Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr- ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 482/

Ședința publică din 13 iulie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător

JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru

JUDECĂTOR 3: Maria Tacea

Grefier: - -

-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

- din cadrul Parchetului de pe lângă -

- Biroul Teritorial Galați -

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații, și, toți deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 01.07. 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.

La apelul nominal făcut în cauză au răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de av. și av. -, care se prezintă și pentru inculpatul recurent,aflat în stare de arest, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., inculpatul recurent în stare de arest,asistat de avocat și inculpatul, în stare de arest, asistat de av..

Procedura legal îndepinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, inculpații arată că își mențin recursurile declarate.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

-. - apărătorul inculpatului arată că instanța este foarte familiarizată cu această speță, pentru că din nou s-a formulat recurs în această cauză. Între timp s-au mai schimbat datele problemei, în sensul că instanța a fost deja sesizată cu rechizitoriu.

În ceea ce-l privește pe, dorește doar să sesizeze instanței de recurs o serie de probleme pe care le -a mai sesizat de altfel, dar la acel moment s-a apreciat că pentru buna desfășurare a urmăririi penale se impune în continuare prelungirea măsurii arestării preventive. Între timp s-a terminat urmărirea penală, iar probatoriul administrat în cauză a rămas același, în ceea ce-l privește pe și nu a apărut absolut nimic nou, s-au a apărut, în sensul că s-a lămurit situația martorului cu identitate protejată " ", ca fiind inculpatul.

Inițial, cele două probe - se referă la declarația martorului cu identitate protejată și declarația inculpatului - au fost avute în vedere de către instanță ca fiind singurele aspecte și singurele indicii la acel moment care se coroborau impuneau prelungirea măsurii arestării preventive pentru inculpatul. La această dată este evident faptul, mai ales că inculpatul a și revenit asupra declarațiilor date, că nu se pot corobora două probe date de către aceeași persoană în cadrul procesului penal. că este o chestiune de bun simț și este absolut imposibil de aplicat în practică, de a se corobora două probe care provin de la una și aceeași persoană.

Restul de indicii care au fost avute în vedere de instanță la prelungirile anterioare nu îl privesc pe inculpatul și se referă la procesul -verbal de constatare a infracțiunii flagrante a celorlalți inculpați din data de 23.01.2009 care nu îl privește pe acest inculpat, care la acea dată se afla acasă. La fel, procesul-verbal de cercetare la fața locului nu îl privește pe inculpatul. Declarațiile martorilor, și ale inculpatului iarăși nu relevă vreo participație infracțională a inculpatului.

. pe care și-a pus-o a fost de ce acest om a stat arestat preventiv atâta timp, având în vedere că doar acestea sunt indiciile care-l privesc pe acesta.La dosarul cauzei, acesta se bucură de o încadrare juridică generoasă și un expozeu destul de generos ale organelor de urmărire penală.În schimb, indiciile, probatoriile care s-au administrat împotriva inculpatului sunt subțiri, ca să nu spună că nu există.De asemenea, s-a apreciat de către instanță că lăsarea în libertate nu se justifică, întrucât există temeri din partea instanței că acesta ar prezenta pericol pentru ordinea publică.Însăși Curtea de Apel Galați, într-un alt dosar a apreciat faptul că numai gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat nu poate justifica de una singură menținerea măsurii arestării preventive, ci trebuiesc avute în vedere de instanță și alte criterii.

Referitor la gravitatea faptei - contrabandă cu țigări - nu face la acest moment referire, dar solicită a se avea în vedere situația sa personală, că ar trebui rupt cumva și nu motivat la modul general de faptul că ceilalți inculpați au fost prinși în flagrant, întrucât acesta nu a avut nici un fel de implicare, având în vedere oricum că gravitatea faptei nu poate reținută la menținerea acestei măsuri și persoana de care se face vorbire. Inculpatul are o anumită vârstă care poate fi apreciată în favoarea sa, nu are antecedente penale, are o familie organizată, avea un loc de muncă înainte de a se dispune măsura arestării preventive, deci avea o existență normală.

Datorită faptului că de 7 luni de zile se încearcă a se convinge instanțele că pentru inculpatul nu sunt îndeplinite temeiurile prev. de art.143 Cod pr.penală, în sensul că acesta nu există indicii temeinice care să fi justificat toate arestările și toate arestările, dar în acel moment, cu siguranță, întrucât s-a întocmit și rechizitoriu, nu se mai poate discuta la acest moment despre indicii, ci ar trebui să se vorbească despre probe, iar, în ceea ce îl privește pe inculpatul, aceste probe nu există. De asemenea,este evident că la dosarul cauzei nu există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, având în vedere și ținând cont și de persoana și de conduita acestuia.

