Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.476/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 6 IULIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
Procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpațiiși, în prezent ambii deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 19.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal au răspuns inculpații, în stare de arest: asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.24/6.07.2009 și, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Inculpații declară că își mențin recursurile formulate și nu au cereri de formulat.
Apărătorii inculpaților și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că încheierea din 19.06.2009 a Tribunalului Galați este nelegală și netemeinică. De la data arestării inculpatului au trecut 9 luni, astfel că durata rezonabilă a trecut și nu se mai justifică menținerea arestării preventive. Arestarea preventivă este o măsură de excepție și nu trebuie să devină regulă pentru cercetarea penală și judecată, atât timp cât există prezumția de nevinovăție.
De la data arestării și până în prezent s-au schimbate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, s-au administrat probele, martorii nu mai pot fi influențați.
Din probele administrate în cauză se poate trage concluzia că nu se poate reține în sarcina inculpatului faptele reținute în rechizitoriu. din 13 octombrie 2008, după opinia sa nereușite, nu dovedesc nimic cu privire la persoana inculpatului.
Tribunalul Galația motivat menținerea arestării preventive pe temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa pentru infracțiunile reținute este mai mare de 4 ani, sunt infracțiuni cu un grad de pericol mare, dar acest pericol este motivat generic, abstract, ori disp.art.136 alin.ultim Cod procedură penală prevăd că la alegerea măsurii preventive se va ține seama și de persoana inculpatului - vârstă, antecedente penale, alte date personale. Inculpatul este tânăr, poate fi reeducat ușor, nu are antecedente penale.
Pentru că nu s-a dovedit pericolul concret, solicită admiterea recursului,casarea încheierii și în rejudecare constatându-se că nu se mai impune menținerea arestării preventive să se revoce această măsură sau să fie înlocuită cu o altă măsură preventivă.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că nu se mai impune menținerea arestării preventive, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, probele au fost administrate, nu mai pot fi influențați martorii. organizate au fost nereușite, singura persoană căreia inculpatul i-a dat droguri fiind martorul sub acoperire. Faptul că acesta nu a fost găsit pentru a fi audiat este imputabil inculpatului și apreciază că faza de cercetare este confundată de instanță cu faza de executare. Să se aprecieze în ce măsură s-au menținut temeiurile, de la data arestări în urmă cu 9 luni. Inculpatul este infractor primar și se bucură de prezumția de nevinovăție.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru a benefica de toate drepturile sale.
Procurorulsusține că încheierea pronunțată de Tribunalul Galați este temeinică și legală. La dosar există probe și indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor. social este dat de gravitatea faptelor - trafic de droguri de mare risc în formă continuată și de amploarea luată de astfel de infracțiuni în rândul tinerilor. Nu s-a încălcat termenul rezonabil și s-au respectat prevederile art.6 din CEDO. Prelungirea succesivă în timp a măsurii arestării preventive nu s-a datorat numai lipsei martorului cu identitate protejată ci și solicitărilor făcute de inculpați în apărare pentru administrare de probe.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să se aibă în vedere concluziile puse de apărătorul său. Solicită să fie pus în libertate pentru că nu prezintă pericol public. Există magazine care vând droguri mult mai periculoase.
Inculpatuleste de acord cu concluziile puse de apărătorul său și nu mai are nimic de adăugat.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- s-a dispus în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală menținerea stării de arest a inculpaților și.
Totodată s-au respins ca nefondate cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prev. de art.145 și de art.1451Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că temeiurile care au impus măsura preventivă în privința acestora reclamă în continuare privarea de libertate, fiind întrunite condițiile generale procedurale prev. de disp. art 143 și art 148 litera f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând încheierea recurată conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Tribunalul a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală apreciind că există probe și indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei penale reținută în sarcina inculpaților-recurenți, constatând totodată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Galați inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 cp reținându-se în esență că în cursul lunii octombrie 2008 acționând în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut fără drept și au comercializat cantitatea totală de 42 grame de cocaină, drog de mare risc.
Existența indiciilor de vinovăție a fost analizată atât la luarea efectivă măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat în parte, cât și cu ocazia verificării legalității și temeiniciei acesteia de către prima instanță, care constatat în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent, probatoriul administrat conducând la concluzia că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.136 alin.1 Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală, întregite cu cele ale art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, justificându-se bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit fapta penală dedusă judecății. neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că durata arestării ar depăși durata rezonabilă, astfel cum a fost definită prin jurisprudența O, ori că, raportat la probatoriile administrate până la acest moment, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art.139 Cod procedură penală.
sancțiunii prevăzute de legiuitor (de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi) reliefează gravitatea deosebită a infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, datele care circumstanțiază fapta punând în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.
Faptul că inculpații sunt bănuiți că au săvârșit infracțiunea pentru care sunt arestați nu îi privează de dreptul inițial de a fi prezumați nevinovați până la momentul dovedirii vinovăției lor, în condițiile legii.
Analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, proclamând dreptul la libertate, scopul articolului este de a se asigura că nicio persoană nu trebuie să fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar(cauza Amuur împotriva Franței), dar, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (Cauza Tomasi versus Franța).
Se constată așadar că pentru buna desfășurare a procesului penal, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a fiecărui inculpat conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, instanța raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunea reținută în sarcina fiecărui inculpat, cât și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestora, pericol care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptei pentru care au fost trimiși în judecată.
Pentru toate aceste considerente, constatând că încheierea atacată este temeinică și legală, recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.141 Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 16.09.1982 în G, domiciliat în G,-, - 11,. 95, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 28.06.1977 în G, domiciliat în G,-, - 17, scara 1, etaj, 1,. 5, CNP -, în prezent ambii deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 19.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent - inculpat la plata a câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 6 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 10.07.2009
Tehnored. -1007.2009
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Mița Mârza, Petruș Dumitru
