Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 457/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 668/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.457
Ședința publică de la 31 MARTIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 2: Mustață Stan
JUDECĂTOR 3: Nedelcu Antoaneta
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales-avocat -cu delegație depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, invocând disp art.385 ind.6 al.3 Cod pr penală, arată că înțelege să critice încheierea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că aceasta nu întrunește cerințele prevăzute de dispozițiile legal prev de art.160 ind.b alin.3 Cod pr penal. art.136 al.1 Cod pr penală, art. 148 lit.f Cod pr penală. critici referitoare la modul in care instanța de fond a înțeles să motiveze menținerea măsurii arestării preventive și modalitatea în care a interpretat dispozițiile anterior precizate.
Cu privire la interpretarea disp art.148 lit.f Cod pr penală, arată că instanța de fond a confundat pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă sau nu persoana inculpatului pentru a putea fi privată de libertate cu pericolul prevăzut ca trăsătură a infracțiunii, respectiv pericolul social al faptei.
Întrucât, în prezent clientul său se află în stare de arest preventive de 2 ani și 7 luni, iar pentru fapta dedusă judecății CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa dispus desființarea primei sentințe cu critici referitoare la încadrarea juridică, apreciază că la acest moment se pune probleme pericolul social concret al faptei și dacă mai există temeiuri care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, or, potrivit textelor de lege instanța va revoca măsura dacă o găsește nelegală, iar dacă se mențin temeiurile avute in vedere la momentul luării măsurii arestării preventive sau dacă apar temeiuri noi care să justifice privarea de libertate se va menține această măsură, iar, în opinia sa, nici unul dintre aceste condiții nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, mai mult, nici pentru buna desfășurare a procesului penal sau să împiedice sustragerea persoanei de la judecată nu există dovezi, inculpatul nu a formulat cereri care să împiedice judecata, astfel că solicită ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate, pentru a beneficia de aceleași drepturi cu alte persoane care se judecată în aceea si cauza dar în stare de libertate.
Raportat la persoana inculpatului, arată că în cauză lipsesc acele elemente ce caracterizează pericolul social concret al persoane, astfel că măsura cum a fost dispus nu-și mai găsește justificare, respectiv acoperire in temeiurile prev de art.160 ind. b al.3 Cod pr penal, despre care vorbește instanța de fond și, pe cale de consecință, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea în parte a încheierii cu privire la măsura arestări preventive, iar în temeiul art. 16o ind.b al. 2 Cod pr penală, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, arătând că în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, în încheierea recurată fiind enumerate atât probele si indiciile temeinice din care reiese presupunerea privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de tentativă la omor calificat si a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri. Mai arată că sunt întrunite si condițiile prev de art.148 lit.f Cod pr penală, care atestă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, ce rezidă din natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii.
Cu privire la criticile aduse de apărare, arată că decizia de desființare a hotărârii instanței de fond viza motive de procedură privind desfășurarea ședinței de judecată, cu privire la egalitatea de tratament arată că ceilalți coinculpați sunt trimiși în judecată pentru favorizarea infractorului și nu tentativă de omor calificat cum este cercetat inculpatului, mai mult temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au fost numai cele prev la art.148 lit.f ci și lit.a,b,e Cod pr penală, ce nu au dispărut.
În replică, apărătorul ales al recurentului inculpat arată că la momentul arestării preventive s-au invocat mai multe temeiuri însă acestea, pe parcursul cercetărilor, s-au consumat, cu referire la împrejurarea că a încercat o înțelegere cu partea vătămată, de a se sustrage, de a-și ascunde identitatea, inculpatul fiind pus sub starea de arest preventiv, mai mult, nici nu au fost dovedite împrejurări privind sustragerea de la judecata cauzei.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că nu se consideră vinovat nu atras cu arma, este sportiv de performanță, de 20 ani locuiește la, a solicitat administrarea de probe în dovedirea nevinovăției, însă nu s-a dat curs solicitărilor sale. Solicită să fie cercetat în stare de libertate, precizând că se va prezenta la instanță ori de câte ori va fi nevoie.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și din lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură, cu motivarea că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsat în libertate nu va împieta desfășurarea procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, prin Rechizitoriul nr.1389/P/2005 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.180 alin. 2 Cod penal, art.20 raportat la art. 174-175 lit. e, i Cod penal, art.321 Cod penal și art.217 ali4 Cod penal, reținându-se că la data de 04.04.2005, în timp ce se afla în incinta Complexului Comercial, a lovit cu în zona feței pe partea vătămată, precum și că la data de 22.08.2006, în timp se afla la o spălătorie auto, a tras mai multe focuri cu o armă letală, în direcția părții vătămate, fără urmări traumatice, în schimb provocând distrugeri autoturismului acestuia și autoturismelor numiților și, punând și viața persoanelor din zonă în pericol.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 27.08.2006, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, emițându-se nr.376/UP/2006, ulterior prelungit succesiv.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost cele prevăzute de art.148 lit.a, b, e și f Cod procedură penală, respectiv faptul că inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată; există date că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor; există indicii că inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau că va încerca înțelegere frauduloasă cu aceasta; pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, modalitatea concretă de comitere a acestora, respectiv folosirea în public a unei arme de foc automate, executarea mai multor focuri de armă în rafale, fapte de natură a crea în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate, ce nu poate fi considerat atenuat doar prin trecerea timpului.
În plus, circumstanțele personale ale inculpatului - care a mai comis fapte penale - și atitudinea procesuală, sunt apte să întărească convingerea că, lăsat în libertate ar produce o reală tulburare a ordinii publice, neputând fi trecute cu vederea rezonanța negativă și sentimentul de insecuritate ce-l generează în rândul societății civile urmările acestui comportament infracțional, marcat de grave violențe.
În condițiile în care există indicii temeinice că recurentul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și având în vedere împrejurarea că fenomenul infracțional, în general, și faptele de genul celor pentru care este cercetat recurentul-inculpat, în special, cunosc o creștere îngrijorătoare, apărările invocate de inculpat nu pot fi primite.
Este de observat că încheierea recurată a fost pronunțată de instanța care judecă această cauză, în fond după desființare, reținându-se că - într-un prim ciclu procesual - prin decizia de desființare au fost vizate motive de procedură referitoare la desfășurarea ședinței de judecată.
În aceste împrejurări se constată că în cauză există mai mult decât indicii temeinice, ci chiar probe în sensul comiterii infracțiunilor, reținute în sarcina inculpatului, așa încât cerința art.143 Cod procedură penală este pe deplin îndeplinită.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății, iar față de complexitatea cauzei (desființare, conexare etc.), nu a fost depășit termenul rezonabil.
Răspunzând și ultimei critici adusă de apărare, referitoare la "egalitatea de tratament", Curtea arată că ceilalți doi coinculpați au fost trimiși în judecată pentru comiterea unei alte infracțiuni și, oricum, răspunderea penală este personală, astfel încât și această apărare urmează a fi înlăturată.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță, corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, Curtea îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./22.04.2009
Dact./23.04.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Oprescu MihaiJudecători:Oprescu Mihai, Mustață Stan, Nedelcu Antoaneta