S-a reținut de către instanța de fond faptul că cererea lui de judecare în stare de libertate nu se justifică, datorită atitudinii avute în fața instanței de judecată, în sensul unei atitudini nesincere. Nu știe dacă la acest moment instanța de judecată se poate pronunța asupra unei atitudini nesincere sau nesincere, până când se va pronunța o soluție chiar și nedefinitivă pe fondul cauzei. A te pronunța asupra unei atitudini ca nesincere sau sincere a inculpatului, ca magistrat, din punctul său de vedere la acest moment echivalează și cu o antepronunțare. La acest moment însă, Instanțele nu au de unde să știe până când nu vor studia cu atenție fondul cauzei, nu doar să-l pipăie la acest moment, când se discută doar despre măsura arestării preventive, deci nu se poate pronunța asupra atitudinii sincere sau nesincere a inculpatului care se bucură de prezumția de nevinovăție, caz în care aceste afirmații echivalează cu antepronunțarea.

Solicită admiterea cauzei, a se observa că la dosarul cauzei nu există la acest moment, iar din punctul său de vedere nu a existat niciodată pentru inculpatul elemente, indicii care să conducă instanța la concluzia că cercetarea sa în continuare în stare de libertate ar putea prezenta un pericol pentru ordinea publică.De asemenea, solicită a se observa că inculpatul nu are, chiar dacă ar vrea,cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal, nu ar avea cum, întrucât totalitatea martorilor audiați nu îl indică pe acesta și nu îl arată în nici un fel, actele făcute de poliție în momentul urmăririi penale nu are cum să mai fie influențate de inculpat, astfel încât, buna desfășurare a procesului penal nu are cum să fie influențată la acest moment de inculpat mai ales că a început cercetarea judecătorească și majoritatea dintre ei au fost audiați.

-. - - apărătorul inculpaților și arată că a observat că instanța de fond, atunci când a argumentat existența art.148 lit.f Cod pr.penală în cei privește pe cei doi inculpați a menționat următoarele argumente: modalitatea și împrejurările concrete ale faptelor, gravitatea lor în existența unei rețele de distribuție, numărul mare de persoane implicate, scopul urmărit și urmarea produsă. După cum se poate observa, toate aceste elemente sunt chestiuni care țin de conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Așa stând lucrurile, crede că temeiul prevăzut de art.143 Cod pr.penală în argumentarea existenței ori nu a acestui temei are o valoare dublă: cu alte cuvinte, dacă va reuși să demonstreze în fața instanței de control judiciar că instanța de fond a greșit când a concluzionat existența temeiului prevăzut de art.143 Cod pr.penală, va reuși două lucruri în același timp: să demonteze și argumentele reținute în susținerea temeiului prev. de art.148 lit.f cod pr.penală. De aceea, fără să aibă pretenția că va face o analiză a fondului cauzei, totuși, după 6 luni de arest preventiv, după două luni de la înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Galați și în același timp, constatând că nu a început cercetarea judecătorească, crede că va trebui, pipăind fondul, să se facă o aplecare mai serioasă față de chestiunea legată de temeiul prev. de art.143 Cod.pr.penală.

Are convingerea că dacă nu se va reuși să învedereze instanței că ceea ce s-a reținut prin rechizitoriu nu are o susținere în materialul probator și până la urmă nu are nimic de a face cu ceea ce înseamnă existența unui fapt plauzibil, realist, alte șanse nu sunt. Despre ce este vorba: grup infracțional organizat, contrabandă cu agravanta de la art.274 din Codul vamal și trecere frauduloasă a frontierei de stat, la săvârșită în forma autoratului, la, în forma instigării, ultimele infracțiuni. Cu alte cuvinte, sunt acuzați că au constituit un grup și în decembrie 2008- ianuarie 2009 ar fi efectuat mai multe transporturi ilegale pe apă, cu bărcile, din republica M, în România. Totul pleacă de la o constatare, de la o așa - zisă prindere în flagrant: pe 23 ianuarie se întâmplă acest lucru, se constată că dintr-o barcă acostată pe raza municipiului G s-au descărcat 20 de baxuri, cu exactitate - 12.499 pachete țigări. De aici, coroborându - se cu conținutul unor convorbiri telefonice interceptate și cu declarația unui coinculpat dată la momentul respectiv în calitate de martor sub acoperire, s-a tras concluzia că în perioada menționată inculpații și ar fi contribuit la introducerea ilegală în țară a unui număr de aproximativ 240.000 pachete de țigări. Dacă se va face o analiză numai a acestor cifre și să se constate că se discută despre o prindere în flagrant de 12.000 pachete și de aici, se trage concluzia că acești oameni ar fi introdus în țară în mod ilegal de 20 de ori mai multe, fără a avea absolut nimic altceva, decât o interpretare dată unor termeni în conținutul unor convorbiri telefonice și având la bază o declarație dată de un coinculpat prezent azi în boxă, în calitate de martor sub acoperire în decembrie 2008. Culmea este că în perioada cuprinsă între începutul lunii decembrie și momentul când această persoană a dat declarație în calitate de martor asistent, sub numele de " " și în momentul când această persoană a dat declarația în calitate de martor sub acoperire, nu exista timp material pentru a introduce în țară cantitatea respectivă de țigări. Dacă se vine cu cu 20 de baxuri, dacă se înmulțește cu 12.000 pachete, pentru a se aduce 240.000, trebuie să se facă 20 de transporturi, iar acestea nu pot fi efectuate în câteva zile, deci nu este obiectiv, este nerealizabilă fapta reținută de organele de urmărire.

