Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIIA PENALĂ NR. 488/R
Ședința publică de la data 31 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Francisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspunde recurentul inculpat u în stare de arest și asistat din oficiu de avocat I în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecării cauzei cu recurentul inculpat în stare de libertate.
Apreciază că, nu există probe din care să reiasă pericolul concret privind ordinea publică, acesta nu poate fi dedus din natura, sau gravitatea faptei, sau modalitatea de săvârșire, ci trebuie să avem la dosarul cauzei probe concrete care să conducă la stabilirea unui pericol pentru ordinea publică. Mai mult decât atât, în prezenta cauză se poate observa faptul că recurentul inculpat a fost arestat din martie 2008, se află în prezent în faza rejudecării după casare, în continuare acesta își susține nevinovăția, nu există acele indicii că ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care consideră că nu există nici un impediment ca judecarea în continuare a cauzei să se desfășoare cu acesta în stare de libertate. De asemenea, apreciază că nu există nici un indiciu că recurentul inculpat ar influența cursul procesului penal.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat.
Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin, din probele administrate în cauză rezultă presupunerea că a săvârșit fapta de trafic de droguri de mare risc pentru care este cercetat. Totodată, arată că acesta, anterior, a fost condamnat prin două hotărâri definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, considerând că, există temerea că lăsat în libertate și-ar relua activitatea infracțională, prezentând pericol pentru ordinea publică.
Având ultimul cuvântul, recurentul inculpat, se consideră nevinovat, a fost arestat pe baza unui denunț, nu se ocupa cu traficul de droguri, avea un loc de muncă, solicită judecarea sa în stare de libertate, se va prezenta la termenele de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea de ședință din data de 11.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a II-a Penală a dispus, în baza art.300/2 rap. la art. 160/b alin.3 pr. pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că ambii inculpați sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, art.5 și art.4 alin.1 și 2 din aceeași lege și a apreciat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora pentru buna desfășurare a procesului penal.
Încheierea susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul, care a susținut, în esență, că nu există indicii temeinice în sensul că a comis faptele ce i se rețin în sarcină, că nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică și că beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate de către inculpat, dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002rap. la art. 160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.394D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organiztaă și Terorism - Biroul Teritorial București pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din Legea nr. - cu aplic. art.33 lit.a cod penal, art. 37 lit.a și b cod penal.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din Camera de consiliu de la data de 27.03.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, fiind emis nr.43/P/27.03.2008, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f pr. pen.
În fapt s-a reținut că la data de 26.03.3008 împreună cu concubina sa, coinculpata, inculpatul a vândut martorului denunțător 4 doze de heroină pentru suma de 200 lei, bani înseriați care au fost găsiți la adresa unde cei doi inculpați locuiesc fără forme legale. Tot la percheziția domiciliară au fost găsite 4 seringi hipodermice folosite, o fiolă spartă cu urme de substanță folosite de inculpat și concubina sa, 27 de comprimate de destinate consumului său și al concubinei sale. S-a mai reținut că cei doi inculpați au pus la dispoziție locuința lor, cu știință, numiților și în vederea consumului ilicit de droguri.
Analizând actele și lucrările dosarului și Curtea reține că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie și condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite și în acest moment procesual.
Astfel, materialul probator aflat la dosarul cauzei confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, sub acest aspect relevante fiind declarațiile martorului denunțător, procesele verbale de investigații și cele de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor din acte, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpaților.
Totodată, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar pune în pericol ordinea publica. Sub acest din urmă aspect, Curtea are în vedere, ca și instanța de fond, natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpat, împrejurările și modalitatea în care se reține că acesta a acționat, scopul urmărit, cantitatea de droguri presupus a fi fost traficată, urmările socialmente periculoase ale unor asemenea fapte, care afectează grav sănătatea persoanelor și care au o rezonanță socială negativă, creând un sentiment de temere, de nesiguranță în rândul opiniei publice, credința că organele judiciare nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
inculpatului este dată și de perseverența infracțională de care acesta dă dovadă, rezultând din fișa sa de cazier că acesta a suferit anterior alte condamnări, fiind recidivist în modalitățile prev. de art. 37 lit.a și b cod penal, unele dintre aceste condamnări fiind tot pentru activități legate de traficul de droguri, ceea ce justifică temerea că, lăsat în libertate, acesta ar continua să încalce legea penală.
Instanța apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 parag.3 din CEDO câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica.
și suficiența acestor motive au fost apreciate de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 C.P.P. apreciind că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Față de cele reținute, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, în care se va include și plata onorariului apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr. 1550
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
30.04.2009
Președinte:Maria Francisca VasileJudecători:Maria Francisca Vasile, Daniel Grădinaru, Niculina
