Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 88/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.2655/2/2009
650/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.88
Ședința publică din data de 03 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea plângerii formulată de petentul - împotriva Rezoluției din data de 28.2009, dispusă în Dosarul de cercetare penală nr.1099/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, și a Rezoluției din data de 09.III.2009, adoptată în Lucrarea nr.241/II/2/2009 a aceleiași unități de parchet.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atât faptul că citația comunicată petentului la adresa din B,-, sector 1 a fost restituită la dosar cu mențiunea că destinatarul este necunoscut, procedura de citare a acestuia fiind realizată la adresa din B,--44, sector 1, precum și prezența la dosar a adresei din data de 31.III.2009, prin care petentul solicită desemnarea unui apărător din oficiu numai în situația în care apărarea este obligatorie și atașarea Încheierii de ședință din data de 12.XII.2005 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
S-a mai referit faptul că au fost atașate Dosarul de cercetare penală nr.1099/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Rezoluția din data de 09.III.2009, adoptată în Lucrarea nr.241/II/2/2009 a aceleiași unități de parchet.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondată, a plângerii, arătând că data punerii efective în libertate a petentului nu reprezintă consecința unei erori a lucrătorilor administrației locului de deținere câtă vreme aceștia nu au acționat în limitele comunicărilor primite de la instanța de judecată, care, prin Serviciul Executări Penale, a transmis penitenciarului mai întâi o adresă în care precizează că dispoziția suspendării executării pedepsei închisorii este supusă recursului, ulterior, pe data de 19.XII.2005, revenind cu o nouă comunicare, în care a precizat că hotărârea a rămas definitivă, iar petentul a fost pus în libertate chiar la acea dată, considerente pentru care apreciază rezoluțiile criticate ca fiind legale și temeinice.
CURTEA
Prin plângerea formulată la data de 23.03.2009, petentul a solicitat desființarea rezoluției nr.1099/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI din data de 28.01.2009 și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de cei care se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 Cod penal.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluția dispusă de procuror de neîncepere a urmăririi penale este nelegală și netemeinică, având în vedere că nu s-au administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului, procurorul neexercitându-și rolul activ. A precizat petentul că prin încheierea Tribunalului București - Secția I Penală din data de 12.12.2005 rămasă definitivă prin nerecurare la data de 16.12.2005 s-a dispus punerea în libertate însă eliberarea sa efectivă din penitenciarul Rahovas -a realizat la data de 19.12.2005, astfel încât pentru o perioadă de 3 zile a fost lipsit de libertate în mod ilegal. A mai arătat că lucrătorii Serviciului de Evidență din cadrul Penitenciarului aveau cunoștință de conținutul încheierii, refuzând însă punerea sa în libertate.
În drept, petentul a invocat disp. art. 278 Cod procedură penală.
A atașat copia încheierii Tribunalului București - Secția I Penală din data de 12.12.2005 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului București, adresa Tribunalului București către penitenciarul Rahova.
La solicitarea Curții, s-a atașat dosarul nr.1099/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și rezoluția nr.241/II-- din data de 09.03.2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Analizând actele dosarului, Curtea a reținut:
Prin rezoluția nr.1099/P/2008 din data de 28.01.2009 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus în baza art.228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii penitenciarului Rahova sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.189 Cod penal. S-a reținut în cuprinsul rezoluției că lucrătorii penitenciarului Rahova au procedat în conformitate cu prevederile dispozițiilor legale la restrângerea libertății petentului în baza mandatul executării pedepsei închisorii nr. 483/25.04.2003 emis de Tribunalul București - Secția I Penală, lipsirea de libertate având un caracter legal.
A reținut procurorul că adresa prin care Tribunalul București - Secția I Penală a comunicat penitenciarului Rahova că petentul a fost pus în libertate urmare suspendării executării pedepsei a fost înregistrată la data de 19.12.2005 dată la care petentul a fost pus în libertate astfel încât nu se poate reține săvârșirea infracțiunii.
Soluția a fost comunicată petentului la data de 20.02.2009, astfel cum rezultă din recipisa de confirmare de primire semnată la rubrica calitatea primitorului de petentul destinatar.
Împotriva rezoluției, petentul a formulat la data de 27.02.2009 (în termen legal) plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în temeiul art.275 - 278 Cod procedură penală și având în vedere că plângerea nu i-a fost soluționată în temeiul prev. de art. 2781alin. 2 Cod procedură penală, respectiv în 20 de zile, socotit de la împlinirea termenului stabilit pentru soluționarea plângerii de către prim procuror, petentul a formulat prezenta plângere în fața instanței, conform art. 2781Cod procedură penală, la data de 19.03.2009 (astfel cum rezultă din ștampila oficiului poștal de expediere aplicată pe plic), conformându-se astfel exigențelor impuse de art. 278 alin.2 Cod procedură penală.
