Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 477/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.2.756/2/2009
662/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.477/
Ședința publică din data de 3 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Mihai Oprescu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați - și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 19.III.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegație de substituire a apărătorul din oficiu, având depusă la dosar delegația nr.010.388/27.III.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor
Recurenții-inculpați, prin apărătorul din oficiu, arată că nu mai există temeiurile inițiale și nu au apărut temeiuri noi, astfel că lăsarea acestora în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât, în ceea ce-l privește pe inculpatul -, faptele penale nu au fost comise pe teritoriul României și a avut o atitudine procesuală sinceră, în timp de inculpatul era student și a participat penal sub forma complicității, adăugând atât faptul că autorii sunt judecați în stare de libertate, ceea ce înseamnă că li se aplică un tratament juridic inegal, cât și faptul că se află în stare de arest preventiv din luna iunie a anului 2006, prin urmare de aproximativ 3 ani, astfel că solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive față de fiecare inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că există indicii temeinice că inculpatul - a efectuat mai multe acte de complicitate la contrafacerea unor cărți de credit și, de asemenea, că ambii inculpați au executata acte de complicitate la retrageri frauduloase, astfel că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar, referitor la termenul rezonabil, învederează faptul că față de fiecare inculpat mandatul de arestare preventivă a fost emis în lipsă, fiind puse în executare abia în luna decembrie a anului 2008, întrucât aceștia s-au sustras procesului penal, justificându-se, astfel, starea de libertate a celorlalți coinculpați, cu privire la care s-a apreciat că s-a împlinit termenul rezonabil al arestului preventiv, așa încât pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că infracțiunile au fost comise pe teritoriul Italiei, unde, de altfel, a fost arestat preventiv timp de 6 luni, respectiv în perioada iunie 2008-decembrie 2008, însă lucra în Spania, unde avea o echipă de muncitori în construcții, are credite bancare, soție și o fiică minoră, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a fost numai complice, iar autorii sunt judecați în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 19.III.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală, în temeiul art.300/1, alin.1, Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților - și, iar, în temeiul art.300/1, alin.3, Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a acestora și, totodată, în temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul.
În motivare, instanța de fond a arătat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție continuă să existe, respectiv atât disp. art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.68/1, Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice că inculpații au comis faptele penale reținute în sarcina fiecăruia, și anume procesele-verbale de supraveghere operativă, procesul-verbal de percheziție domiciliară, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor și ale inculpaților, cât și disp. art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, și anume pedeapsa prevăzută de legea penală este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din natura și gravitatea faptelor penale reținute în sarcina acestora, determinate de împrejurările concrete de comitere, respectiv prin implicarea mai multor persoane, în scopul obținerii de beneficii materiale.
În termen legal, inculpații au declarat recursuri, pentru netemeinicie.
În motivarea în scris și orală a recursurilor, recurenții-inculpați au arătat că nu mai există temeiurile inițiale și nu au apărut temeiuri noi, astfel că lăsarea acestora în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât, în ceea ce-l privește pe inculpatul -, faptele penale au fost comise pe teritoriul Italiei, unde, de altfel, a fost arestat preventiv timp de 6 luni, respectiv în perioada iunie 2008-decembrie 2008, însă lucra în Spania, unde avea o echipă de muncitori în construcții, are credite bancare, soție și o fiică minoră, a avut o atitudine procesuală sinceră, în timp de inculpatul era student și a participat penal sub forma complicității, adăugând atât faptul că autorii sunt judecați în stare de libertate, ceea ce înseamnă că li se aplică un tratament juridic inegal, cât și faptul că se află în stare de arest preventiv din luna iunie a anului 2006, prin urmare de aproximativ 3 ani.
Au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive sau, în cazul inculpatului -, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.
Astfel, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 27.VI.2006, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera h, Cod procedură penală, arestarea preventivă, în lipsă, a inculpaților -, față de care a fost emis nr.315//27.VI.2006, și, față de care a fost emis nr.316//27.VI.2006, iar, în urma disjungerii față de inculpați, dispusă prin Rechizitoriul din data de 21.VI.2006 din Dosarul nr.80/D/, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a dispus, prin Rechizitoriul din data de 18.III.2009, din Dosarul nr.396/D/P/2007, trimiterea în judecată a inculpaților -, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7, alin.1 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2, litera b, punctul 18 și la art.9, alin.2 din Legea nr.39/2003, și pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de falsificare și de punere în circulație a unui instrument de plată electronică falsificat, prin efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, în formă continuată, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.24, alin.1 și alin.2 din Legea nr.365/2002 și art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, și, pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7, alin.1 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2, litera b, punctul 18 din aceeași lege specială, și pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui instrument de plată electronică falsificat, prin efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, în formă continuată, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.24, alin.2 din Legea nr.365/2002 și art.27, alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că, împreună cu inculpații, -, -, -, și alții au constituit un grup infracțional organizat, care să se ocupe, pe teritoriile României și mai multor state, cu falsificarea de instrumente de plată electronică, pentru a fi puse în circulație, prin retragerea frauduloasă de numerar din conturi, astfel că pe datele de 23.II.2006 și 24.II.2006 inculpații, - și învinuitul A -, prin utilizarea frauduloasă de cărți de credit contrafăcute, reprezentând clone ale unor instrumente de plată emise în Italia, au retras suma de aproximativ 600 milioane ROL, în numerar, de la bancomate de pe raza teritorială a municipiului
Curtea apreciază că, în mod temeinic, judecătorul de fond a stabilit că măsura arestării preventive luată față de fiecare inculpat este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv continuă să existe.
Așadar, Curtea apreciază că este îndeplinită cerința prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe, și nu doar suficiente indicii temeinice, după cum a susținut judecătorul fondului, cu privire la comiterea faptelor penale reținute în sarcina fiecărui inculpat, respectiv pentru inculpatul - sunt depuse la dosar procesul-verbal din data de 27.VI.2006, privind percheziția domiciliară efectuată în imobilul din județul C, orașul C,-, bloc 55,. D, etajul IV,.74, de unde au fost ridicate o unitate centrală de calculator, -uri și chiar muniții, procesele-verbale din datele de 31.VIII.2006 și 12.IX.2006 referitoare la desigilarea unității centrale de calculator și -urilor ridicate de la domiciliul inculpatului, procesul-verbal din data de 2.2006, cu extrase, privind căutările în hard-disk, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpat și inculpatul în altă cauză, în timp ce pentru inculpatul se află depus procesul-verbal de filaj din data de 24.II.2006, însoțit de planșe fotografice.
Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, fost art.148, alin.1, litera h, Cod procedură penală înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.356/2006, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă, cu precădere, din datele personale ale inculpaților -, care, la vârsta sa de 43 de ani, nu are o ocupație onestă, fiind arestat preventiv în anul 2006, pe o durată de 6 luni, în baza unui mandat european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene, pentru comiterea unor fapte penale similare, după cum a precizat în propriile declarații, activitate infracțională în care l-a atras inclusiv pe inculpatul, fiul său vitreg, în vârstă de 21 de ani, care, deși este student, manifestă preocupări incompatibile cu această calitate, astfel că, lăsați în libertate, vor comite alte fapte de natură penală, pentru a obține, în acest mod facil, venituri materiale deosebit de importante, într-un timp redus. Menținerea în stare de arest preventiv este justificată inclusiv de împrejurarea că timp de aproximativ 2 ani și 6 luni cei doi inculpați, constituiți într-o familie unită, s-au sustras procesului penal, astfel că susținerea acestora, potrivit căreia se află în stare de arest preventiv de aproximativ 3 ani, împlinindu-se termenul rezonabil, este profund lipsită de suport real, atâta timp cât măsura arestării preventive a fost luată pe data de 27.VI.2006, însă în lipsă, iar mandatele de arestare preventivă au fost puse în executare abia pe data de 10.XII.2008.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții-inculpați - și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 19.III.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-, pe care, în temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, câte 100 lei pentru fiecare recurent-inculpat, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții-inculpați - și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 19.III.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, câte 100 lei pentru fiecare recurent-inculpat, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3.IV.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
-
Red. și dact.: jud.
-Secția a I-a penală:.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu, Mihai Oprescu