În prezenta cauză, 12.000 pachete prinse în flagrant, dar solicită a se observa că în zona respectivă nu se afla nici unul dintre inculpații pe care îi apără. De la 12.000 se reține că oamenii aceștia au introdus în țară o cantitate de 240.000 de pachete - nu este realist, este o chestiune nesusținută, față de care nu se poate reține nici măcar existența unor indicii temeinice. Lăsând la o parte etapa procesuală în care ne aflăm, după întocmirea rechizitoriului, existența temeiului prev. de art.143 este inadmisibilă să se rețină doar pe constatarea unor indicii temeinice. Dacă nu sunt probe de vinovăție față de ceea ce s-a reținut prin rechizitoriu, nu se mai poate susține necesitatea sau utilitatea arestării preventive în prezenta cauză.

Un alt aspect se referă la împrejurarea că inculpatul, în ziua în care s-a produs prinderea în flagrant-pe 23.01.2009 era la domiciliu, are o singură convorbire telefonică cu unul dintre ceilalți coinculpați față de o defecțiune la o barcă, dar nimic din ceea ce a discutat nu lasă să se înțeleagă că ar fi știut că în acea barcă se transportau țigări, lăsând la o parte că descărcarea țigărilor la malul,

în raza municipiului G, nu înseamnă că acea barcă, anterior a trecut fraudulos frontiera de stat în Republica Dunărea izvorăște din Germania și este navigabilă de acolo și se varsă în Marea Neagră pe la. Pe această întindere se poate încărca de oriunde țigări și nu neapărat din Republica M,de la piciorul nu știu cărui pod, de unde nu este nici o dovadă că s-a petrecut acest fapt.

Este bazat rechizitoriul pe o grămadă de ipoteze nedemonstrate. Neseriozitatea argumentelor rezultă și din următorul aspect: pentru activitatea infracțională din perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009 este proces-verbal de sesizare din oficiu în prezenta cauză din 1.04.2008, deci organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu prin acest proces-verbal, la data de 1.04.2008, pentru a constitui un dosar care are ca obiect săvârșirea faptei în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009. Începerea urmăririi penale in rem - 2.04.2008, deci este începută urmărirea penală într-o cauză în care acești oameni au săvârșit fapta după 8 luni. Acest fapt, din punctul său de vedere demonstrează seriozitatea argumentelor care ar trebui să se bazeze exclusiv pe probe față de faptele reținute în sarcina inculpaților.

Nu vede în acest dosar nici o disjungere, este constituit pentru inculpații, și ceilalți. În aceste condiții, găsește subțirimea probelor, a argumentelor în acuzarea inculpaților, care ar trebui sancționată, după șase luni, repetă, și până la urmă, coroborând acest fapt șu cu împrejurarea că au trecut deja două luni de când cauza este pe rolul instanței de judecată, fără a fi începută cercetarea judecătorească. Nu cunoaște argumentele, nu face nici un reproș nimănui, dar cert este că, față de această situație inculpații nu au nici o vină. A înțeles totuși că termenul de judecată este în luna august, deci va mai trece o lună de zile până va începe cercetarea judecătorească dacă nu va fi surpriza unei proceduri neîndeplinite în condițiile legale cu una din părțile citate în proces:ANAF, Direcția Generală a Vămilor și se știe cum merg comunicările cu instituțiile respective.

Solicită a se constata că din punct de vedere al inculpaților și, acel termen rezonabil care este prevăzut de practica judiciară și literatura de specialitate în ceea ce-i privește pe acești doi inculpați s-a epuizat. Ar dori ca această chestiune, acest termen rezonabil să fie analizat atât în raport cu atitudinea și conduita organului judiciar în timpul fazei de urmărire penală, cât și cu situația deosebită, specială, care presupune începerea cercetării judecătorești după trei luni de la înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Galați - repetă, aici nu aduce o culpă cuiva, nu face nici un reproș, dar este o situație față de care inculpații nu au nici o culpă și nu ar trebui să suporte consecințe, având în vedere că unul dintre argumentele pentru care s-a menținut măsura arestării preventive este constatarea faptului că arestarea ar fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal în continuare. că instanța este lipsită de argumente, având în vedere tocmai situația despre care a făcut vorbire.

Concluzionând, solicită admiterea recursului celor doi inculpați, casarea încheierii instanței de fond și în rejudecare, în baza art.160 ind.b alin.2 cu referire la art.139 și 145 Cod pr. penală, a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instituind în sarcina celor doi inculpați obligațiile prev. în art.145 alin.1 ind.1 Cod.pr.penală, de natură a asigura această cerință, această necesitate a bunei desfășurări a procesului penal, conduita impusă de acele obligații inculpaților este suficient de bine definită pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în continuare.

Avocat - apărătorul inculpatului arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Galați, care, pe de o parte i-a menținut arestarea preventivă și pe de altă parte, respingându-i cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar pe de altă parte i-a respins și cererea de liberare provizorie sub control judiciar

A declarat recurs împotriva încheierii prin care s-au soluționat aceste cereri în mod nefavorabil inculpatului. Instanța de fond a avut o motivare succintă, aproape superficială în ceea ce-l privește, a făcut referire atunci când s-a dispus în legătură cu liberarea provizorie sub control judiciar că el, inculpatul, ca și inculpatul, cel care făcuse și el o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, ar fi avut o atitudine nesinceră și că în esență, această atitudine nesinceră ar fi determinat respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Inculpatul este tratat în acest dosar într-un mod nediferențiat, prin rechizitoriul, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a celor șase inculpați - cinci dintre ei sunt în boxă, în stare de arest preventiv și al șaselea -, în stare de libertate, luându-se față de el măsura obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul, din punct de vedere judiciar nu este considerat ca făcând parte din grupul așa infracțional reținută în sarcina celorlalți inculpați. Instanța de fond nu a făcut referire la acest aspect, nu a făcut referire la faptul că inculpatului nu i se reține în sarcină, așa cum spunea, nici infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și nici infracțiunea de pătrundere prin alte locuri decât cele prevăzute pentru controlul vamal. Inculpatului i se reține săvârșirea complicității la infracțiunea de contrabandă doar în legătură cu actul material din data de 23.01.2009, adică exact aceeași fază pentru care a fost trimis în judecată, liber, inculpatul. că toate aceste chestiuni nu au făcut obiectul analizei instanței de fond, care, folosindu-se de această poziție procesuală pe care a considerat-o ca fiind nesinceră, a înțeles să argumenteze menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.

Precum spunea, situația lui este din acest punct de vedere mult mai ușoară. Pe de altă parte, inculpatul, la data arestării preventive avea un loc de muncă, fiind angajat la SC SRL B, nu are antecedente penale, sunt alte situații care îi sunt favorabile,dar care până acum nu l-au ajutat în nici un fel. Toate aceste elemente au fost ignorate de către instanțele de judecată. Inculpatul nu se afla la momentul săvârșirii infracțiunii în locul depistării acesteia, în locul realizării acelui flagrant, discuțiile legate de înțelegerea lui cu ceilalți inculpați cu privire la transportul țigărilor sunt chestiuni care vor face obiectul analizei instanței de fond, care atunci va hotărî dacă este vinovat, care este vinovăția lui și ce sancțiune îi va aplica.

Până acum, instanța de fond a fost pusă doar să cântărească dacă persoana inculpatului este așa de periculoasă, încât nu poate beneficia nici de liberarea provizorie sub control judiciar, nici de această restricție a obligării de a părăsi țara de care a beneficiat inculpatul.

Inculpatul a avut un interval destul de de la momentul săvârșirii infracțiunii și până când a fost arestat preventiv, deci din ianuarie și până în martie, în tot acest interval nu a desfășurat nici o acțiune sau activitate care să determine acreditarea ideii că este periculos, în sensul că trebuie arestat preventiv și menținut în această stare. Nu a încercat să influențeze persoane care sunt implicate în acest dosar, nici inculpați, nici martori, nu a încercat să se sustragă nici urmăririi penale, s-a dus în permanență la locul de muncă, dar toate aceste chestiuni nu fac obiectul analizei instanței de fond.

Precum lesne s-a observat,a depus la dosarul cauzei, când s-a judecat și cererea de liberare sub control judiciar, documente, caracterizare de la primăria din comună,de la postul de poliție,dovada faptului că muncea și ajuta la întreținerea familiei, tatăl său fiind bolnav - toate aceste chestiuni sunt trecute sub tăcere. În mod normal, dacă ele ar fi analizate, ar fi imposibil să nu se constate că situația lui este diferită de a celor care sunt încă arestați și este asemănătoare cu a celui care este liber, cu diferența că la momentul depistării faptei, el nu se afla la locul faptei, că nu a fugit de la somațiile polițiștilor, că nu a încercat sau nu a avut o atitudine de a se ascunde sau a se feri de cercetările efectuate.

Nu face comparația situației inculpatului cu a altor inculpați din alte dosare, ci doar solicită să fie avută în vedere comparativ cu situația inculpatului, pentru că nu găsește nimic, cu excepția acestei justificări a atitudinii nesincere care nu este pusă în evidență de alte aspecte.

Dacă ar vrea să facă apărarea lovind în, ar spune că a fugit de la locul faptei, s-a ascuns de focurile de armă, în primă fază s-a opus cercetării - acestea nu sunt aspecte care ar fi putut duce la concluzia că este periculos și s-a decis că pentru contribuția de a conduce mașina opusă la dispoziție de inculpatul nu este așa de periculos încât să fie arestat preventiv. Care argumente sunt diferite în ceea ce-l privește pe, față de, pentru a justifica menținerea măsurii arestării preventive, de ce nu se pot institui în sarcina inculpatului, după mai mult de trei luni de arest preventiv aceleași obligații, sau obligații mai restrictive și în sarcina inculpatului.

În momentul în care a fost arestat - în martie 2009, poziția sa procesuală - nu o putea în nici un fel să mai influențeze conturarea situației de fapt, se făcuse flagrantul. Toate aceste considerente creează pentru cei care nu au pregătire juridică, nu sunt trecuți prin asemenea situații, creează o situație de nedreptate. Și este, a fost implicat acolo,la fel de mult sau de puțin, de ce el este arestat de atâtea luni de zile și nu poate beneficia de situația care îi este favorabilă.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, a făcut ambele cereri-liberare provizorie sub control judiciar și obligarea de a nu părăsi țara, consideră că poate una dintre ele este considerată mai adecvată față de acesta. Stăruie în admiterea acestor cereri, cu precizarea că i se pare că, pentru echitate în acest dosar, obligarea de a nu părăsi țara, după trei luni de arest preventiv este soluția cea mai justă în cauză. Solicită admiterea recursului.

-. - apărătorul inculpatului - critică hotărârea instanței de fond care este sumară și arată că instanța a băgat la grămadă toți inculpații și nu a analizat în ce măsură arestarea preventivă se poate menține și este oportună menținerea măsurii preventive pentru fiecare inculpat în parte.

De asemenea, apreciază că la acest moment, având în vedere că dosarul este deja de două luni pe rolul Tribunalului Galați, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriu, probele și indiciile temeinice în conformitate cu disp.art.143 pr.penală nu mai sunt suficiente pentru a putea menține starea de arest a inculpatului, la acest moment este nevoie de probe, de anumite elemente convingătoare pentru a se putea menține această măsură. Tocmai de aceea a considerat că este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere care a fost respinsă însă de către instanța de fond, incorect, deși s- a motivat această cerere prin faptul că din întreg ansamblul probator de până la acest moment, tot nu se conturează cel puțin J dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. De asemenea, probele care îl indică pe inculpat ca fiind participant în mod direct sau indirect la aceste infracțiuni sunt subțiri, chiar dacă dosarul este voluminos, este o declarație a unui inculpat care s-a dovedit pe parcursul urmăririi penale ca fiind și martor audiat cu identitate protejată.

S-a reținut că avem de a face cu infracțiuni săvârșite în formă continuată, care de fapt se rezumă la un singur act material, în cel mai rău caz, care ar putea fi dovedit, avem un prejudiciu care a fost stabilit în mod nelogic sau nerațional, pentru că, de la 12.000 de pachete câte au fost depistate la momentul din 23.01.2009 se ajunge undeva la un număr de 200.000 pachete și un prejudiciu exorbitant și de asemenea, este declarația unui învinuit care, culmea, după ce dă declarații îi trimite o scrisoare în arestul G inculpatului, în care își cere scuze pentru că a dat o declarație în defavoarea acestuia și arată că de fapt nu a vrut, dar că a fost forțat și presat de către organele de urmărire penală pentru a face acest lucru.

De asemenea, nu se poate demonstra și nici una dintre probele administrate până acum nu face dovada că țigările, chiar dacă ele într-adevăr s-ar confirma, au fost introduse în țară în mod ilegal, ori că inculpatul ar fi trecut granița în mod ilegal. Toate aceste elemente, coroborate și cu pericolul concret pentru ordinea publică,au determinat instanța de fond să mențină arestarea preventivă a inculpatului în mod greșit, pentru că în motivarea pericolului concret pentru ordinea publică instanța confundă acest pericol cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat. Ori,acest pericol concret trebuie dovedit în mod concret și constatat prin probe, neputând fi prezumat față de aceste limite de pedeapsă.

De asemenea și art.5 paragraful 3 din CEDO impune instanței de judecată ca în momentul în care este investită cu soluționarea unei cereri privind punerea în libertate ori menținerea în stare de arest a unei persoane, să aibă în vedere și măsuri preventive alternative de natură să asigure prezența persoanei la proces.

Ori, în cauza de față, inculpatul nu are antecedente penale, este unicul întreținător al unei familii și are un copil minor, până la momentul arestării s-a bucurat de o bună reputație și a avut o poziție constantă în societate. Nu vede de ce nu ar fi posibilă înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, astfel încât inculpatul să poată merge lucru, să-și poată întreține familia, să-i poată crește și îngriji corespunzător copilul și să fie prezent, la fel ca și inculpatul, la fiecare termen de judecată, pentru că nu poate să influențeze desfășurarea procesului penal, pentru că nu a făcut-o nici până la acest moment.

Apreciază că hotărârea este criticabilă pentru toate aceste aspecte, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Galați și în rejudecare, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Depune la dosar acte în circumstanțiere și copia scrisorii inculpatului.

-. - apărătorul inculpatului arată că este firesc să fie mai succintă,întrucât apărătorii celorlalți inculpați au spus tot, dar nu numai acest lucru o determină, ci faptul că a văzut zeci de hotărâri ale completului din care fiecare a făcut parte, s-a lămurit ce înseamnă pericol public, pericolul concret, ce înseamnă pericolul pe care îl reprezintă persoana inculpatului și de aceea simte că pur și simplu nu are ce să spună, pe care instanța să nu îl știe și să nu înțeleagă ideea pe care apărătorii inculpaților vor să o transmită, în sensul că la ora actuală, trăim în mod efectiv un moment absolut neplăcut, criza economică ce determină și o criză a sistemului juridic și un val de asprime, care din punctul său de vedere este mult prea repede pornit, pentru că abia suntem la început, culmea valului încă nu a ajuns și atunci, prea repede s-a pornit cu măsuri extrem de severe față de cei aflați în fața legii.

Urmează a se aprecia dacă persoana inculpatului care îl apără și care are dublă calitate de martor și de inculpat, dacă lăsat în libertate prezintă sau nu pericol public. Este evident că dorește respectarea constituției, a legii penale, a principiilor din dreptul penal, pe care nu le mai enumeră, întrucât se cunosc și nu are ce să mai spună ca instanța să nu știe și care să nu se regăsească în zecile de hotărâri.

Ceea ce nu scrie nicăieri, dar se citește printre rânduri, este faptul că regula, în 99 %, pentru că mai este un procent de 1 % sau 0,0 %, este că atunci când este vorba de DICOT trebuie să se judece oamenii în stare de arest preventiv pentru că pedepsele în acest caz nu sunt exagerate și chiar dacă ne gândim la miezul problemei - contrabandă cu țigări "", niște moldoveni la fel de săraci și de necăjiți ca noi, cu românii noștri au făcut contrabandă cu țigări "" în cantități la care se ajunge cu larghețea și neverificatul calculului pachetelor de țigări și a valorii acestora la milioane euro, sute de mii de euro, deci lucrurile trebuie aduse la normal, nu știe dacă de instanța de recurs sau altă dată de instanța de fond, pentru că dosarele cresc cantitativ și nu știe dacă altcineva odată va avea răbdare să facă experimente sau altceva.

La fel ca și apărătorii ceilalți, consideră cu după această perioadă de arest preventiv, în momentul în care deja a început judecata, se poate admite recursul declarat de către inculpatul pe care îl apără și a se lua împotriva acestuia o altă garanție procesuală, aceea de a nu părăsi localitatea, pentru că altfel este evident că starea de judecată cu starea de executare sunt identice.

Reprezentanta Ministerului Public arată că încheierea de ședință recurată de inculpați este legală și temeinică. Astfel, în cauză sunt întrunite în continuare condițiile prev. de art.143, respectiv art.148 lit.f Cod pr.penală, fiind apreciate astfel și la luarea măsurii arestării preventive și care impun și în prezent menținerea stării de arest a inculpaților. Apreciază că măsura arestării preventive a inculpaților se justifică și prin îndeplinirea disp.art.136 pr.penală, în cauză nefiind începută cercetarea judecătorească, situație care nu se datorează culpei instanței. Consideră că la dosar sunt aceleași probe, nu s-a modificat cu nimic situația, probe care au fost apreciate atât de instanța de fond, cât și de instanța de control judiciar ca justificând menținerea stării de arest a inculpaților. Pentru aceste considerente, solicită a se constata că încheierea recurată este legală și temeinică și a se dispune respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate.

Inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței.

Inculpatul recurent solicită să fie judecat în libertate.

Inculpatul recurent solicită să fie judecat în libertate.

Inculpatul recurent solicită să fie judecat în libertate.-

Inculpatul solicită să fie judecat în libertate.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 01.07.2009 a Tribunalului Galați, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin acțiunile penale înregistrate sub nr- respectiv - inculpații și au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar în conformitate cu disp. art. 160 ind. 6 Cod procedură penală din starea de arest preventiv instituită la 31.03.2009 în privința primului inculpat, respectiv la 23.01.2009 în privința inculpatului.

