Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 457/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(593/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.457/
Ședința publică de la 24 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror - .
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpații, -, împotriva încheierii de ședință din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpații în stare de arest asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.64052/24.03.2009, -, în stare de arest asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.12343/2009, în stare de arest asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, prin care s-a dispus în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive, apreciindu-se că se mențin temeiurile prev. de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și rejudecând cauza, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Arată că instanța a considerat că subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, în raport de infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpat, ori inculpatul, de față, este cercetat pentru comiterea, unei presupuse, infracțiuni de trafic de droguri.
Consideră că temeiuri noi, care că impună menținerea inculpatului in în stare de arest, nu au fost evidențiate iar cele inițiale nu mai subzistă.
Apreciază că nu sunt suficiente probe că inculpatul se face vinovat de infracțiunile ce i se rețin în sarcină, întreg probatoriul se bazează pe un proces verbal întocmit de un investigator, în care se consemnează că în două rânduri 30.03.2008 și 20.04.2008, ar fi cumpărat de la inculpat, o cantitate de 0,09 și 0,11 gr. heroină.
Precizează că nu există nici măcar o declarație a colaboratorului care ar fi cumpărat respectivele cantități de droguri.
Mai arată că la percheziția imobiliară nu s-a găsit nimic ce ar fi putut considerat ca având legătură cu traficul de droguri.
Arată că se pretinde că există înregistrări audio de la momentul săvârșirii, faptei și deși aceste înregistrări ar trebui a fi transcrise integral, la dosar există o singură pagină cu o transcriere succintă, în care se face referire doar la vânzarea din luna martie, despre cea din luna aprilie nu se face nici o referire.
Menționează că a solicitat la urmărirea penală și în fata instanței a se audia acele înregistrări, însă de fiecare dată s-a comunicat că acestea nu au fost procesate.
Arată că inculpatul nu recunoaște comiterea faptelor, dat fiind că la momentul pretinselor vânzări, se afla sub influența drogurilor și nu mai ține minte, dacă a vândut o cantitate de drog, sau nu.
Mai arată că această modalitate de obținere de probe, prin provocare, a fost sancționată de CEDO și este de natură a afecta caracterul echitabil al procesului penal.
Precizează că inculpatul a făcut eforturi de a scăpa de acest viciu și aproape a reușit, menționează că acesta a fost supravegheat încă 6 luni, de la data comiterii pretinselor infracțiuni, perioadă de timp în care acesta nu a mai avut nici o activitate infracțională.
Consideră că inculpatul aflat în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal și mai precizează că în cauza, urmărirea penală a fost finalizată.
Arată că inculpatul are familie, care îl va susține în a efectua tratamentul medical pentru a scăpa de dependența de droguri, are locuință stabilă în
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond a se dispune revocarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul recurenților inculpați -, având cuvântul, arată că inculpații au declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, prin care s-a dispus menținerea stării de arest preventiv.
Menționează că a depus motive de recurs, detaliate, la dosar.
Arată că inculpatul a recunoscut că este consumator de droguri și nu traficant de droguri și mai mult că, înainte cu 3 luni de zile înainte a început un tratament de dezintoxicare, hotărât fiind să se vindece de această boală.
Se reține în dosar că inculpatul ar face parte dintr-un grup deosebit de periculos de traficanți, susținere nedovedită, inculpatul neavând, niciodată legături cu coinculpații din dosar.
Consideră că un grup infracțional presupune o ierarhizare, o activitate organizată, o persoană care să strângă sumele rezultate ca urmare a activității infracționale, aspecte care nu se regăsesc în cauză.
Apreciază că activitatea infracțională a fost provocată fiind folosit același investigator și aceeași colaboratori, care nici măcar nu au dat declarații, la dosar existând numai procesele verbale întocmite de investigator și nici un fel de declarații de martori sau colaboratori. Menționează că respectivele procese verbale sunt făcute anume după un tipic, fiind identice în toate cele 7 cazuri, pentru 7 inculpați.
Arată că activitatea infracțională a fost provocată, folosindu-se niște cumpărări minime ce au fost efectuate la anumite intervale de timp, pentru a se da continuitate infracțiunii și a se crea o infracțiune de o gravitate mai mare.
Mai arată că inculpatul a avut un loc de muncă, un domiciliu stabil și nu își obținea veniturile ca urmare a activității infracționale.
Menționează că în ordonanța nr.9A se precizează că se va cumpăra de la inculpat cantitatea de 40,45 gr heroină și nu există nici o dovadă a existenței acestei cantități de droguri în momentul reținerii inculpatului, la percheziție ne fiind găsite nici un fel de materiale privind traficul de droguri.
Astfel că se pune întrebarea unde se află cantitatea de droguri, menționată și care ar fi prezenta un pericol deosebit.
În ceea ce privește circumstanțele personale arată că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale.
Mai arată că inculpatul face parte dintr-o familie foarte bună, însă confruntându-se cu anumite probleme de sănătate,
s-a refugiat în consumul de droguri pentru a-și ușura situația, însă nici un moment nu a fost implicat în traficul de droguri, în accepțiunea prev.art.2 Lg.143/2000.
Concluzionând solicită respingerea cererii Ministerului Public de a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive și a i se da inculpatului posibilitatea de a se judeca în stare de libertate.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și rejudecând a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate, deîndată.
Arată că între inculpații din boxă nu există nici un fel de legătură, în afară de faptul că toți locuiesc în același cartier în zone apropiate și consideră că nu există grup infracțional și nici asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Arată că inculpatul a recunoscut integral comiterea faptei, în sensul că a vândut droguri în mai multe rânduri, a dat declarații amănunțite despre infracțiunea comisă, aspecte consemnate în declarațiile date la parchet și în rechizitoriu.
Consideră că în momentul în care inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, astfel că temeiurile nu mai au cum să se modifice și pe care de consecință, acesta nu se va putea judeca în stare de libertate, niciodată.
Apreciază că scopul unei măsuri excepționale, cum este măsura arestării preventive, este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal și arată că inculpatul aflat în stare de libertate nu își va putea relua activitatea infracțională.
Mai mult, arată că inculpatul, dacă va fi cercetat în stare de libertate, și-a exprimat dorința de a se interna și de urma tratament medical, pentru a scăpa de dependența de substanțele interzise, menționează că anterior acesta a mai urmat tratament medical.
Arată că în declarațiile date în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că nu a atras, niciodată, pe calea infracțională alte persoane și că a vândut anumite cantități de droguri persoanelor din cercul său, cu care se droga, activitatea infracțională, fiind comisă în scopul de a-și procura venituri pentru dozele personale.
Consideră că inculpatul aflat în libertate se poate reintegra în societate și dorește a repara răul produs familiei sale, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Apreciază încheierea de ședință din 11 martie 2009, ca fiind legală și temeinică, consideră că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, prev. de art.143 alin.1, art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.
Arată că din probele administrate, respectiv înscrisuri privind starea de sănătate a inculpaților nu se poate trage concluzia că temeiurile avute în vedere la momentul arestării s-au modificat.
Probele administrate în cursul urmării penale conduc la concluzia că inculpații au săvârșit faptele de trafic de droguri de mare risc pentru care sunt cercetați și la acest moment procesual lăsarea acestora în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Consideră că în raport de modalitatea de comitere, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, de circumstanțele personale, de faptul că nu aveau un loc de muncă, consumatori de droguri, există temerea că inculpații aflați în libertate și-ar putea relua activitatea infracțională și că prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluționarea cererii, la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că se raliază celor susținute de avocatul său și că lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpați este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
A reținut că inculpații sunt cercetați astfel:, art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în perioada 24.04.2008 -19.06.2008, în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale, vândut colaboratorilor cu nume de cod " " și " " cantitatea totală de 0,42 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 250 lei, provenită din fondurile;, pentru art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în perioada 28.03.2008 - 20.06.2008, în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale, vândut colaboratorilor cu nume de cod " " și " " cantitatea totală de 0,44 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 250 lei, provenită din fondurile; la data de 28.03.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " o punguță ce cântărea 0,99 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 50 lei; la data de 13.06.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " două punguțe ce cântăreau 0,19 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 100 lei; la data de 20.06.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " două punguțe ce cântăreau 0,16 grame substanță ce conține heroină, contra sumei de 100 lei și, pentru art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, la datele de 30.03.2008 și 24.04.2008, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 0,20 grame substanță care conține heroină, contra sumei de1 00 lei, provenită din fondurile
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând judecarea lor în stare de libertate, deoarece nu se justifică aprecierea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin, nici în ceea ce privește probele care să contureze vinovăția lor și nici sub aspectul pericolului pentru ordinea publică. În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a făcut referire la starea sa de sanatate precară, a amintit ca se bucură de prezumția de nevinovăție că este o persoană tânără, căreia trebuie să i se acorde a doua șansă. În fine, a criticat modul în care organele de cercetare penală au operat reținerea sa.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpaților se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestora.
În mod corect instanța constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați și anume trafic de droguri de mare risc constând în aceea că au vândut cantități de heroină unor colaboratori sau investigatori sub acoperire, contra unor sume bani, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpați, modalitatea concretă în care aceștia au acționat (trafic de droguri de mare risc, cu un grad ridicat de pericol social), amploarea activității infracționale și întinderea acesteia în timp, precum și circumstanțele personale ale inculpaților ( este recidivist), și erau consumatori de droguri. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpaților în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social. De asemenea Curtea are în vedere faptul că față de circumstanțele cauzei și de complexitatea acesteia durata măsurii preventive nu a depășit o durată rezonabilă, fiind arestați preventiv de 5 luni.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, și împotriva încheierii de ședință din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./14.04.2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