Curtea a reținut că plângerea petentului, la prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost soluționată în termen legal, respectiv la data de 09.03.2009, însă nu a fost comunicată petentului, fiind însă atașată la dosarul instanței, prim procurorul dispunând respingerea plângerii față de temeinicia rezoluției atacate, prin rezoluția nr. 241/II/2/2009 din data de 09.03.2009, Curtea apreciind că este legal investită cu soluționarea prezentei.
Analizând fondul cauzei, Curtea reține că prin încheierea din data de 12.12.2005, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus în baza art. 404 pct.1 Cod procedură penală suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin decizia penală nr. 1838/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dispusă în dosarul 3793/2001, obligându-l pe acesta să nu părăsească teritoriul României în baza art. 1451Cod procedură penală. Curtea a reținut că petentul se afla la acel moment încarcerat în baza mandatului executării pedepsei închisorii nr. 483/25.04.2003 emis de Tribunalul București - Secția I Penală în baza deciziei penale sus arătate.
Această încheiere, împotriva căreia se putea exercita calea de atac a recursului, a rămas definitivă prin nerecurare la data de 16.12.2005 la aceeași dată a fost trimisă prin fax și penitenciarului Rahova - astfel cum rezultă din adresa de la fila 12 - însă în cuprinsul adresei s-a reluat efectiv conținutul integral al dispozitivului încheierii, în care se consemnează inclusiv posibilitatea exercitării căii de atac a recursului, fără a se înțelege că încheierea este definitivă. Mențiunea olografă din partea superioară a adresei de la fila 8 (depusă de petent) nu poate avea valoarea unei astfel de mențiuni a rămânerii definitive, pentru că nu este cuprinsă în același cadru al conținutului adresei și nu este semnată așa cum este semnată adresa, de către judecător și grefier ale căror nume sunt precizate în clar.
Curtea reține totodată că din verificările efectuate în cadrul penitenciarului rezultă că într-adevăr această încheiere a fost comunicată la data de 16.12.2005 - astfel cum rezultă din adresa de la fila 16, însă conținutul acesteia este diferit de cel al adresei depuse de petent sub două aspecte. Această adresă depusă de penitenciar are un număr de înregistrare, respectiv 94355/16.12.2005 și ștampila penitenciarului, față de cea depusă de petent care nu are nici o ștampilă și nici număr de înregistrare, iar cea de-a doua diferență este cea relativă de mențiunea analizată anterior relativ la completarea în partea superioară cu scris olograf a adresei depusă de petent, mențiune care nu se regăsește în adresa penitenciarului.
Or, în aceste condiții, Curtea reține că adresa a fost trimisă într-adevăr de Tribunalul București - Secția I Penală penitenciarului Rahova la data de 16.12.2005, însă din cuprinsul său rezulta că încheierea din data de 12.12.2005 se poate ataca cu recurs - al cărui termen de exercitare nu era menționat, și nu rezulta că această încheiere este definitivă. Astfel, în contextul în care din încheierea din data de 12.12.2005 comunicată la penitenciar la data de 16.12.2005 rezulta că s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare și că împotriva acesteia se poate declara recurs, Curtea apreciază că lucrătorii penitenciarului nu se puteau substitui instanței de judecată, care nu a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului și au așteptat comunicarea soluției definitive pentru a putea dispune punerea în libertate a condamnatului, aflat în mod legal în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Ulterior, prin adresa din data de 19.12.2005 înregistrată la penitenciar sub nr. 94806/19.12.2005, Tribunalul București - Secția I Penală a revenit și a comunicat că încheierea din data de 12.12.2005 a rămas definitivă prin nerecurare la data de 19.12.2005 și penitenciarul s-a conformat dispozițiilor, dispunând la aceeași dată eliberarea petentului din penitenciar.
Din cele două adrese comunicate de Tribunalul București - Secția I Penală penitenciarului Rahova rezultă că încheierea din data 12.12.2005 a fost comunicată la 16.12.2005 cu mențiunea că se poate recura, iar la data de 19.12.2005 s-a revenit cu mențiunea că a rămas definitivă prin nerecurare la data de 19.12.2005, împrejurare în raport de care Curtea apreciază că lucrătorii penitenciarului s-au conformat hotărârii instanței.
Este adevărat că încheierea de suspendare a executării pedepsei a rămas definitivă prin nerecurare la data de 16.12.2005, și că la aceeași dată s-a și comunicat penitenciarului, însă față de conținutul adreselor de comunicare nu se poate reține că lucrătorii penitenciarului au avut vreo culpă, aceștia respectând dispozițiile instanței, neputându-se substitui acesteia și neputând extinde efectele hotărârii în baza legii, în lipsa mențiunilor explicite în acest sens, care să rezulte din însăși încheiere.
În consecință, reținând considerentele arătate, Curtea apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de lucrătorii penitenciarului Rahova este legală și temeinică, sens în care în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală va respinge plângerea petentului ca nefondată și îl va obliga conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE:
În baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției nr.1099/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, din data de 28.01.2009 și rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI nr.241/II/2/2009 din data de 09.03.2009.
Menține soluțiile dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2009
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
---
Red. -
Dact./14.04.2009
Ex.5
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu
