Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.480
Ședința publică din data de 03 iulie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 24 februarie 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.655,-, prin care n baza disp. art. 3002rap. la disp. art. 160balin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă față de apelantul - inculpat, fiul lui și, născut la 24 februarie 1978, deținut la enitenciarul Mărgineni, constatându-se că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Măsura dispusă a fost comunicată administrației locului de deținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației nr.4114, depusă la dosar.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu acordul instanței apărătorul din oficiu a luat legătura cu recurentul - inculpat după care învederează că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător din oficiu pentru recurentul - inculpat, arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. și ped. de art. 208-209 Cod penal, într-adevăr o faptă cu un grad de pericol social ridicat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, condiție impusă de dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, însă datorită perioadei lungi de arest preventiv, respectiv 4 luni, apreciază ca o ante-pronunțare menținerea stării de arest a inculpatului, iar până la soluționarea pe fond a cauzei acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Nu în ultimul rând, rezultatul cercetărilor interesează opinia publică și nu starea de arest preventiv sau libertate în care este cercetat și judecat recurentul inculpat.
Este adevărat că acesta este recidivist însă prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului arată că starea de recidivă nu este o probă concludentă dacă nu este coroborată cu alte probe certe.
În opinia sa, motivele avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, astfel că în temeiul disp. art.38515pct.2 Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea de îndată în libertate a recurentului - inculpat. În situația în care instanța apreciază că se impune luarea unei măsuri față de acesta solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul fiind una de furt din locuință, săvârșită în stare de recidivă post-executorie, acesta prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, aspecte care rezultă din împrejurările concrete în care a fost comisă fapta.
Referitor la susținerile apărătorului acestuia în sensul că s-ar produce o ante-pronunțare în cauză, precizează că instanța este obligată periodic să verifice legalitatea și menținerea măsurii arestării preventive iar în situația în care temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri este obligată să mențină starea de arest preventiv.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din 23.06.2009 a Tribunalului Dâmbovița n baza disp. art. 3002rap. la disp. art. 160balin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă față de apelantul - inculpat, constatându-se că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Măsura dispusă a fost comunicată administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța încheierea respectivă prima instanță a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de acesta, măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor art.148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, referitoare la pedeapsa mai mare de patru ani prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de către inculpat, fiind îndeplinită și cel de-a doua condiție referitoare la existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspecte care rezultă din împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta dedusă judecății.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, condiție impusă de dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, având în vedere valoarea socială lezată prin acțiunea acestuia - patrimoniul individual - creând astfel convingerea că justiția este prea blândă, în situația în care acesta n-ar fi în continuare izolat de comunitate, și în această fază procesuală, detenția preventivă luată față de el, fiind justificată și de necesitatea imperioasă de a-l împiedica, să comită alte infracțiuni, știut fiind că are statut de recidivist.
Prin menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat nu se încalcă acestuia dreptul la libertate prevăzut de art. 5 și nici prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 66 Cod procedură penală și Constituția României, inculpatul beneficiind de această prezumție până la luarea unei hotărâri definitive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că poate fi cercetat și în stare de libertate, putându-se lua împotriva sa și o măsură preventivă mai ușoară precum obligarea de a nu părăsi localiatea.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
În acest sens, se reține că inculpatul se află în stare de detenție preventivă de aproximativ 4 luni și J fiind cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b Cod procedură penală. în dauna părții vătămate.
Prin sentința penală nr.495/6.05.2009 a Judecătoriei Moreni acest inculpat a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru fapta mai sus menționată.
Este dincolo de orice îndoială rezonabilă că în cauză subzistă nealterate de intervalul relativ scurt de timp care s-a scurs temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestei persoane acela prev. de art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Nu poate fi dubiu că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică din moment ce multitudinea impresionantă a condamnărilor pe care le-a suferit anterior, majoritatea pentru fapte de furt calificat și violare de domiciliu nu au reprezentat nici un avertisment cât de mic pentru repetarea unor asemenea comportamente antisociale.
Față de cele astfel reținute, constatând că măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerută de inculpat, nu poate constitui o alternativă demnă de luat în seamă pentru instanță, Curtea, în baza art. 38515alin.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 24 februarie 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.655,-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iulie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Red./DC
4.ex./7.07.2009
f- - Judecătoria Moreni
655,-- Tribunalul Dâmbovița
a / G
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Cristina Georgescu, Gabriela
