile care au determinat arestarea subzistă sau nu. S-au depus acte în copie, conforme cu originalul, respectiv toate actele efectuate și rechizitoriul. Instanța de fond a avut la îndemână suficiente elemente pentru a verifica dacă măsura arestării preventive mai subzistă sau nu, dacă se justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului. La primul termen de judecată cu procedura îndeplinită, apărătorii au invocat excepția de neconstituționalitate, dosarul fiind trimis în vederea soluționării excepției Curții Constituționale. S-a făcut referire la împrejurarea că inculpatul a ridicat o excepție în 21 aprilie 2009, iar instanța s-a pronunțat pe 19 mai 2009. Este atributul instanței să facă minime verificări cu privire la condițiile de admisibilitate ale unei asemenea cereri. S-a făcut referire la faptul că inculpatul a fost lipsit de apărare. Așa cum rezultă din încheierea atacată, s-a amânat cauza de pe o zi pe alta, pentru că un apărător ales a refuzat să pună concluzii. S-a apreciat că se impune desemnarea unui apărător din oficiu, iar în prezența acestuia s-a trecut la soluționarea cauzei. Nu se poate spune că inculpatul a fost lipsit de apărare. Nu s-au încălcat normele referitoare la obligativitatea asigurării asistenței juridice. S-a mai arătat că încheierea nu este motivată. Solicită a se avea în vedere considerentele încheierii. Se poate observa că instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a mijloacelor de probă în ce privește săvârșirea infracțiunii și în ce privește subzistența temeiurilor arestării. S-a mai susținut că măsura arestării preventive are o durată excesivă și acest lucru îi aduce prejudicii inculpatului. Această măsură nu este excesivă și nu se poate imputa nimic autorităților statului în ce privește derularea procesului penal. Exercițiul drepturilor procesuale nu poate fi unul abuziv. Există o excepție de neconstituționalitate invocată, este sesizată Curtea Constituțională, iar dacă toți inculpații ar proceda astfel, ar atrage punerea lor în libertate. Această situație a fost avută în vedere de legiuitor, în art.303 alin.6 pr.pen. Criticile aduse hotărârii nu sunt întemeiate, prima instanță a procedat corect, având la dispoziție actele de urmărire penală desfășurate. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Apărătorul inculpatului, av. arată că inculpatul nu a avut un comportament abuziv, așa cum a susținut reprezentanta Parchetului.

Reprezentanta Parchetului arată că exercitarea drepturilor nu trebuie să fie abuzivă și că nu a susținut că inculpatul a avut un comportament abuziv.

Apărătorul inculpatului, av. arată că este foarte importantă și privarea de libertate a unei persoane, nu doar judecarea unei cauze pe fond. Deci și la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, era necesar să fie înaintat dosarul. Arată că la data de 15 iulie 2009 ora 10.00, când s-a amânat cauza, s-a prezentat în apărarea inculpatului și a așteptat până la ora 14.30 pentru ca Parchetul să aducă niște copii ale actelor efectuate în dosar. Se poate vorbi de un comportament abuziv al judecătorului, pentru că a amânat pronunțarea o lună pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate, deși inculpatul este arestat. Arată că apărătorul din oficiu nu s-a prezentat la ora la care s-a luat cauza, iar ca apărător ales, a refuzat să pună concluzii cu privire la starea de arest.

Apărătorul inculpatului, av. solicită respingerea cererii formulate de Parchet privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, deoarece nu există o lege accesibilă și previzibilă prin care să se stabilească aceste cheltuieli.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Prin decizia 4887/2002 a ÎCCJ s-a constatat că simpla prezență a apărătorului ales nu constituie o apărare. A dispus casarea unei hotărâri pentru acest motiv. La fel ICCJ a casat o hotărâre numai pentru că nu s-a folosit cuvântul "presupunere rezonabilă". Este arestat de 6 luni, fără a se proba că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Este arestat, deși infracțiunea care i se reține în sarcină nu există. În principal solicită revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură neprivativă de libertate, apreciind că nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică.

