Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.2918/2/2009
691/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.483/
Ședința publică din data de 03 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 24 martie 2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că, prin Încheierea de ședință din data de 24 martie 2009, instanța de apel a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a respins cererea de înlocuire a măsurii de prevenție, apreciind că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate este mai mare de 4 ani și existența probelor referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, ce constă într-o stare de neîncredere și insecuritate în rândul comunității, însă, la acest moment, nu mai este realizată cea de a doua condiție prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere, pe de o parte, faptul că inculpatul a recunoscut în totalitate și a regretat enorm fapta aproape neverosimilă, comisă în urma unei aprecieri greșite a unei stări conflictuale cu prietena sa și care nu generează repetabilitate, are o pregătire impecabilă, fiind inginer, a avut un comportament corespunzător, părinții sunt foști lucrători ai Ministerului Administrației și Internelor și există suficiente temeiuri că nu va mai săvârși fapte asemănătoare, iar, pe de altă parte, perioada îndelungată și suficientă de arest preventiv, circumstanțe în raport cu care apreciază că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive au încetat și nu au apărut elemente noi de natură să justifice menținerea acestei măsuri.
În egală măsură, este de observat că instanța de fond, făcând o greșită încadrare juridică a uneia dintre faptele penale, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă extrem de severă, în cuantum de 9 ani închisoare.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință și, pe fond, în principal, în temeiul art.160 alin.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța având astfel posibilitatea impunerii unor obligații referitoare la prezentarea la
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul este inadmisibil pe solicitarea de înlocuire sau revocare a măsurii de prevenție, iar încheierea de ședință este legală și temeinică, instanța de apel constatând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au dispărut și nu s-au schimbat, astfel că, și la acest moment procesual, se impune judecarea sa în stare de arest preventiv, întrucât există probe care evidențiază că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea infracțiunii și împrejurările în care a fost săvârșită, relevat fiind faptul că inculpatul a avut cu victima o relație personală pe o durată de mai bine de 9 ani, în urma căreia a rămas însărcinată, iar acesta a făcut repetate demersuri pentru aod etermina să renunțe la sarcină și, după ce a strâns informații pe o perioadă importantă de timp, a angajat două persoane, una dintre acestea fiind condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală gravă, care au identificat-o și urmărit-o pe partea vătămată, în baza informațiilor transmise de către inculpat, și au agresat-o, lovind-o în abdomen, pentru a determina producerea unui avort, elemente relevate în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, întrucât dacă natura personală a relației cu partea vătămată și întinderea în timp a acesteia nu au fost suficiente pentru a-l împiedica pe inculpat să treacă la săvârșirea infracțiunilor ce au constat în vătămarea corporală a părții vătămate, cu consecința punerii în primejdie a vieții sale și a copilului, nu există alte elemente care să evidențieze o altă concluzie, urmând ca elementele care circumscriu favorabil persoana inculpatului să fie avute în vedere la soluționarea cauzei în fond, eventual cu efectuarea unei referat de evaluare socială.
În egală măsură, nici critica referitoare la durata excesivă a măsurii arestării preventive nu este fondată, având în vedere numărul participaților la activitatea infracțională și faptele concrete de care sunt învinuiți, considerente pentru care pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că regretă săvârșirea infracțiunilor și se va prezenta la instanță.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 24.03.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a menținut starea de arest a inculpatului, conform art.3002Cod procedură penală, reținând în esență că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării subzistă, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art.681Cod procedură penală și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar înlocuirea măsurii, arătând că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării, inculpatul neputând să repete activitatea infracțională și precizând că a avut anterior o conduită impecabilă, regretă săvârșirea faptei, provine dintr-o familie organizată. A mai arătat că pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată de instanța de fond este excesivă având în vedere că și încadrarea juridică este greșită.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și va fi respins ca atare.
Curtea reține astfel că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din data de 05.09.2008 Judecătoriei Sector 3 B, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.79, reținându-se că pe fondul unei neînțelegeri cu prietena sa, însărcinată în 25 de săptămâni, legate de păstrarea fătului, l-a determinat cu intenție pe ca în data de 21.06.20077 să o lovească pe aceasta în zona abdomenului, în scopul provocării avortului și pentru ascunderea faptei, să-i sustragă geanta, în fața blocului de domiciliu, iar pe să-i asigure paza lui, fapte prev. de art. 25 rap. la art.182 alin. 2 și 3 Cod penal, art. 25 rap. la art. 26 rap la art.182 alin. 2 și 3 Cod penal, art. 25 rap la art. 208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. a, e, alin. 2 lit. b și art. 25 rap la art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - art.209 alin.1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal.
Ulterior inculpatul împreună cu ceilalți 2 inculpați au fost trimiși în judecată, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare cu aplic. art.71 și 64 lit.a teza a II-a și lit. b pentru patru infracțiuni, dispunându-se schimbarea încadrării juridice în art. 25 rap. la art.20 rap. la art. 182 alin. 2, 3 cu art. 75 lit. a Cod penal, art.25 rap. la art.211 alin.1, 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal, art.25 rap. la art. 26 rap. la art.20 rap. la art.182 alin. 2, 3, cu art.75 lit.c Cod penal și art.25 rap. la art. 26 rap. la art.211 alin.1, 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal, prin sentința penală fiind menținută și starea de arest preventiv a inculpatului.
Curtea apreciază că în legal instanța de apel menținut starea de arest a acestuia având în vedere că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii, din probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății rezultând existența unor indicii temeinice care să ateste presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile (declarația pății vătămate și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, declarațiile martorilor), Curtea apreciind că există probe care denotă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere astfel natura și gravitatea faptelor săvârșite, modalitatea concretă de concepere și desfășurare a activității infracționale, inculpatul încercând în mod repetat să o determine pe partea vătămată să renunțe la sarcină și sfârșind prin a angaja două persoane (una dintre acestea fiind anterior condamnată pentru o infracțiune de vătămare corporală gravă) cărora le-a cerut să o prindă pe aceasta și să o lovească în abdomen pentru ca în urma loviturilor aceasta să piardă sarcina.
Mai mult decât atât, inculpatul le-a indicat acestora traseul părții vătămate, programul, urmărind-o și le-a solicitat ca după aplicarea loviturilor în abdomen să îi sustragă bunuri pentru aoc onvinge pe aceasta că este victima unei infracțiuni de tâlhărie încercând în acest mod să înlăture ori ce indiciu care l-ar fi putut incrimina.
Or, în raport de toată activitatea de desfășurare și modul de concepere a faptelor Curtea apreciază că inculpatul prezintă un pericol deosebit pentru ordinea publică, iar moralitatea inculpatului - care s-a pretat la asemenea acte după o relație de 9 ani cu partea vătămată - este în sine o dovadă a comportamentului său "exemplar" comportament invocat de apărătorul său. Consecințele pe care agresiunea fizică suferită le-a determinat au constat în punerea în primejdie atât a părții vătămate cât și a copilului, iar în susținerea inculpatului din ultimul cuvânt în sensul că "nu și-a dat seama" este irelevantă și nefondată oricum, câtă vreme acesta a urmărit exact producerea acestui rezultat, respectiv înlăturarea sarcinii. Toate aceste împrejurări referitoare la fapte caracterizează persoana inculpatului ca fiind una ce prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările invocate de apărător în favoarea inculpatului - relative la familia bună din care acesta provine, respectiv profesia de inginer sunt lipsite de relevanță față de gravitatea faptelor săvârșite.
Susținerea apărătorului inculpatului în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră și încadrarea juridică este greșită sunt apărări care vizează fondul cauzei și pot fi invocate de inculpat în fața instanței de apel.
Față de motivele arătate, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge ca atare conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, obligând recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul -.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 03.04.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red. -
Dact./21.04.2009
Ex.3
Red / Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu
