Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 466/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Decizia penală nr. 466
Ședință nepublică din 10.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
Judecător: - -
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului penal, formulat de inculpatul recurent, fiul lui G și, născut la 06.03.1992, deținut în Arestul IPJ V, împotriva încheierii de ședință din 07.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
S-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, că recursul vizează încheierea de ședință din 07.07.2009 a Tribunalului Vaslui, și s-au verificat actele și lucrările dosarului.
Interpelat fiind, inculpatul recurent declară că își menține recursul declarat.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul recurent, pune concluzii de admitere a recursului, în sensul de a dispune judecarea acestuia în stare de libertate până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, înlocuind măsura arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
A solicitat instanței a avea în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere și regret, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale și gradul scăzut de instrucție. Din discuțiile avute cu inculpatul, apărarea susține că acesta se consideră nevinovat chiar dacă a recunoscut fapta pentru care este cercetat, apreciind că a fost o joacă. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a menține încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
Susține procurorul că temeiurile care au determinat luarea și apoi prelungirea măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă și impun în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Curtea,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin încheierea pronunțată la data de 07.07.2009 în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art. 300 indice 1 alin. 1 din Codul d e procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 din Codul penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul subzistă și impun în continuare privarea lui de libertate.
S-a constatat că sunt suficiente probe certe din care rezultă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii de mai sus a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului său, inculpatul a solicitat lăsarea lui în libertate deoarece a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, iar vârsta sa, lipsa antecedentelor penale și gradul scăzut de instrucție justifică încetarea privării de libertate. Acesta a susținut că se consideră nevinovat, chiar dacă a recunoscut că a comis fapta pentru care este cercetat, apreciind că a fost o joacă.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 300 indice 1 alin. 3 din Codul d e procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar în situația în care constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Curtea consideră că prima instanță a constatat, judicios, că de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent și până la menținerea arestării preventive prin încheierea atacată cu recurs nu a intervenit nici un aspect care să conducă la concluzia că nu mai există temeiurile ce au determinat arestarea ori că aceste temeiuri s-au modificat.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă există indicii temeinice sau probe că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Mijloacele de probă administrate în cauză până la pronunțarea încheierii din data de 07.07.2009, prin care s-a menținut starea de privare de libertate a inculpatului recurent, conțin elemente temeinice și suficiente ce justifică bănuiala primei instanțe că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv și trimis în judecată.
Situația de fapt care rezultă din probele administrate în cauză este suficientă pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Într-adevăr, mijloacele de probă administrate în prezenta cauză până la menținerea arestării preventive din data de 07.07.2009 oferă indicii temeinice care justifică bănuiala că inculpatul, în cursul lunii august 2008, profitând de vârsta redusă a părții vătămate, de 11 ani, a întreținut cu acesta un act sexual anal.
Aceste indicii temeinice rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarația părții vătămate, raportul de expertiză medico-legală nr. 112/E/04.06.2009, raportul de evaluare psiho-socială preliminar nr. 703/05.06.2009, declarațiile martorilor și inculpatului.
temeinice, în sensul art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, oferite de materialul probator administrat în cauză în timpul efectuării urmăririi penale sunt suficiente pentru luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive. În acest moment procesual nu este necesară înlăturarea prezumției de nevinovăție a inculpatului, presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta penală de comiterea căreia este acuzat fiind suficientă pentru a justifica arestarea lui preventivă și continuarea privării de libertate.
Suspiciunea rezultată din probe, că inculpatul a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este suficientă pentru a constata că lăsarea în libertate a lui prezintă pericol real și actual pentru ordinea publică, prin crearea unei stări de neliniște, a unui sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni deosebit de grave sunt cercetate în stare de libertate.
În acest moment procesual nu este necesară înlăturarea pe deplin a prezumției de nevinovăție a inculpatului, presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta penală pentru care a fost trimis în judecată fiind suficientă pentru a justifica menținerea arestării preventive.
Atitudinea sinceră de recunoaștere și regret, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale și gradul scăzut de instrucție invocate de inculpat sunt împrejurări care nu au relevanță în cadrul activității de verificare a temeiurilor care determină menținerea măsurii de privare provizorie de libertate. Acestea vor fi analizate în etapa de individualizare a pedepsei, dacă se ajunge la concluzia că se impune condamnarea inculpatului.
Având în vedere că nu se constată nici o vătămare a drepturilor inculpatului, acestuia fiindu-i asigurate toate garanțiile de formă și de fond corespunzătoare unui proces penal echitabil aflat în această etapă procesuală, ținând seama de faptul că în prezenta cauză există elemente din care să reiasă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat, Curtea consideră că soluția de menținere a arestării preventive este justă, astfel încât va respinge recursul, ca nefondat.
Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 06 martie 1992, deținut în Arestul IPJ V împotriva încheierii de ședință din 07.07.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Judecător primă instanță:
Primă instanță: Tribunalul Vaslui
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Mihaela Chirilă