CURTEA

Prin încheierea penală din data de 15 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în baza art. 300 ind. 2, art. 160 ind. b rap. la art. 303 al. 6.pr.pen. s-a constatat legală și temeinică măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul ( fiul lui și, născut la 05.09.1956 în municipiul G, județul G) arestat preventiv în Penitenciarul Gherla și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Cluj (dos.nr.19/P/2009), inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b pen. arătându-se în actul de trimitere în judecată, că în cursul lunii februarie 2009, inculpatul a luat legătura cu reprezentanții, și, -i să creadă că are influență pe lângă unii din membrii comisiei de licitație, din cadrul UM 02295 C, licitație ce privește serviciul de hrănire a personalului militar din garnizoana C-N, și contra unei sume de bani, al cărei cuantum solicitat inițial a fost de 45.000 euro ( 81,5 % din valoarea contractului de circa 3.000.000 lei), ulterior 15.000 euro (0,5 % din valoarea aceluiași contract), îi va ajuta, prin relațiile pe care le are în Ministerul Apărării Naționale, să câștige licitația organizată de această instituție publică în cursul lunii martie 2009.

În schimbul sumei de bani, se reține în actul de trimitere în judecată, că inculpatul s-a angajat să le dea informații despre "cine vinde, cum vinde, cam cu cât" promițând reprezentanților SC SRL să-i ducă acolo" chiar direct la Numărul la el! Deci nu la Numărul Doi, nu la Trei, la cel care, ce zice, ăsta "

S-a reținut de către instanță că acuzarea inculpatului are la bază, pe lângă alte probe, următoarele mijloace de probă:

- nota de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către inculpat și la data de 09.02.2009, la dosarul cauzei existând și încheierea și autorizarea instanței de interceptare și înregistrarea convorbirilor;

- planșa cu imaginile fotografice luate cu ocazia prezenței inculpatului la sediul;

- declarațiile martorilor,;

- declarațiile inculpatului.

Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată în stare de arest preventiv, arestarea acestuia fiind dispusă prin închierea penală nr. 17 din 04 martie 2009 Tribunalului Cluj, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.11/04.03.2009,pe o durată de 29 de zile.

Inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art. 149/ 1.pr.pen. de către judecătorul de la instanța competentă a soluționa cauza, arătându-se că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143.pr.pen. și art. 148 alin. 1lit. f pr.pen. respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată indicii că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

După înregistrarea dosarului la instanță, în cameră de consiliu, s-a făcut în temeiul art. 300/1 pr.pen. verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, măsură care a fost menținută prin încheierea pronunțată, cu drept de recurs.

Inculpatul prin apărătorii aleși, av. și, a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 38, art. 45, art. 91 ind. 1, 2, 3, 4, 5.proc.pen. solicitând suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a articolelor de lege mentionate.

În temeiul art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 și art. 303 alin. 6.pr.pen. instanța de fond s-a văzut obligată să suspende judecarea prezentei cauze pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, iar cum art. 303 alin. 6.pr.pen. prevede că atunci când inculpatul este arestat, se aplică prev. art. 300 ind. 2.pr.pen. instanța văzând că temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv se mențin și nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea arestului, prin încheierea din 19.05.2009 a menținut arestul preventiv.

Instanța de fond făcând aplicarea prev. art. 303 alin. 6 și art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b pr.pen. care prevede în cursul judecății verificarea periodică a legalității și temeiniciei arestării preventive, dar nu mai târziu de 60 de zile, la data de 14.07.2009, s-a văzut obligată să respecte prev. articolelor de lege menționate și să verifice temeinicia și legalitatea măsurii arestului preventiv. La data de 14.07.2009, dată la care, fiind lipsă dosarul de fond, care a fost trimis la Ca C onstituțională av. ales a solicitat amânarea cauzei, refuzând categoric să pună concluzii până nu va avea în față dosarul înaintat Curtii Constitutionale.

Cum inculpatul a arătat că nu dorește să-și angajeze alți apărători, s-a amânat verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive la data de 15.07.2009, fiind înștiințat cel de al doilea apărător ales al inculpatului, av., căreia i s-a adus la cunoștință termenul din 15.07.2009 și s-a făcut adresă la Baroul Cluj să numească în cauză un av. din oficiu pentru a-l asista pe inculpatul, în cazul în care apărătorii aleși vor refuza să-și îndeplinească obligațiile de asistență juridică asumate prin contract.

La dosarul instanței unde se aflau încheierile din 19.05.2009 și dec. pen. nr. 344/R/26.05.2009, s-a depus pentru termenul din 15.07.2009, dublura dosarului nr. 19/P/2OO9, de la DNA - Serviciul Teritorial Cluj, cu o copie după acest dosar pentru folosința instanței, copie care a rămas la prezenta cauză, până la returnarea dosarului de la Curtea Constituțională și care a fost pus la dispoziția apărătoriior din cauză.

