Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 461/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
Judecător - -
Grefier -
DECIZIA PENALĂ Nr. 461
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea duratei arestării preventive dispuse față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului după datele de stare civilă.
Interpelat fiind inculpatul arată că menține recursul formulat, că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Interpelate, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere poziția procesuală a acestuia care a arătat că este nevinovat. S-a reținut că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărire penală și că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, dar lucrurile nu au stat așa. Solicită a se avea în vedere vârsta inculpatului, gradul său de instruire și că lăsat în libertate nu ar încerca să influențeze cursul procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, încheierea prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv, fiind legală și temeinică. Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și sunt probe că ar fi încercat să influențeze depoziția unui martor și a reprezentantului părții civile. În cauză nu s-au administrat alte probe, care să arate că s-au modificat temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, precizează că este nevinovat, a fost acuzat pe nedrept, tatăl părții vătămate l-a amenințat " că îl va băga în pușcărie fără să fie vinovat", în ziua incidentului părinții săi și tatăl părții vătămate au consumat împreună băuturi alcoolice.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Tribunalul Iași prin încheierea penală din 30.06.2009 a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut-o în baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 și art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Față de lipsa de procedură cu martorul în circumstanțiere, lipsa acestuia, lipsa raportului de evaluare psihologică a inculpatului după ce s-a luat legătura personal și cu acesta, văzând și proba solicitată în apărare de către inculpat și concluziile părților cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului,
Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul minor este arestat preventiv, în cursul judecății instanța are obligația ca periodic, dar nu mai târziu de 40 de zile, să verifice legalitate și temeinicia măsurii preventive.
Cu această ocazie, conform dispozițiilor art. 160 ind. b alin 2 și 3 Cod procedură penală, instanța, poate fie să revoce măsura preventivă atunci când constată că aceasta este nelegală sau că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu există altele noi care să justifice privarea de libertate, fie să revoce măsura arestului atunci când constată că temeiurile inițiale impun privarea de libertate și pe viitor a inculpatului.
În cauza de față, prin încheierea de ședință din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se ca și temeiuri ale arestării dispozițiile art. 143 și 148 lit. a, b și f Cod procedură penală. În fapt, în esență, s-a reținut că există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis la data de 21.07.2008o faptă incriminată de normele de drept penal român, respectiv o tentativă la viol în formă agravată, faptă care este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani. Totodată, s-a apreciat pe baza datelor existente la dosar, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a mai reținut că atât în cursul urmăririi penale cât și în prima fază a judecății în primă instanță, inculpatul s-a sustras cercetărilor și că acesta a întreprins pe lângă martorul și reprezentantul legal al părții vătămate, numitul, o serie de demersuri în scopul de a-i determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului.
Verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, instanța constată că de la data luării măsurii și până în prezent, nu au apărut elemente noi care să determine o încetare sau, eventual, o modificare a temeiurilor arestării. Dimpotrivă, mijloacele de probă administrate ulterior datei de 21.04.2009 au confirmat, o dată în plus, existența temeiurilor care justifică detenția preventivă a inculpatului.
În condițiile în care temeiurile arestării inițiale există și impun momentul de față, ținând seama de natura valorii sociale pretins lezate, de gravitatea sporită a faptei bănuit comisă, de împrejurările concrete prin care se presupune că s-a derulat activitatea infracțională, de starea de temere pe care victima a exprimat-o față de inculpat ulterior presupuselor fapte, stare de temere care a condus la scoaterea victimei din familie și internarea sa într-un centru de plasament, de urmările fizice dar mai ales psihice produse asupra minorei părți vătămate, instanța reține că temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive continuă să legitimeze detenția preventivă a inculpatului.
Pentru considerentele redate, instanța reținând că la luarea măsurii arestării preventive au fost respectate toate dispozițiile legale incidente, va constata că arestarea preventivă este legală și temeinică și va dispune menținerea arestării preventive față de inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că este nevinovat și a fost arestat pe nedrept solicitând lăsarea în libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Solicită a se ține cont de vârsta sa, gradul său de instruire și de faptul că nu ar încerca să influențeze cursul procesului penală dacă este lăsat în libertate.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond a reținut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, fiind întrunite cumulativ prevederile art. 134, 148 lit. "a,b,f" și art. 136 Cod penal și acestea impun menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol în formă agravantă, faptă pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar din probele administrate rezultă fără putință de tăgadă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împrejurările invocate de inculpat cu privire la vârsta sa și faptul că dacă ar fi liber nu ar influența procesul penal nu sunt de natură a diminua periculozitatea pe care acesta o prezintă pentru comunitate.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 30.06.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Ancuța Gabriela Obreja Manolache
