Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.458/R/MF.
Ședința publică din 08 septembrie 2008
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Președinte: dr. - -, JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G -
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de
inculpații, fiul lui și a, născut la data de 05 ianuarie 1960, în prezent aflat în Spitalul penitenciar Colibași, fiul lui și, născut la data de 06 octombrie 1968, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 18 octombrie 1970, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, în prezent aflat în Spitalul penitenciar Colibași, fiul lui și, născut la data de 30 martie 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 30 iunie 1967, în prezent aflat în Spitalul penitenciar Colibași și, fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 03 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția Penală, Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că dezbaterile în fond asupra recursurilor au avut loc la data de 05 septembrie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor penale, deliberând constată următoarele.
Prin încheierea din 03 septembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, ȘI.
A respins cererile de restituire bunuri formulate de și inculpatul.
În baza art. 3002raportat la art. 160 alin.3 Cod de procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților:, și.
A amânat cauza la data de 1 octombrie 2008 pentru audierea inculpaților și a părților vătămate.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că în ședința publică din data de 9 iulie 2008 și respectiv 3.09.2008 au fost admise în principiu cererile întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602Cod de procedură penală, iar la cererea părților s-a trecut la soluționarea cererilor în aceeași ședință.
Inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave cum sunt asocierea în scopul comiterii de in fracțiuni, spălare de bani, evaziune fiscală, șantaj, lipsire de libertate, infracțiuni la legea privind comerțul electronic, înșelăciune, prejudiciul cauzat de aceștia fiind de ordinul miliardelor.
În speță, activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în perioada 2006-2007, când acesta a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat și condus de inculpatul, ai cărui membri au acționat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu material, infracțiuni cum ar fi: înșelăciune, infracțiuni informatice și infracțiuni la regimul electronic.
Există date că lăsarea în libertate a inculpaților îi predispune pe aceștia să continue activitatea infracțională, bazată pe acordarea de credite cu dobânzi ridicate și recuperarea lor prin mijloace de violență, să influențeze părțile, martorii și experții.
În speță, dat fiind gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpați, precum și multitudinea acestora, scopul măsurii preventive dispuse împotriva acestora, respectiv acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a fi apărate valorilor și relațiile sociale ce constituie ordinea publică, nu poate fi realizat prin admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
În raport cu aceste considerente tribunalul a respins cererile ca neîntemeiate.
Asupra cererilor de restituire a bunurilor formulate de inculpatul și numita, soția inculpatului, instanța constată că bunurilor a căror restituire se solicită au fost sechestrate de organul de urmărire penală în vederea recuperării prejudiciilor create de inculpați.
Bunurile nu au fost luate pe nedrept din proprietatea inculpaților, nu sunt de strictă necesitate(bijuterii, ceasuri, aparatură electronică) care ar putea pun e familiile inculpaților în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile de întreținere, creștere și învățătură ale copiilor.
Cât privește apartenența bunurilor unuia sau altuia dintre soți, potrivit art.30 din Codul familiei acestea fiind dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soților.
După soluționarea definitivă a procesului penal, în funcție de soluția adoptată, soțul neîndreptățit are posibilitatea introducerii unei contestații la executare potrivit legii civile.
In conformitate cu prevederile art. 160 raportat la art. 3002Cod procedură penală, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, înainte ca durata acestei măsuri procesuale să expire, constată că temeiurile ce au determinat luarea acesteia nu au încetat pentru a dispune revocarea, ci subzistă și impun în continuare menținerea ei, dată fiind gravitatea faptelor comise, acestea prezentând un real pericol pentru comunitate.
Astfel, există indicii și probe că inculpații au săvârșit infracțiuni de natura celor care s-au reținut în sarcina inculpaților în faza de urmărire penală, în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală.
Totodată, continuă să existe temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, deoarece pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, legea penală prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză care denotă că în situația în care inculpații ar fi liberi, ar afecta în mod grav valorile și relațiile sociale care alcătuiesc ordinea publică, precum și sentimentul de siguranță de care trebuie să se bucure membrii colectivității.