Întrucât ulterior promovării cererii mai sus menționate de către inculpatul, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea fondului cauzei - în conf. cu disp. art. 160 ind. 6 al. 4 teza a II a Cod procedură penală - acțiunea inculpatului a fost conexată prezentului dosar de fond.

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 23.01.2009 promovată de Tribunalul Galați (dosar nr-) s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului (alături de inculpații, și ) pentru o durată de 30 zile constatându-se că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale procedurale prev. de art. 143 Cod procedură penală art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.

Prin încheierea de ședință din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați (dosar nr-) a fost adoptată aceeași măsură preventivă a arestului și în privința inculpatului, constatându-se incidența în cauză a disp. art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.

Măsura arestării a fost ulterior prelungită în mod succesiv de către instanța de judecată, iar prin rechizitoriul nr. 63/D/P/2008 din 24.05.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Galațis -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, și pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat (art. 7 al. 1 din Lg. 39/2003), contrabandă în formă continuată (art. 270 rap. la art. 274 din Lg. nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal) și trecere ilegală a frontierei de stat în formă continuată (prev. de art. 70 al. 1 din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal) și referire la art. 33 lit. a Cod penal.

Prin același act de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de contrabandă (prev. de disp. art. 26 Cod penal rap. la art. 270 cu referire la art. 274 din Lg. 86/2006).

În privința cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și, instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu (condițiile procedurale prev. de disp. art. 160 ind. 2 al. 1 Cod procedură penală corelativ cu disp. art. 160 ind. 6 alin. 1 și 2 Cod procedură penală - dispoziția prev. de art. 7 al. 2 din Lg. 39/2003 în privința inculpatului fiind o chestiune complementară care ține de conținutul juridic al întregii activități infracționale.

Examinând cererile inculpaților, s-a arătat că instanța urmează a le aprecia în contextul dedus judecății.

Astfel, instituția procesuală a liberării provizorii este facultativă și are la bază ideea de încredere, ea putând fi dispusă în considerarea unor împrejurări legate de persoana celui arestat, dar și de comportamentul acestuia în contextul dedus judecății și de natura infracțiunilor în discuție.

S-a arătat că în speță sunt supuse analizei infracțiuni grave, cu majore conotații de ordin economic - iar atitudinea procesuală a inculpaților și a fost apreciată ca fiind una nesinceră.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat ca fiind neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar promovate în cauză, urmând a fi respinse.

Asupra legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv al incupaților, s-a apreciat că nu au intervenit modificări în privința situației faptice avute inițial în vedere și nici date noi relative acestor împrejurări; în privința detenției preventive a inculpaților temeiurile sunt neschimbate - în cauză nefiind efectuat nici un act procesual care să modifice ori să înlăture temeiurile de fapt și de drept ale măsurii preventive (temeiuri prev. de disp. art. 148 lit. f și art. 143 Cod procedură penală).

Împotriva acestei încheieri, în termen legal au formulat recurs inculpații, și, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru motivele arătate pe larg în partea introductivă a acestei decizii.

În esență, s-a arătat că la acest moment nu sunt temeiuri care să justifice menținerea inculpaților în stare de arest și că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, precum și faptul că nu au cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal, fiind începută cercetarea judecătorească.

S-a mai susținut că s-a împlinit deja termenul rezonabil,iar dosarul se află pe rolul instanței de judecată deja de 2 luni.

a) Inculpatul a arătat că la efectuarea flagrantului - 23.01.2009, se afla acasă și că nu sunt probe care să-l indice ca fiind autor al infracțiunii;

b) Inculpatul a arătat că nu sunt probe că a săvârșit infracțunea

c) Inculpatul a arătat că nu i se reține în sarcină infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și că nu a fost depistat la momentul prinderii în flagrant a celorlalți inculpați;

d) Inculpatul a arătat că în mod greșit s-a reținut forma continuată a infracțiunii, întrucât aceasta se rezumă la un singur act material;

e) Valoarea prejudiciului nu a fost dovedită.

Recursurile este nefondate.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:

În mod judicios instanța de fond a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și.