Av. ales depune pentru termenul din 15.07.2009 o cerere de amânarea verificării din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, pe considerentul că nu s-a întors dosarul de la Curtea Constituțională, dosar în care se află materialul probator, că hotărârea ce urmează a se da trebuie să facă referire la scriptele în care se regăsesc probele, că nu se poate verifica dacă există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, dacă fapta este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și dacă există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Se mai arată în cererea de amânare că jurisprudența CEDO a stabilit că nu se poate face verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive fără ca instanța să aibă în fața ochilor dosarul cauzei, că nu-i poate fi imputat inculpatului faptul că există un singur dosar și că acesta se află la Curtea Constituțională pentru judecarea neconstituționalității unor articole de lege, și dacă instanța respinge cererea de amânare, sunt încălcate prev. art. 5 al. 3 și 6 al. 1 și 2 din CE DO și dacă va fi soluționată verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive cu asigurarea asistenței juridice cu apărător din oficiu, apreciază că s-ar da o formă de legalitate acestei proceduri, prin lipsa oricărei documentări asupra cauzei (se referă la apărătorul din oficiu), ar fi o încălcare gravă nu numai a dispozițiilor CEDO ci și a Legii nr. 51/1995, astfel statul român va fi direct răspunzător în fața CEDO.

Chiar la începutul cererii de amânare se face referire la judecata inchizitorială a secolului XVIII, perioadă de care nu se face instanța vinovată că și-au amintit apărătorii aleși ai inculpatului.

Probabil, apărătorii aleși și-au amintit de acea perioadă în momentul în care au citit expresiile de genul: ".. La Număru Unu la el! Deci nu la Numărul Doi, nu la Trei, la cel care, ce zice, acesta e", așa cum rezultă din nota de redare a convorbirilor telefonice din copia dos. nr. 19/P/2009, de la 36, și n-au putut uita expresia, din moment ce spre sfărșitul cererii de amânare se regăsește într-o formă" evoluată", cu alte cuvinte adusă la zi și care sună astfel: " statul român va fi direct răspunzător în fața CEDO", dacă va fi soluționată verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive cu asigurarea asistenței juridice cu apărător din oficiu.

Dacă apărătorilor aleși ai inculpatului le face o deosebită plăcere să folosească CEDO pe " post de speritoare", invocând doar acele pasaje din convenție care le convin, în seță prev. art. 5 al. 3 și art. 6 al. 1 și 2, le amintim că la art. 6 al. 3 lit. din convenție se prevede că "Orice acuzat poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu", iar atunci când apărătorii aleși ai unui inculpat refuză să pună concluzii în cauză, probabil din dorința de tergiversare și împlinere de drept a măsurii arestării, instanța nu numai că poate în conformitate cu prev. art. 6 al. 5.pr.pen. să-i numească apărător din oficiu pentru a asigura asistența juridică, ci așa cum prevede acest text de lege, este chiar obligată să facă acest lucru, iar art. 171 al. 4 ind. 1 prevede că atunci când asistența juridică este obligatorie și apărătorul ales refuză să efectueze apărarea, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-I înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării, iar la al. 5 se arată că delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales.

Instanța nu s-a comportat abuziv și nici inacceptabil prin faptul că s-a cerut numirea unui apărător din oficiu, acordându-se în acest sens un termen si fiindu-Ie pus la dispoziție, atât a apărătorilor aleși cât și din oficiu, a dublurii dos.de urm. pen. nr. 19/P/2009, de la DNA - Serviciul Teritorial Cluj, cât și a unei copii după acest dosar.

Nu s-a impus acordarea unui timp necesar pentru pregătirea apărării, apărătorului numit din oficiu, la termenul din 15.07.2009, apărătorii aleși participând în cauză, după ce li s-a respins cererea de recuzarea judecătorului.

Amenințarea cu condamnarea la CEDO a statului român, este făcută într-o notă care sună a șantaj.

Este fără nici o discuție dreptul inculpatului arestat și nearestat să atace la Ca C onstituțională anumite articole din lege care i se par neconstituționale, însă dacă a uzat de acest drept conferit de lege, nu însemnă că instanța este obligată să revoce măsura arestului preventiv, sau să dispună înlocuirea acesteia cu o măsură neprivativă de libertate, atât timp cât în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și nu au apărut temeiuri noi care să impună revocarea sau înlocuirea arestului.