Pe lângă faptul că însăși gravitatea faptelor comise reprezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi ignorat nici faptul că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în comunitatea în care s-au produs. Lipsa de reacție la acest gen de acte ar putea constitui o încurajare pentru încălcarea drepturilor omului.
Circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele penale evidențiază o periculozitate sporită a inculpaților care, s-au asociat în vederea comiterii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță și care prin natura lor conțin un grad ridicat de pericol social.
Ca atare pericolul social concret trebuie raportat la gravitatea faptelor comise, multitudinea părților în proces și existența unor declarații contradictorii.
Față de cele ce preced, potrivit art.160 alin.3 raportat la art.3002Cod de procedură penală, instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
Împotriva acestei hotărâri, inculpații, și au declarat recurs, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă dar restrictivă de libertate. În subsidiar, se solicită liberarea provizorie sub control judiciar, prin admiterea cererii formulate în acest sens.
În susținerea recursurilor, inculpații au invocat următoarele critici: depășirea termenului rezonabil al arestării preventive, motivarea sumară a hotărârii recurate, situația familială, starea sănătății, lipsa antecedentelor penale, inexistența probelor care să dovedească vinovăția lor în săvârșirea faptelor imputate, omisiunea pronunțării asupra cererilor de constituire de parte civilă, cereri ce au fost puse în discuția părților și a indicării în dispozitiv a posibilității exercitării unei căi de atac și a termenului de declarare acesteia, omisiunea pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate și a celei de nelegalitate a sesizării.
Concluzionând, inculpații au arătat că, în prezent, nu subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse, în continuare:
În legătură cu arestarea preventivă a inculpaților, curtea apreciază că temeiurile ce au justificat această măsură există în continuare și impun pentru viitor privarea lor de libertate.
Inculpații sunt judecați pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, atât prin modul de concepere, cât și prin efectele pe care le-au produs.
Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor referitoare la cuantumul pedepsei și pericolul pentru ordinea publică ce ar putea fi generat de lăsarea acestora în libertate.
Acest pericol rezultă din modalitățile laborioase și organizate în care se bănuiește că au fost săvârșite faptele imputate și din prejudiciul care se presupune a fi cauzat.
Înșelăciunea, violența și șantajul în scopul obținerii de foloase materiale, comise de o structură organizată, destabilizează liniștea unei comunități și provoacă temere, cu atât mai mult cu cât în zonă a mai acționat o asemenea grupare.
Pericolul pentru ordinea publică este încă de actualitate, întrucât rezonanța faptelor nu s-a pierdut din conștiința cetățenilor, în cele 15 luni de detenție.
O eventuală lăsare în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal.
Astfel, s-ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în înfăptuirea actului de justiție, dar și impresia că făptuitorii pot persista în sfidarea legii.
Această perioadă de detenție, de 1 an și 3 luni, în raport de complexitatea cauzei nu se poate afirma că nu este rezonabilă, astfel că nu se pune problema liberării inculpaților.
În susținerea acestei idei, curtea, mai reține că nu se constată încălcarea convenției, sub acest aspect - al prelungirii nejustificate a detenției provizorii, ca urmare a complexității ei (numărul mare al părților, cât și al martorilor de audiat), dar și al drepturilor procesuale exercitate de inculpați, invocarea de excepții procesuale care au dus la suspendarea cauzei și sesizarea instanței constituționale, cereri de liberare provizorie numeroase, precum și cereri de recuzare a instanțelor de judecată.
În legătură cu posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă dar restrictivă de libertate, curtea, prin prisma celor ce preced, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Dispozițiile art.160/b alin.2 Cod procedură penală nu condiționează menținerea arestării preventive de existența temeiurilor noi, fiind suficientă existența, în continuare a temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri preventive.
Starea precară a sănătății, lipsa antecedentelor penale, precum și situația familială invocate de către inculpați nu sunt argumente convingătoare, în favoarea revocării, sau înlocuirii măsurii arestării preventive sau liberării provizorii sub control judiciar a acestora și nu justifică luarea acestora.
În legătură cu nemotivarea hotărârii recurate, invocată ca motiv de recurs de către inculpați, curtea observă că, în acord cu jurisprudența CEDO, o motivare lapidară a hotărârii nu atrage automat casarea ei, dacă s-au indicat suficiente argumente pentru a permite instanței de control verificarea lor, care de altfel poate substitui motivarea superficială.
Constatându-se astfel că instanța fondului a motivat încheierea prezentând argumente pertinente și suficiente pentru verificarea lor în cadrul controlului judiciar, invocarea nulității relative a hotărârii atacate sub acest aspect al nemotivării rămâne fără efect pe plan procesual.
S-a mai invocat inexistența vreunei probe care să dovedească săvârșirea infracțiunilor imputate inculpaților.
Curtea constată că, interceptările convorbirilor telefonice purtate între inculpați, declarațiile martorilor, părților vătămate, care se regăsesc în dosarul de urmărire penală (vol.XI - 1 - 195; vol.V, ) reprezintă indicii ale implicării inculpaților în comiterea faptelor imputate, justificând menținerea acestei măsuri preventive privative de libertate datorită pericolului pe care aceștia îl prezintă pentru comunitate.
În legătură cu omisiunea pronunțării asupra cererii privind restituirea de bunuri și a indicării termenului în care se poate exercita calea de atac a recursului, în dispozitivul hotărârii recurate, curtea observă că și această critică este nefondat.
Astfel, asupra acestei cereri invocate de către inculpații și și pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 03.09.2008, tribunalul s-a pronunțat, prin respingerea acesteia.
Potrivit art.169 rap.la art.168 Cod procedură penală, orice persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere restituirea iar hotărârea instanței de judecată poate fi atacată separat cu recurs.
Calea de atac a recursului a fost exercitată în termen legal de inculpatul și de către soția inculpatului, astfel că nu se poate spune că au fost prejudiciați prin omisiunea indicării, în dispozitivul încheierii recurate a posibilității atacării hotărârii printre-o cale de atac ordinară, precum și termenului de declarare a acesteia.
Un alt motiv de recurs se referă la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra excepției de nelegalitate sesizării precum și a cererilor de constituire de parte civilă care, de altfel, nu au fost puse în discuția părților.
Și această critică este neîntemeiată, deoarece, în raport de dispozițiile art.303 alin.6 din Codul d e procedură penală, judecata cauzei este suspendată până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate.
Această situație se regăsește în speța de față, urmare a pronunțării deciziei penale nr.139/R/MF din data de 05.03.2008 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art.913 al.3 Cod procedură penală, art.144 alin.11 Cod procedură penală, art.912 al.4 Cod procedură penală.
Inculpații au mai criticat hotărârea recurată, fiindu-le respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În legătură cu o atare cerere, curtea reține următoarele:
Potrivit art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în baza alin.2 al aceluiași text, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Având în vedere natura faptelor imputate, ținând seama de conduita pe parcursul procesului penal și existând temerea că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, soluția instanței de fond de respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar este fondată, în raport cu dispozițiile legale.
Simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art.160/2 pr.penală invocate, nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei acesteia trebuind raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt judecați.
Dosarul cauzei pune la dispoziție probe care arată implicarea inculpaților în comiterea faptelor penale pentru care sunt judecați, fapte care, prin natura lor cunosc un pericol social ridicat și determină perturbarea ordinii și liniștii publice, impunând arestarea preventivă a celor bănuiți că le-au comis, pentru o perioada de timp.
Nu în ultimul rând, curtea constată că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și care impun, în continuare, privarea lor de libertate. Prin urmare nu este justificată în fond cererea de liberare pronunțată sub control judiciar.
Lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt judecați.
În raport de cele ce prezentate, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar criticile invocate nu sunt întemeiate.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, care în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și a, născut la data de 05 ianuarie 1960, în prezent aflat în Spitalul penitenciar Colibași, fiul lui și, născut la data de 06 octombrie 1968, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 18 octombrie 1970, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, în prezent aflat în Spitalul penitenciar Colibași, fiul lui și, născut la data de 30 martie 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 30 iunie 1967, în prezent aflat în Spitalul penitenciar Colibași și, fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 03 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția Penală, Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați la câte 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 septembrie 2008, la Curtea
de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
4 ex.
Jud.fond:.
30.09.2008.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca
