Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(5/2010)

DECIZIA PENALĂ NR. 47

Ședința publică de la 11 ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru

JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu

GREFIER - - -

*********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.

Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul G - împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat G - în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în substituirea doamnei avocat în baza delegației de substituire nr. 12 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.

Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. Consideră că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.

În continuare mai arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise. De asemenea, mai susține că lăsarea recurentului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există temerea că odată lăsat liber, acesta va influența bunul mers al judecății, urmând a se prezenta ori de câte ori va fi solicitat.

În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică și apreciază că în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestări preventive având in vedere cele două acte materiale ce au intrat în componența infracțiunii de furt, datele din fișa de cazier judiciar, cât și modalitatea concretă în care a săvârșit cele două acte materiale de furt. Față de cele arătate mai sus, avându-se în vedere și probele de la dosar și atitudinea procesuală a recurentului,consideră că sunt îndeplinite cerințele art. 68/1 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.

Recurentul inculpatvând ultimul cuvânt,solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față.

Prin încheierea din 9.12.2009 pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală, între altele, a dispus menținerea arestării preventive față de inculpatul.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că sunt realizate exigențele impuse de dispozițiile art.160 alin.3 Cod procedură penală în sensul că subzistă temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie cu susținerea că în mod nejustificat s-a reținut că s-ar justifica lipsirea sa de libertate în condițiile în care a avut o atitudine procesuală cooperantă și nu există elemente care ar justifica temerea că ar împiedica bunul mers al procesului penal.

Examinând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat și reține în acest sens următoarele:

1. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie iar din probatoriul care susține actul de acuzare rezultă mai mult decât indicii temeinice referitoare la vinovăția inculpatului.

Deasemenea, subzistă și cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală atât cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cât și cu privire la pericolul ce l-ar prezenta punerea acestuia în stare de libertate.

Sub acest ultim aspect, este de observat că natura activității infracționale propus a fi comisă de inculpat, modul de operare și disponibilitatea de a coopera cu alți făptuitori, perseverența infracțională, lipsa mijloacelor licite de subzistență, sunt aspecte de natură a justifica temerea că în stare de libertate inculpatul ar putea să comită acte infracționale de același gen, care ce constituie un risc pentru comunitate.

Concluzionând, Curtea constată că se mențin, în continuare, temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii preventive a arestării față de inculpat.

2. Împrejurările invocate de inculpat în susținerea recursului, respectiv atitudinea cooperantă și stadiul procesual avansat al cauzei nu sunt aspecte cu relevanță substanțială pentru evaluarea oportunității menținerii arestării preventive, astfel încât Curtea va primi ca netemeinică această argumentare.

3. Sub aspectul legalității, Curtea apreciază că au fost respectate garanțiile procesuale referitoare la libertatea persoanei.

Așa fiind, pentru aceste considerente, Curtea constată că încheierea atacată este temeinică și legală și în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 9.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.

Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER.

Proces-verbal

pentru grefier - transferată la altă secție,

semnează GREFIER,

red.

dact. 2 ex./25.01.2010