Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 47
Ședința publică de la 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 20 ianuarie 1985, deținută în Penitenciarul împotriva încheierii de ședință din data de 13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în temeiul dispoziiilor art.300/2 rap. la art.160/b cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de aceasta, fiind menținută măsura privativă de libertate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta inculpată, în stare de arest, personal și asistată de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cu acordul instanței, avocatul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurenta inculpată, precizând că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de adminstrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta inculpată, arată că înțelege să critice încheierea de ședință prin care s-a menținut starea de arest preventiv, apreciind că temeiurile avute în vedere de instanță în acest sens nu sunt suficiente pentru a dispune astfel, în condițiile în care nu s-a dovedit pericolul concret pe care îl prezintă inculpata pentru ordinea publică și nici că aceasta ar putea, fiind în stare de libertate, să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea martorilor, cu atât mai mult cu cât de 2 ani de când dosarul se află pe rolul instanțelor au fost ascultați chiar și martorii cu identitate protejată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință prin care s-a menținut arestarea preventivă și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prin încheierea de ședință de la 13 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa menținut starea de arest preventiv a inculpatei, reținând că aceasta, alături de alți inculpați, a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, precum și gradul de pericol social ridicat al faptei, apreciind că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsuri privative de libertate, respectiv cele prev. de art.148 alin.1 lit.f cod proc. penală, cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator și pericolul social concret pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a mai reținut de instanța de fond că în prezent în cauză se fac demersuri pentru audierea martorilor cu identitate protejată, împrejurare în care s-a apreciat că inculpata ar putea influența depozițiile acestora.
Față de acestea, solicită a se constata că încheierea recurată este legală și temeinică și astfel recursul inculpatei este nefondat.
Recurenta inculpată, având cuvântul personal, precizează că se află în stare de arest de 2 ani, fără a se pronunța o hotărâre de condamnare.
Solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate, urmând a se constata că nu există dovezi că a încercat influențarea martorilor din cauză și că s-a prezentat de bună voie la organele de urmărire penală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 13 ianuarie 2009 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în temeiul disp.art. 3002rap. la art.160 s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților A, fiul lui și, născut la 04 noiembrie 1980, fiul lui G și, născut la 05 aprilie 1984, ambii aflați în Penitenciarul Ploiești și, fiica lui și, născută la data de 20 ianuarie 1985 și s-a menținut această măsură față de toți inculpații.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpații au fost arestați preventiv în temeiul disp.art. 143 Cod proc. penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc. penală, reținând că există indicii temeinice și probe verosimile din care rezultă că au comis infracțiunile prev. și ped. de Legea nr. 143/2000 cu privire la care s-a dispus trimiterea acestora în judecată, fapte pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică s-a reținut de către tribunal că acesta reiese din modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea și amploarea acestui gen de infracțiuni și crearea unui sentiment de insecuritate pentru ceilalți membri ai societății prin posibilitatea de a fi atins dreptul personal nepatrimonial la sănătate și prin crearea unei reacții negative în rândul populației în cazul în care împotriva unor astfel de persoane organele abilitate nu acționează în mod eficient.
Totodată, s-a reținut că în prezent se fac demersurile necesare pentru audierea martorilor cu identitate protejată în scopul finalizării cercetării judecătorești așa încât s-a apreciat că există pericolul ca lăsați în libertate, inculpații să încerce, pe diverse căi, identificarea martorilor și influențarea acestora în scopul schimbării declarațiilor date inițial în cursul urmăririi penale.
Pentru considerentele expuse, apreciind că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prima instanță, în temeiul disp. art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 a C.P.P. menținut această măsură față de toți cei trei inculpați.
Împotriva încheierii din 13 ianuarie 2009 declarat recurs în termen inculpata, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată a criticat încheierea Tribunalului Prahova susținând că în mod greșit s-a menținut starea de arest preventiv întrucât temeiurile avute în vedere în acest sens nu mai sunt suficiente pentru a dispune astfel, în condițiile în care nu s-a dovedit pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpata pentru ordinea publică și nici că aceasta ar putea, dacă s-ar afla în stare de libertate, să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, cu atât mai mult cu cât inculpata a fost arestată preventiv de circa 2 ani, perioadă de timp în care au fost ascultați chiar și martorii cu identitate protejată.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. constată că recursul declarat de inculpată este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Rechizitoriul nr. 7/D/P/2007 din 08.06.2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a cod penal.
Ca situație de fapt s-a reținut că în perioada 2004-2007, în repetate rânduri, în baza aceleași rezoluții infracționale, a traficat droguri de mare risc, respectiv cocaină, în varianta deținerii și în același interval de timp a inițiat, organizat și condus pe teritoriul Spaniei un grup infracțional profilat pe trafic internațional de droguri de mare risc (cocaină).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, ca instanță de fond sub nr-, în prezent având termen de judecată la data de 03 februarie 2009.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă că inculpata a fost arestată preventiv prin Încheierea nr. 10 din 21 martie 2007 Tribunalului Prahova, reținându-se incidența disp. art. 146 și art. 148 lit. f C.P.P. în sensul existenței unor indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că ar fi comis infracțiunile pentru care a fost cercetată și ulterior trimisă în judecată, sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, sens în care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 32/U/2007.
Totodată, se constată că măsura preventivă a arestării a fost prelungită și menținută ulterior, în condițiile legii, ultima oară, prin încheierea de ședință din 18 noiembrie 2008 Tribunalului Prahova.
Conform disp. art. 160 alin. 1.C.P.P. în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunând prin încheiere motivată, potrivit alin. 2, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului când instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat-o au încetat ori nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, ori menținerea arestării preventive, când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, conform alineatului 3 al aceluiași articol.
În raport de natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, pericolul social sporit al faptelor imputate, amploarea fenomenului infracțional de trafic de droguri de mare risc, cu consecințe dintre cele mai grave asupra sănătății persoanelor ce consumă astfel de droguri, în mod temeinic și legal prima instanță a reținut că măsura arestării preventive luată față de inculpată este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere inițial nu s-au schimbat, așa încât menținerea stării de arest preventiv a inculpatei este pe deplin justificată.
Este real că până în prezent au fost audiați martorii din acte, însă față de împrejurarea că instanța de fond a dispus măsurile necesare în vedere audierii martorilor cu identitate protejată în scopul finalizării cercetării judecătorești, în mod corect s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin aceea că ar putea încerca identificarea martorilor și influențarea lor în scopul schimbării declarațiilor date de aceștia în timpul urmăririi penale.
Nu poate fi reținută susținerea inculpatei în sensul că prima instanță a ajuns la concluzia menționată anterior în lipsa unor probe certe în acest sens, față de atitudinea procesuală manifestată de aceasta, de nerecunoaștere vreuneia dintre faptele imputate și al contestării probelor administrate în timpul urmăririi penale.
Nici perioada relativ lungă ce a trecut de la data luării măsurii preventive a arestării nu va fi avută în vedere în examinarea cererii de revocare ori înlocuire a acesteia cu o măsură neprivativă de libertate, atât pentru considerentele expuse anterior cât și față de împrejurarea că durata procedurilor este justificată de natura și complexitatea cauzei, precum și ca urmare a formulării de către toți inculpații a unor cereri de natură să asigure garantarea dreptului la apărare al acestora.
Prin urmare, Curtea reținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, sub toate aspectele, iar criticile invocate de inculpată nu se justifică, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentei la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpata, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din data de 13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, ca nefundat.
Obligă recurenta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.GM
4 ex./20.01.2009
. Fond- Trib.
Jud. Fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
