Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 29 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
Judecător - -
Grefier -
DECIZIA PENALĂ Nr. 483
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului după datele de stare civilă.
Interpelat fiind inculpatul arată că menține recursul formulat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Interpelate, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, arătând că acesta a susținut în permanență că este nevinovat. La dosarul cauzei se află o declarație dată de sora inculpatului în care acesta recunoaște că ea este autoarea faptei. Solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv nu mai subzistă chiar dacă inculpatul este recidivist și că acesta nu are cum să zădărnicească aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită de respingerea recursului în baza disp. art. 385 ind. 15, pct.1, lit. Cod procedură penală, încheierea prin care s-a menținut măsura de arest preventiv dispusă față de inculpatul fiind legală și temeinică. Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni grave și există indicii temeinice de vinovăție. În cursul urmăririi penale au fost interceptate convorbirile telefonice ale inculpatului și din procesele verbale întocmite rezultă motivul pentru care unele dintre părți și au modificat declarațiile.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a putea să și dovedească nevinovăția, sora sa fiind autoarea faptei.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Vaslui prin încheierea penală din 22.07.2009 a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut-o în baza art.300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Verificând din oficiu conf. disp. art. 300 ind.2 Cod procedură penală rap. la art. 160 ind. b alin.3 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului, instanța constată că există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social cea prev. de art. 183 Cod penal, desfășurarea activității infracționale a fost în stare de recidivă postcondamnatorii, recidiva vine de la săvârșirea tot a unei infracțiuni de violență și că subzistă temeiurile avute în vedere la arestare -cele prevăzute de art. 143 și 148 lit. Cod procedură penală - respectiv a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Întreg probatoriul administrat până în prezent demonstrează și probează existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului - pericol ce este apreciat,în cauza de față, prin raportarea la toate datele și elementele cauzei penale de față respectiv natura și gravitatea faptei despre care se prezumă că a fost săvârșită de inculpat activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că fost implicat - constând în aceea că, în ziua de 14.11.2008, în locuința părinților săi, inculpatul a aplicat victimei, o lovitură cu un corp tăietor înțepător în coapsa dreaptă, cauzându-i lezarea arterei femurale, în scurt timp această leziune conducând la decesul victimei - aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judecătorești în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celei în discuție.
Pentru infracțiuni deosebit de grave cum este aceea de lovituri cauzatoare de moarte, probele referitoare la existența și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică întrucât prin natura lor acestea au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
Stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpaților urmează a se face, desigur, numai în urma efectuării cercetării judecătorești, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, dar și în faza cercetării judecătorești (audierea unor martori din lucrări) pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
În consecință, în temeiul art. 300 ind.2 Cod procedură penală, Tribunalul va constata legală și temeinică măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului zis "", pe care o va menține, urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că este nevinovat și a fost arestat pe nedrept, sora sa săvârșind fapta, solicită lăsarea în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile inițiale ale arestării față de recunoașterea faptei de către sora sa și el nu are cum să zădărnicească aflarea adevărului, chiar dacă este recidivist.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanța de fond a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului și acestea impun menținerea în continuare a stării de arest preventiv a acestuia pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 136, 143, 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei fapte penale prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din probele administrate în cauză până în această fază rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol public concret pentru ordinea publică.
În raport de stadiul actual al cercetărilor și de importanța procesuală a actelor ce urmează a fi efectuată în cauză, în mod corect instanța de fond reținând că nu au intervenit elemente noi, de natură a aprecia că nu mai sunt îndeplinite cumulativ condițiile arătate mai sus, care au determinat privarea de libertate a inculpatului i-a menținut starea de arest a acestuia față de gravitatea faptei presupus comise și impactul negativ pe care-l prezintă pentru comunitate astfel de fapte, iar atitudinea procesuală a inculpatului evidențiază o periculozitate sporită pentru ordinea publică.
Constatând din examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se a respinge ca nefondat recursul declarat de inculaptul împotriva încheierii penale din 22.07.2009 a Tribunalului Vaslui pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii penale din 22.07.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.08.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Daniela Dumitrescu