Invocarea neconstituționalității anumitor articole de lege, chiar dacă anterior Ca C onstituțională s-a pronunțat că respectivele articole de lege sunt constituționale, nu poate fi folosită ca o "veritabilă armă" pentru punerea în libertate a inculpatului, prin invocarea termenului rezonabil de soluționarea cauzei, prevăzut de art. 6 alin. 1 din CEDO.

Instanța nu a putut soluționa cauza de la momentul în care a fost sesizată cu soluționarea ei și până în prezent, nu a putut începe nici cercetarea judecătorească, fiind obligată să suspende judecarea cauzei ca urmare a faptului că inculpatul, prin apărătorii aleși, la primul termen de judecată, a înțeles să uzeze de dreptul conferit de lege de a invoca neconstituționalitatea anumitor articole de lege.

Nu vrem să imputăm faptul că s-a uzat de drepturile conferite de lege, însă avem pretenția de a nu acuza instanța de tergiversarea soluționării cauzei și de a-i aduce acuzații că nu a fost soluționată într-un termen rezonabil și dacă respectă prevederile legale să-i fie aduse acuzații de comportament abuziv și inacceptabil, dacă apărătorii aleși ai inculpatului au înțeles să-i facă o apărare de maniera arătată mai sus, este tot un drept al inculpatului, însă atunci când un apărător ales impune un anumit comportament instanței cu afirmația că în caz contrar refuză să pună concluzii în cauză, nu considerăm că acționează în spiritul Legea nr. 51/1995 și a Statutului profesiei de avocat, într-un asemenea caz, instanța este obligată să-i numească inculpatului, apărător din oficiu, atunci când asistența juridică este obligatorie.

Art. 160 ind. b pr.pen. prevede obligativitatea verificării măsurii arestării preventive la un interval de timp de cel mult 60 de zile, această obligativitate este stabilită la alin. 1, iar la alin. 3 se prevede că atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, menține arestul preventiv.

La alin. 2 al art. 160 ind. 2.pr.pen. se arată că dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța revocă arestarea preventivă.

Inculpatul nu a fost arestat pe temeiul că procesul penal nu a fost suspendat ci pe temeiul că ar fi indicii temeinice că inculpatul ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publică, în speță fiind incidente prev. art. 68 ind. 1, art. 143, art. 148. f pr.pen. temeiuri care subzistă și în prezent, iar atât timp cât aceste temeiuri există și în prezent și nu au apărut temeiuri noi care să impună revocarea sau înlocuirea arestului cu o altă măsură neprivativă de libertate, instanța nu-l poate pune în libertate pe considerentul că s-ar putea adresa unei instanțe internaționale.

Art. 5 alin. 1 lit. c din CEDO, prevede că se poate restrânge libertatea persoanei când respectiva persoană este arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârsit o infracțiune, iar art. 68 ind. 1.pr.pen. arată că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta, definiție care arată că noțiunea de indicii temeinice este sinonimă cu cuvântul verosimil.

Faptul că se discută despre existența unor indicii temeinice că s-ar fi săvârșit o faptă penală, nu înseamnă că este afectat principiul prezumției de nevinovăție al inculpatului, principiu de care acesta se bucură și în prezent.

Fără să insistăm prea mult asupra acestor aspecte invocate de apărătorii aleși, subliniem faptul că din considerentele de mai sus rezultă că nu s-a adus atingere libertății persoanei, așa cum este ea reglementată de art. 5 din CEDO și de legislația românească și nu se poate discuta nici de un proces neechitabil, având în vedere reglementările art. 6 din CEDO, referitoare la procesul echitabil.

Este adevărat că inculpatul a fost ofițer, iar acest fapt l-a subliniat și în instanță la termenul din 19.05.2009, la ultim cuvânt, când s-a verificat temeinicia și legalitatea măsurii arestului preventiv, declarând că "este ofițer ajuns la un grad superior", iar în actul de trimitere în judecată, inculpatului îi sunt aduse acuzații că s-a folosit de calitatea de ofițer avută, prezentându-se drept colonel.

Martorii și arată în depozițiile lor că inculpatul s-a prezentat drept colonel care a lucrat la Preșidenția României, iar la data de 03.03.2009, cu ocazia percheziției corporale, asupra inculpatului a fost găsită o legitimație emisă de Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din, având nr. de înregistrare V-7/19.XII.2008, iar cum acesta a fost condamnat anterior la 4 ani închisoare pentru o infracțiune de trafic de influență, în prezenta cauză fiind trimis în judecată tot pentru o infracțiune de trafic de influență, creează instanței temerea că ajuns în libertate inculpatul nu prezintă garanții că se va abține de la traficarea funcției avute, putând pune în primejdie chiar și buna desfășurare a procesului penal.

Pentru aceste considerente și cele evidențiate la termenele anterioare, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, că nu au apărut temeiuri noi care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, constatând legală și temeinică măsura arestului, instanța de fond menținut-

Împotriva încheierii, mai sus menționate, în termen legal a formulat recurs inculpatul,solicitându-se casarea acesteia și, în principal, punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, dispunerea unei măsuri alternative, respectiv, obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Încheierea atacată a fost criticată ca nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte:

- s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fără a exista temeiuri suficiente și pertinente, în sensul dispozițiilor art.5 par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

- instanța nu a motivat efectiv soluția de menținere a arestării, limitându-se la formule stereotipe;

- nu s-a dovedit caracterul insuficient al altor măsuri restrictive de libertate;

- soluția de menținere s-a dat în lipsa dosarului cauzei și cu încălcarea dreptului la apărare;

- soluția instanței anticipează o hotărâre de condamnare și o pedeapsă privativă de libertate.

În susținerea acestor motive de recurs, s-a arătat că, nu există în cauză temeiuri de fapt și drept pentru menținerea arestării inculpatului. Nu s-a dovedit în cauză nici existența indiciilor temeinice ale comiterii faptelor de către inculpat și nici pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a acestuia. Instanța nu a analizat probele dosarului și nu a motivat concluzia existenței suspiciunii rezonabile că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa, din actele dosarului nerezultând această presupunere rezonabilă. În privința temeiurilor de drept ale menținerii arestării, instanța nu a arătat care sunt probele care dovedesc pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului și caracterul actual al acestui pericol.

Instanța s-a pronunțat fără a avea la dispoziție dosarul cauzei, care se află la Constituțională, chiar dacă s-a depus de către reprezentantul parchetului o dublură a dosarului de urmărire penală, neavând deci posibilitatea să examineze efectiv toate circumstanțele cauzei, toate actele dosarului, inclusiv desfășurarea judecății până la acel moment, pentru a putea analiza subzistența temeiurilor arestării.

Dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat deoarece, deși în prima zi de judecată, instanța a dispus desemnarea unui apărător din oficiu, urmare a refuzului apărătorilor aleși de a pune concluzii, la termenul de judecată din ziua următoare, apărătorul din oficiu nu a fost prezent, iar apărătorii aleși, deși prezenți, nu au pus concluzii sub aspectul chestiunii discutate - legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, pe care-l asistau.

Verificând încheierea atacată în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilorart.385/14 și 385/6 alin.3 pr.pen.Curtea constată următoarele:

Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b pen. prin rechizitoriul din 25 martie 2009 al DNA - Serviciul Teritorial Cluj - dos.nr.19/P/2009.

După înregistrarea dosarului la instanță, la data de 27 martie 2009, în baza art.300/1 pr.pen. s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului și, în baza art.160/b pr.pen s-a menținut această măsură.

Ulterior, la termenul din 19 mai 2009, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. și s-a menținut, de asemenea, măsura arestării preventive a inculpatului.

Tot la termenul din 19 mai 2009, fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.38, 45, 91/1-91/5 pr.pen. iar la 02 iunie 2009 fost trimis acestei instanțe dosarul cauzei în vederea soluționării excepției.

La termenul din 14 iulie 2009, în virtutea dispozițiilor art.303 alin.6 pr.pen. instanța a pus în discuție din nou, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, însă apărătorul ales al acestuia a refuzat să pună concluzii sub acest aspect, pe motiv că lipsește dosarul cauzei, care se află la Curtea Constituțională.

În aceste condiții, instanța a dispus amendarea apărătorului ales al inculpatului cu suma de 1000 lei, desemnarea unui apărător din oficiu și s-a fixat termen pentru ziua următoare - 15 iulie 2009.

