Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 467
Ședința publică de la 10 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
Judecător: - -
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " menținere arestare preventivă", formulate de inculpații recurenți ( fiul lui și, născut la data de 07.09.1974) și - ( fiica lui și, născută la 07.09.1977), deținuți în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2009 Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpații recurenți -, asistat de avocat ales și -, asistată de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că recursurile declarate de cei doi inculpați vizează încheierea de ședință din data de 24 iunie 2009 Tribunalului Vaslui, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială și practică judiciară ( 3 file), după semnare și datare de către președintele de complet, se atașează la dosarul cauzei.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru inculpata recurentă -, având cuvântul, arată că această cauză are 20 de volume, fiind o cauză extraordinar de complexă, cu 11 inculpați, cu infracțiuni foarte grave, dar din cei 11 inculpați, procurorul care a instrumentat cauza a apreciat că doar doi, inculpații din boxă trebuie să fie cercetați și judecați în stare de arest. Solicită instanței a avea în vedere că inculpații care sunt judecați în stare de libertate sunt oameni cu pregătire, sunt oameni cu responsabilități, directori de bancă,medici veterinari care dacă nu ar fi făcut ceea ce au făcut cei doi inculpați nu s-ar fi aflat astăzi în boxă.
Susține apărarea că, din întâmplare inculpata - a fost colegă cu una din fiicele sale, este o tânără care a greșit pentru prima dată în viață și care merită o șansă, care nu are nici un interes să impieteze actul de justiție și care dorește aflarea adevărului, urmând să răspundă în fața legii pentru ceea ce a făcut dar, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare solicită instanței a-i da posibilitatea de a se judeca în stare de libertate. Apărarea nu înțelege cum se poate reeduca inculpata printre elemente nocive, negative, printre persoane condamnate pentru infracțiuni foarte grave. Personal a fost la Penitenciarul Iași și a văzut în ce condiții stau, a văzut cu cine stă în cameră. Legiuitorul când a instituit regimul sancționator a pedepsei a urmărit ca infractorul care încalcă legea penală, chiar cu prezumția de nevinovăție să fie reeducat și redat colectivității. Inculpata solicită clemență din partea instanței. Judecată în stare de libertate inculpata ar avea timpul necesar pentru studierea dosarului care este foarte complex, ar putea să se apere mai bine, ar putea să-și producă probe în apărare. Inculpații care sunt judecați în stare de libertate au tot interesul să tergiverseze judecarea cauzei. Mai susține apărarea că este formulată și o cerere de strămutare a dosarului.
Reiterează cererea de admitere a recursului în sensul celor susținute.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul,susține că Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - prin decizia nr.25 in 2 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 3 iunie 2009 și intrată în vigoare la 03 iunie 2009, procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale conține, potrivit reglementării ce i s-a dat în art.159 din Codul d e procedură penală, o succesiune de momente, subliniate prin dispoziții de detaliu menite să asigure desfășurarea acestei faze procesuale în cadrul rigorilor privind dreptul la libertate și la siguranță, astfel cum acestea sunt formulate prin art.5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
Astăzi Curtea de APEL IAȘI judecă un mandat expirat la data de 02 iulie 2009.
Susține apărarea că disp.art. 159 alin.8 din Codul d e procedură penală, au caracter imperativ și nu de recomandare, astfel că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat totdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.
Solicită instanței a constata faptul că temeiurile pentru care s-a luat măsura arestării preventive la acest moment nu mai subzistă, judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar impieta efectuarea actului de justiție, inculpatul nu poate fi considerat un pericol public.
Pune concluzii de admitere a recursului, revocarea măsurii arestării preventive, și a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că decizia invocată de către apărătorul inculpatului, se referă la materia prelungirii măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale și care impune obligativitatea instanței de a soluționa recursul înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior. Curtea de APEL IAȘIa fost investită cu soluționarea unui recurs privind menținerea stării de arest preventiv în conformitate cu disp.art. 300 ind.1 Cod procedură penală, regulile fiind strict departajate de procedură. Dar, dacă am încerca să facem o analogie între cele două instituții ale prelungirii și a menținerii și cineva ar putea să aprecieze că această menținere poate să se raporteze la dispozițiile prelungirii și dacă este obligatorie decizia invocată, un singur aspect procurorul dorește să învedereze instanței.
Faptul că această cauză se judecă ulterior termenului respectiv se datorează culpei inculpatului care a solicitat mai multe termene de judecată pentru a se prezenta apărătorul ales, care era altul decât cel care astăzi a pus concluzii.
Pe fond, susține procurorul că nu există persoană mai îndrituită dea se pronunța cu privire la starea de arest a celor doi inculpați decât persoana care urmează să soluționeze cauza pe fond.
Apreciază reprezentantul, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin, subzistă și în prezent și impun în continuare judecarea inculpaților în arest preventiv, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și a fi menținută încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
Inculpata rcurentă -, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul ales.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței a dispune judecarea sa în stare de libertate pentru a putea studia întregul material probator, pentru a putea să-și producă probe în dovedirea nevinovăției.
Declarând închise dezbaterile, curtea, rămâne în pronunțare și deliberare.
După deliberare,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față.
Tribunalul Vaslui prin încheierea penală din 24.06.2009 a menținut arestarea preventivă a inculpaților și -, urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
S-a respins cererea inculpatei - privind revocarea măsurii arestării preventive și luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 2 martie 2009, sub nr- a fost înregistrată cauza penală privind pe inculpații și și alții, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de sesizare a instanței, reținându-se că în perioada 2006 -2008 inculpatul împreună cu inculpata - -, au constituit o grupare infracțională organizată, având ca scop comiterea infracțiunilor de înșelăciune în convenții prin emiterea de CEC-uri fără a avea disponibil în cont, de folosirea de sume de bani provenite din comiterea infracțiunilor de înșelăciune pentru construirea de imobile de locuit în folosul inculpaților, evaziuni fiscale prin neînregistrarea în evidențele contabile ale societăților înființate și administrate de membrii grupului infracțional și ținerea de evidențe duble, punerea în vânzare prin magazine ale societăților susmenționate de produse alimentare alterate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că, în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. "d, f" Cod procedură penală, în sensul că, din probatoriul administrat în cauză până la acest moment, respectiv declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice dintre inculpați, dintre inculpați și reprezentanții băncilor, dintre inculpați și reprezentanții societăților înșelate,rezultatul perchezițiilor efectuate în cauză, rezultă acele indicii că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați și trimiși în judecată, respectiv cele de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 din 39/2003; înșelăciune în convenții în formă continuată prev. de art. 215 alin.1,3,4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal; înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. 1,3,4,5, Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal; spălare de bani, prev. de art. 23 pct. l, lit. "a,c" din Legea 656/2002; evaziune fiscală, prev. de art. 6-9 din Legea 241/2005; instigare la infracțiunea de sustragere de sub sechestru, prev. de art. 25Cod penal raportat la art. 244 Cod penal; punere în vânzare de alimente alterate, prev. de art.313 Cod penal, pentru care pedepsele sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar acest pericol derivă din natura infracțiunilor cercetate, din multitudinea de acte materiale, din numărul mare de părți vătămate și cuantumul prejudiciului.
Instanța constată că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. "d, f" Cod procedură penală, în sensul ca, au săvârșit cu intenție o nouă infracțiune - atât inculpatul - cât și inculpata - deși au fost condamnați, pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni - au comis din nou, cu intenție, infracțiunile din prezenta cauza, pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
Faptele din prezenta cauză comise în formă continuată se consideră a fi săvârșite la sfârșitul anului 2008 sau începutul anului 2009, date la care au fost epuizate acțiunile infracționale ale inculpaților. Aceste date sunt ulterioare condamnării inculpaților, hotărârea de condamnare a individualizat ciclul infracțional anterior, astfel că se poate aprecia că faptele din prezenta cauză sunt noi infracțiuni în sensul disp. art.148 lit. "d" din Codul d e procedură penală.
sau lezarea ordinii publice există și atunci când se primejduiește nu numai viața sau integritatea corporală, sănătatea unei persoane, ci și atunci când se pun în pericol drepturi ale acestuia, precum dreptul de proprietate, întrucât infracțiunea de înșelăciune este una îndreptată contra patrimoniului.
Pericolul social concret al faptelor comise de cei doi inculpați in prezenta cauza, este determinat prin activitatea lor -a afectat grav un sector al vieții economice, aducând atingere comerțului și relațiilor sociale formate în jurul distribuției și consumului mărfurilor, de consecventa cu care cei doi inculpați au comis fapte de înșelăciune în aceeași modalitate, dându-i acesteia un caracter de continuitate, scopul final fiind acela de obținere de mijloace financiare, prin activități ilicite și disimularea provenienței acestora; de asemeni, punerea în vânzare de alimente alterate sau având termenul de valabilitate expirat, constituie un atentat puternic la viata și sănătatea locuitorilor municipiului si județului
Inculpații - și au comis acte materiale pe o perioadă îndelungată de timp, nefiind opriți din activitatea infracțională, nici de plângerile penale făcute de societățile înșelate, de cercetările care au avut loc la unitățile de parchet din județul V, I, O și de condamnarea chiar nedefinitivă la câte o pedeapsă destul de mare și nici de începerea urmăririi penale în cauza de față. Inculpatul în calitatea sa de administrator la SC SRL și SC SRL Vav ândut marfă din fondul de marfă aflat sub sechestru judiciar.
În dreptul român arestarea preventivă este reglementată ca o măsură de excepție, având caracter provizoriu.
Libertatea individuală este una dintre valorile fundamentale protejate de Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, ale cărei dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și fiind totodată direct aplicabilă, inclusiv pentru dreptul intern român, impunând, prin prisma importanței sale, un control riguros din partea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la oricare măsură care ar putea aduce atingere acestei valori.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații.
În raport cu art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, prin sistemul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
În cauză, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă în mod cert din probele administrate pentru probarea infracțiunilor și al pericolului social concret al acestora, modalitatea comiterii faptelor, urmarea produsă, rezonanța socială, sentimentul de insecuritate creat în rândul comunității de unde provin.
Totodată, instanța consideră că măsura arestării preventive a inculpaților se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 160 alin.3 Cod procedură penală urmează a se menține arestarea preventivă luată împotriva inculpaților și, măsură ce urmează a fi verificată în termenul prev de art. 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală și pe cale de consecință, va respinge cererea formulată de inculpata -, privind revocarea măsurii arestării preventive și luarea măsurii obligării de nu părăsi țara.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385ind. 3 Cod procedură penală inculpații și - criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpata - solicită judecarea în stare de libertate arătând că a greșit și va suporta rigorile legii, însă dorește să beneficieze de libertate pentru a-și face apărările în cauză, precizând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va influența actul de justiție dacă va fi liberă.
În motivarea recursului, inculpatul arată că mandatul său de arestare a expirat la 2 iulie 2009 și potrivit deciziei nr. 25 din 2 iulie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite, care stipulează că dispozițiile art. 159 al. 8 Cod procedură penală sunt imperative, recursul prezent trebuia judecat înainte de expirarea mandatului inițial.
Solicită a se constata că temeiurile inițiale ale arestării preventive nu mai subzistă și el poate fi judecat în stare de libertate, nefiind un pericol public.
Examinând recursurile declarate în raport cu criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond a apreciat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților și - și acestea impun privarea în continuare de libertate a inculpaților, aplicând dispozițiile art. 160 ind. b al. 3 Cod procedură penală.
Astfel, cei doi inculpați sunt cercetați pentru săvârșirea unor fapte penale prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar din probele administrate în cauză până în această fază rezultă că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol public concret pentru ordinea publică, fiind întrunite cumulativ prevederile art. 143,148 lit. "f" Cod procedură penală.
Instanța de fond a apreciat temeinic în cauză că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, conform art. 136 Cod procedură penală.
Susținerile inculpatului - privind expirarea mandatului de arestare preventivă sunt nefondate, instanța de fond menținând starea de arest preventiv a inculpaților - și - - în temeiul prevăzut de lege, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile de la prelungirea arestării preventive și decizia în interesul legii privind caracterul imperativ al normei înscrise în art. 159 al. 8 Cod procedură penală.
Împrejurările personale invocate de inculpați în condițiile expuse, nu sunt de natură a determina punerea lor în libertate și a diminua periculozitatea pe care o prezintă aceștia pentru comunitate.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - și - - împotriva încheierii penale din 24.06.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și -, ambii deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de câte 60 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
Grefier
Red.
28.07.2009
Tehnored.
30.07.2008
2 ex.
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Mihaela Chirilă
