Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.45
Ședința publică de la 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 01.11.1985, domiciliat în com., sat, județul B, împotriva deciziei penale nr.207 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului formulat împotriva sentinței penale nr.76 din 03 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 90 lei.
Prin sentința penală sus-menționată, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.11.1985 în Târgoviște, județul D, -, domiciliat în comuna, satul, județul D, la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a Cod penal și art. 71, 64 alin.1 lit.a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.831/26.05.2005 a Judecătoriei Târgoviște, pronunțată în dosarul nr.3893/2004, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.
Potrivit art. 191 alin.1 Cod proc. penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 160 lei, incluzând și onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales, domnul avocat A, cu împuternicire avocațială nr.56501 din 08.01.2009, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar motivele de recurs pe care înțelege să le susțină în cauză, după care:
Avocat A, apărător ales al recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat A, având cuvântul pentru recurentul, solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei pronunțată de tribunal și sentinței instanței de fond, pentru următoarele motive:
Ambele instanțe au încălcat dreptul inculpatului la o cercetare judecătorească temeinică, fără a se stabili clar distanța pe care a condus acesta autoturismul și motivele care l-au determinat, în condițiile în care inculpatul a susținut pe tot parcursul procesului penal că nu a condus mașina pe toată distanța reținută în actul de acuzare și că și-a asumat acest risc deoarece ceilalți ocupanți se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
Nu s-a procedat la o analiză completă și corectă a probelor de la dosar, respectiv nu s-a avut în vedere că singurul martor audiat în cauză, a cărei declarație este contradictorie, la fila 17 arată că autoturismul nu era condus de inculpat, că la momentul depistării de organele de poliție mașina era staționată, în acest sens fiind declarațiile a doi martori asistenți, audiați doar la urmărirea penală nu și în fața instanței de fond.
Mai arată că instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.378 alin.2 cod proc. penală, deoarece nu a examinat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum era obligată.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru audierea tuturor martorilor din dosar, în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul disp. art.11 rap. la art.10 lit.b/1 cod proc. penal comb. cu art.18/1 cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de necontestat faptul că toți martorii audiați în cauză au precizat că inculpatul a condus autoturismul și văzând echipajul de poliție s-a speriat și a oprit mașina, fiind identificat și constatându-se că a condus fără a poseda permis de conducere.
Raportat la apărarea inculpatului, în sensul că a fost nevoit să conducă autoturismul deoarece ceilalți se aflau în stare de ebrietate, solicită a se constata că instanțele au interpretat și analizat corect depozițiile martorilor, însă indiferent de motivația avută, inculpatul se face vinovat de conducerea pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, astfel că reprezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind aplicabile disp. art.18/1 cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în regim privativ de libertate, precizează că aceasta se datorează unei condamnări anterioare a inculpatului, ce a atras revocarea beneficiului suspendării condiționate.
Față de acestea, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Având cuvântul în replică, apărătorul ales al inculpatului solicită a se aprecia asupra sincerității martorului, care a fost coinculpat cu inculpatul în dosarul soluționat de Judecătoria Târgoviște prin sentința penală nr.831/2005.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, arată că lasă la aprecierea instanței, precizând totodată că a condus autoturismul distanță de 2-300 m, fiind nevoit iar când a fost depistat de organele de poliție mașina era oprită și el vorbea la telefon cu fratele său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinare actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.76 din 3 aprilie 2008, Judecătoria Răcaria condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 1.11.1985 în Târgoviște, domiciliat în comuna, sat, județul D, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a cod penal.
Conform art.83 cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.831/26.05.2005 a Judecătoriei Târgoviște și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute cumul aritmetic de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 01.12.2006 inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe DJ 711A, pe raza satului Colacu, județul D, fără a avea permis de conducere.
La individualizarea pedepsei, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericol social ridicat și având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, starea de recidivă postcondamnatorie, anterior fiind condamnat prin sentința penală nr.831/2005 a Judecătoriei Târgoviște la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia și săvârșind fapta dedusă judecății în cursul termenului de încercare, pedeapsa stabilită este situată în apropierea minimului special prevăzut de textul incriminator și conform art.83 cod penal revocarea suspendării condiționate, urmând ca această pedeapsă să se execute alături de pedeapsa stabilită în cauză.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând aplicarea unei sancțiuni administrative, întrucât fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia penală nr.207 din 14 noiembrie 2008, a respins ca nefondat apelul inculpatului, cu motivarea că fapta comisă de inculpat nu se încadrează între faptele care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și prin conținutul ei concret nu este lipsită în mod vădit de importanță.
Nemulțumit de hotărârile pronunțate, inculpatul a declarat recurs, în termen legal, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare, în sensul audierii tuturor martorilor și stabilirea unei situații reale de fapt, a motivelor care l-au determinat să conducă autoturismul și distanța parcursă, deoarece în cauză a fost audiat numai martorul, a cărei declarație este contradictorie față de cele arătate la urmărirea penală, iar în subsidiar, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.1cod proc. penală și art.181cod penal, întrucât fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Curtea, examinând hotărârile recurate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu în limitele prev. de art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Existența faptei și vinovăția inculpatului au fost temeinic reținute atât de instanța de fond cât și de instanța de apel, în sensul că la data de 1 decembrie 2006, în jurul orelor 3,00 dimineața, inculpatul a condus autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare - pe DJ 711A din comuna până în satul Colacu și fiind oprit de echipajul de poliție din localitatea R s-a constatat că acesta nu posedă permis de conducere, situație confirmată prin adresa nr.21519/13.12.2006 a -Serviciul Public Comunitar-Regim Permise de Conducere și Înmatricularea vehiculelor (fila 6 ).
Inculpatul a recunoscut atât la urmărirea penală (fila 8-9 ) cât și la cercetarea judecătorească (fila 22 dosar fond) și la instanța de apel (fila 32 dosar apel) că deși nu avea permis de conducere a condus autoturismul și în mașină mai erau încă patru persoane care se aflau în stare de ebrietate.
Martorii din acte -, și au fost citați cu respectarea dispozițiilor legale, la adresele de domiciliu, dar s-a prezentat numai martorul, care și-a menținut declarația de a urmărirea penală (fila 23 ), arătând că autoturismul a fost condus de inculpat întrucât acestuia îi place să meargă cu mașina, menționând totodată că celelalte persoane din autoturism nu aveau permis de conducere.
Apărătorul ales al inculpatului, în prezența acestuia, în ședința de judecată de la data de 15 ianuarie 2008, potrivit încheierii de la această dată (fila 24), a susținut că nu insistă în audierea celorlalți martori, inculpatul recunoscând fapta și față de prevederile art.327 alin.3 cod proc. penală, instanța a valorificat depozițiile date de martori în cursul urmăririi penale (filele 15-16, 20 și 21).
Astfel, martorii, și au menționat că inculpatul a condus autoturismul din comuna până în satul Colacu și în momentul în care acesta a observat un autoturism circulând din sens opus a oprit de teamă să nu fie un echipaj de poliție.
La controlul efectuat inculpatul, inițial, a încercat să susțină că nu el a condus autoturismul, însă imediat a revenit și a recunoscut fapta și că nu posedă permis de conducere, precizând că "din sens opus venea o mașină și de teamă să nu fie poliția am oprit".
Susținerea inculpatului că declarațiile martorului sunt contradictorii este neîntemeiată, acesta a arătat aceeași situație de fapt în ambele declarații, în sensul că inculpatul a condus autoturismul în noaptea de 1 decembrie 2006.
Așadar, probele administrate în cauză au fost corect analizate și interpretate de instanța de fond, vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei deduse judecății este dovedită cu întregul material probator administrat în cauză, fiind irelevantă susținerea sa că și-a asumat acest risc deoarece celelalte persoane din autoturism se aflau în stare de ebrietate.
Drept urmare, solicitarea recurentului privind rejudecarea cauzei în vederea reaudierii martorilor nu se justifică, situația de fapt și vinovăția inculpatului fiind temeinic reținute atât de instanța de fond cât și de apel.
În ceea ce privește critica recurentului în sensul că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Curtea constată că în mod justificat prima instanță de control judiciar a respins această critică, deoarece conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără permis de conducere este o infracțiune de pericol, gradul de pericol social este stabilit prin însuși norma legală ce apără securitatea desfășurării traficului rutier și pietonal pe drumurile publice.
În speță, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul a condus autoturismul pe drum de noapte, fără a avea permis de conducere, sperând cu ușurință că nu va fi depistat de organele de poliție, deși anterior mai fusese condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la fila 7 și avea obligația pe durata termenului de încercare să respecte dispozițiile legale, însă acesta a ignorat și a nesocotit clemența acordată și a persistat în comiterea de fapte antisociale.
În consecință, aducându-se atingere valorilor ocrotite de lege, viața persoanelor participante la trafic și relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, ținând seama și de starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, de urmările care s-ar fi putut produce (accident de circulație cu victime), fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că s-au respectat criteriile prev. de art.72 și 52 cod penal, pedeapsa aplicată de un an închisoare este justă și corect s-au aplicat dispozițiile art.83 cod penal, privind revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată anterior, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea în termenul de încercare.
Executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, este așadar urmare a revocării pedepsei aplicate anterior și potrivit dispozițiilor legale în astfel de situații pedeapsa se execută efectiv.
Concluzionând, în raport de cele ce preced, Curtea constată că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, sub toate aspectele și drept urmare criticile inculpatului fiind nefondate, recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în com., sat, județul B, împotriva deciziei penale nr.207 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr.76 din 03 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./29 ianuarie 2009
. fond --Jud.
Jud. fond
. apel --Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