La termenul din 15 iulie 2009, s-a prezentat apărătorul din oficiu al inculpatului, precum și cei doi apărători aleși ( între timp, a fost anunțat telefonic și al doilea apărător despre termenul din 15 iulie - fila 20). Deșiasistența juridică era asigurată de un apărător din oficiuși exista materialul cauzei pe baza căruia să se poată soluționa legalitatea și temeinicia arestării preventive ( s-au transmis instanței de către parchet copii ale actelor de urmărire penală conforme cu originalul) instanța, din nou, punând în discuție starea de arest a inculpatului, a solicitat concluziiapărătorilor aleși, care și de această dată au invocat lipsa dosarului cauzei și au solicitat amânarea cauzei. Mai mult, unul dintre apărătorii aleși a recuzat judecătorul cauzei.

După respingerea cererii de recuzare, instanța a pus din nou în discuție starea de arest a inculpatului, în prezența apărătorilor aleși ai acestuia, de data aceasta lipsind apărătorul desemnat din oficiu, despre motivul lipsei acestuia sau eventuala încetare a mandatului său, instanța nefăcând vorbire.

Cu toate că și de această dată, apărătorii aleși ai inculpatului au refuzat să efectueze apărarea, pe motiv că în lipsa dosarului cauzei, nu pot pune concluzii pe starea de arest, instanța a soluționat totuși cauza privind legalitatea și temeinicia arestării preventive, menținând starea de arest a inculpatului.

Procedând în acest fel, instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor legale privind garantarea dreptului de apărare, consfințit și garantat de:

- Constituție - art.24 ( în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit);

- Codul d e procedură penală - art.6 ( dreptul de apărare este garantat inculpatului, în tot cursul procesului penal; orice parte are dreptul să fie asistată de un apărător în tot cursul procesului penal);

- Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului - art.6 pct.1 și 3 lit. ( orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege; orice acuzat are, în special, dreptul să fie asistat de un apărător ales de el sau de un avocat din oficiu).

Asistența juridică obligatorie, întrucât inculpatul este arestat - art.171 alin.2 pr.pen. - nu a fost realizată în cauză, la soluționarea acesteia lipsind apărătorul din oficiu ( desemnat chiar din dispoziția instanței, la termenul anterior) și în condițiile refuzului avocaților aleși de a efectua apărarea. Simpla prezență fizică a avocaților aleși ai inculpatului, nu echivalează cu asigurarea asistenței juridice, în contextul în care aceștia nu au pus concluzii asupra chestiunii puse în discuție - starea de arest a inculpatului, iar lipsa concluziilor pe chestiunea supusă dezbaterii echivalează, practic, cu lipsa apărării.

Așa cum, de altfel, a considerat necesar a proceda la termenul anterior, și la termenul din 15 iulie, văzând că apărătorii aleși refuză să efectueze apărarea, instanța avea obligația de a lua măsurile necesare în sensul asigurării prezenței avocatului din oficiu, care avea cunoștință despre cauză și putea pune concluzii corespunzătoare, de vreme ce, în aceeași zi, anterior recuzării judecătorului, s-a prezentat în sala de ședință și nu a invocat nici un impediment la punerea concluziilor în cauză.

Neprocedând în această manieră, instanța a încălcat prevederile legale menționate și nu a asigurat inculpatului o apărare efectivă în proces și, deci, nici judecarea cauzei sale în mod echitabil.

Fiind vorba deci, despre încălcări ale unor dispoziții legale, ce sunt sancționate cu nulitatea absolută, Curtea constată că încheierea atacată este lovită de această nulitate, astfel că, recursul în cauză fiind fondat, urmează a fi admis în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d rap. la art.385/6 alin.3 pr.pen. pentru acest motiv de nulitate, fiind astfel inutil a analiza celelalte motive de recurs invocate.

Încheierea atacată va fi casată în întregime și, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a expirat la 17 iulie 2009 ( ultima menținere a arestării a fost făcută la 19 mai 2009), se va constata încetată de drept această măsură, în temeiul art.140 alin.1 lit.a pr.pen.

În baza art.140 alin.3 pr.pen. se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, ce se va avansa din

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 15 iulie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime.

Constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la 05.09.1956 în municipiul G, județul G,deținut preventiv în Penitenciarul Gherla ).

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, ce se va avansa din

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 iulie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red./Dact.

4 ex./24.07.2009

Președinte:Claudia Ilieș
Judecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Cluj