În speță, împotriva inculpaților, a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din 23.01.2009 a Tribunalului Galați, iar față de inculpatul, prin încheierea de ședință din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați (dosar nr-) a fost adoptată aceeași măsură preventivă a arestului, în temeiul art.148 alin.1 lit.f în referire la art.143 Cod procedură penală, reținându-se că există indicii temeinice în sensul că:

a) inculpatul a comis infracțiunile prev. de:

- art. 7 al. 1 din Lg. 39/2003;

- art. 25 Cod penal rap. la art. 270 rap. la art. 274 din Lg. nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal,

- cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;

b) inculpatul a comis infracțiunile prev. de:

- art. 7 al. 1 din Lg. 39/2003;

- art. 270 rap. la art. 274 din Lg. nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal,

- cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

c) inculpatul a comis infracțiunile prev. de:

- art. 7 al. 1 din Lg. 39/2003;

- art. 270 rap. la art. 274 din Lg. 86/2006 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal,

- cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

d) inculpatul a comis infracțiunile prev. de:

- art. 7 al. 1 din Lg. 39/2003;

- art. 270 raportat la art. 274 din Lg. nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal,

- cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

e) inculpatul a comis infracțiunile prev. de:

- art. 26 Cod penal rap. la art.270 raportat la art. 274 din Lg. nr. 86/200 ( Codul vamal ) cu aplicarea art. 33 al. 2 Cod penal.

Ca situație de fapt s-a reținut, în esență, că inculpații s-au constituit în grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni și că, în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, au săvârșit sub diverse forme de participație, infracțiunea de contrabandă, constând în introducerea în mod ilegal în România, din Republica M, a unor cantități de țigări.

Contrar celor susținute de inculpați prin motivele de recurs, Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Astfel, din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, până la această dată (respectiv: interceptările convorbirilor telefonice, procesele-verbale de prindere în flagrant, procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor) rezultă indicii temeinice de natură să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.

Se constată deasemeni că până la data prezentei, când a fost sesizată instanța de judecată competentă să judece cauza nu au intervenit elemente noi în situația de fapt și cea în drept esențiale, a modului și împrejurărilor în care faptele au fost

săvârșite ( constatate și prin flagrant ) care să justifice înlocuirea măsurii sau punerea în libertate pentru a se judeca în această stare sau a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara ( localitatea ).

Pe de altă parte, se constată că faptele pentru care sunt indicii ca fiind comise de inculpați sunt cu un grad de pericol social deosebit de ridicat și care sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta un concret pericol pentru ordinea publică, pericol ce derivă din amploarea activității infracționale, numărul mare al persoanelor implicate, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat bugetului de stat și importanța relațiilor sociale lezate.

Gradul de pericol social se acutizează și datorită faptului că inculpații au premeditat faptele comise, s-au organizat într-un grup infracțional pentru a spori și mai mult siguranța în reușită, iar activitatea infracțională s-a repetat într-o perioadă apreciabilă de timp.

Susținerile inculpaților cum că la dosar nu sunt probe relevante sau lipsesc probele din care să rezulte vinovăția lor sunt combătute cel puțin până la data prezentei de probele existente la dosar, printre care cea mai importantă este a flagrantului - procesul-verbal din 23.01.2009, așa încât susținerile inculpaților în apărare nu sunt și probate.

Pe de altă parte, este de observat că faptele pentru care sunt indicii că au fost comise de inculpați au luat o amploare semnificativă pe scara criminalității și au un grad de complexitate ridicat, așa încât și în sensul disp.art. 136 Cod pr.penală, o mai bună administrare a justiției se va putea face doar prin continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de arest.

Faptul că inculpații au contribuții diferite cu referire la modalitatea sau împrejurările în care faptele s-au derulat sau că au avut o poziție procesuală pozitivă, ori au sau nu antecedente penale, cât și circumstanțele personale ale acestora, urmează a fi avute în vedere de instanța de fond, dacă îi va găsi vinovați, la individualizarea pedepselor posibil a le fi aplicate.

În drept, Curtea constată că măsura dispusă este temeinică și legală, că sunt indicii că inculpații au comis fapte penale cu un concret grad de pericol social și că punerea acestora în libertate este inoportună și în defavoarea unei bune desfășurări, într-un termen rezonabil, a cercetărilor judecătorești, fiind îndeplinite disp.art. 143, 136 și 148 lit. f Cod pr.penală.

Față de aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și.

Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, ( născut în anul 1965, luna 05, ziua 19 în mun. G, județul G, fiul lui și, CNP- -, domiciliat în mun. G,-, - 33,. 21, jud. G), ( născut în anul 1984, luna 06, ziua 14 în mun. G, județul G, fiul lui și, CNP- -, domiciliat în G,-, - 4 B,. 34, jud. G; în G,-, jud. G), ( născut în anul 1981, luna 12, ziua 11 în mun. G, județul G, fiul lui și, CNP- -, domiciliat în loc., jud. T ) (fiul lui și, născut la data de 20.08.1986 în B, CNP - -, domiciliat în B,-,. 30,. 2,. 1,. 30, jud.B ) și ( născut în anul 1982, luna 10, ziua 01 în mun. G, județul G, fiul lui și, CNP- -), toți deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 01.07. 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.

În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. penală obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 80 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.07. 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.jud,

Jud.fond

Tehnored. 15 Iulie 2009

Președinte:Mița Mârza
Judecători:Mița Mârza, Petruș Dumitru, Maria Tacea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati