Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 49/
Ședința publică din data de 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 13.01.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 65843/26.01.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își însușește recursul declarat de apărătorul ales în numele său și îl menține.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 160 și art. 300 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 13.01.2009 a Tribunalului Galați și, pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsură prevăzută de dispozițiile art. 136 lit. b sau c Cod procedură penală, având în vedere că inculpatul are domiciliul pe raza mun. G, dar nu chiar în oraș.
Motivele pentru care a formulat recurs sunt acelea că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare întrucât, prin atașarea dosarului de urmărire penală din Serbia, instanța poate constata că acele temeiuri pe care le-a avut în vedere la arestarea preventivă nu erau susținute de probe. Se referă la urmele de la fața locului, care s-a susținut că ar aparține inc.. Din atașarea dosarului se poate constata că la filele 276 și 290 din dosarul de urmărire penală din Serbia rezultă că acele de urme de încălțăminte nu aparțin inc., ci inc., care a fost cercetat pentru această infracțiune în Serbia.
Susținerile din declarațiile tatălui victimei, care au stat la baza arestării preventive, conducând la indicii cum că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea, la acest moment nu mai pot fi luate în considerare, întrucât tot ceea ce a spus la urmărirea penală erau aspecte cunoscute doar din ceea ce aflase de la inculpatul aflat în Serbia. Dosarul de urmărire penală fiind atașat se poate observa că de fapt erau niște susțineri care duceau în eroare instanța, cum că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea.
De asemenea, solicită să se observe că data decesului confirmată și de necropsie, dar și de certificatul de deces, este 26.04, aspect care consideră că nu se mai coroborează cu prezența inculpatului pe teritoriul, având în vedere că la fila 19 din dosarul de urmărire penală din România se află pașaportul inculpatului care a intrat în data de 25 pe teritoriul României. Deci, la data de 26 nu avea cum să săvârșească infracțiunea.
Solicită să se observe că s-a dispus arestarea preventivă întrucât la acel moment, după ce s-a săvârșit fapta, inculpatul ar fi încercat să se sustragă și de aceea ar fi fugit în România, motivându-se în baza art. 148 lit. a p Cod Penal, că s-ar fi sustras urmăririi penale și că se impune arestarea preventivă pentru a evita acest lucru. Ori, se poate observa că de la momentul la care s-a săvârșit infracțiunea - 2 ani și J, inculpatul stat acasă, și-a întemeiat o familie, s-a prezentat de fiecare dată când a fost chemat în fața organelor de urmărire penală și apoi în fața completului de judecată, ceea ce nu ar mai susține acest temei care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește disp. art. 148 lit. f p Cod Penal, arată că în tot dosarul de urmărire penală și de judecată nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, mai ales că la data arestării, cât și în prezent inculpatul are o locuință, o familie, un copil minor, este cunoscut ca un om onest și avea un loc de muncă stabil.
De asemenea, solicită ca instanța să țină cont de prevederile art. 6 din CEDO, cu privire la dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, întrucât inculpatul este arestat de aproximativ doi ani, iar la acest moment nu există o hotărâre de condamnare. Anterior inculpatul a fost condamnat la 20 de ani de închisoare fără a fi dosarul de urmărire penală și numai pe baza susținerilor părții vătămate și a unor prieteni ai acesteia. Se observă că declarațiile acestora pe tot parcursul urmăriri penale nu se coroborează între ele, sunt diferite contradicții, astfel că la acest moment se poate spune chiar că nici măcar nu se poate stabili care este momentul la care victima a intrat pe teritoriul și când s-a comis infracțiunea.
Nu i se poate imputa inculpatului faptul că procedura de transfer a inculpatului este de durată, mai ales că a aflat din anumite surse, respectiv rude ale inculpatului, că acesta ar refuza achitarea cheltuielilor de judecată tocmai pentru a nu putea fi transferat.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că instanța a reținut greșit că în data de 24.03.2004 inculpatul ar fi atras-o pe victimă pentru aod eposeda de 1000 Euro, împreună cu inculpatul. S-a stabilit pe parcursul cercetării penale și a cercetării judecătorești de până acum, că de fapt victima nu avea nici un la ea, astfel că nu se poate susține că ar fi existat o infracțiune de deposedare a acesteia sau de tâlhărie așa cum s-a reținut inițial, întrucât în mașina respectivă s-au găsit bunuri ale părții vătămate, distruse parțial care dovedesc clar că nu a fost vorba de tâlhărie - se referă la bijuteriile din aur și la telefonul mobil care a fost găsit. Dacă ar fi existat intenția de a deposeda victima, nu crede că inculpații ar fi luat numai banii și nu celelalte bunuri, mai ales că se aflau pe teritoriul altei țări și nu ar fi putut fi atât de bine controlați, așa cum ar fi fost pe teritoriul României. Precizează că face această susținere în subsidiar întrucât, așa cum a susținut, nu există probe certe că inculpatul a săvârșit această infracțiune.
Instanța de fond susține că este o cauză complexă și că din cauza elementelor de estraineite ar trebui menținută starea de arest a inculpatului până la momentul la care va fi transferat inculpatul.
Într-adevăr, în apel a solicitat ca audierile să se facă concomitent, iar instanța de apel a trimis dosarul spre rejudecare, însă nu poate fi imputat inculpatului faptul că este o cauză complexă, atâta timp cât din probele atașate la dosarul cauzei nu rezultă nici măcar acele indicii temeinice care inițial au stat la baza arestării preventive.
În consecință, având în vedere prevederile art. 6 din CEDO, susținerile făcute astăzi, cât și prevederile Constituției României, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Galați și pe fond, rejudecând, să se dispună punerea în libertate a inculpatului și să se ia o altă măsură preventivă. Inculpatul se va prezenta de fiecare dată când va fi audiat așa cum s-a prezentat și anterior arestării.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul declarat de inculpat este nefondat.
În mod corect s-a apreciat de către instanță că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, la dosar aflându-se probe și indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului, expertiza urmelor biologice, procesul-verbal de perchiziție domiciliară, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului.
Asupra analizei și interpretării în concret a probelor instanța urmează să se pronunțe la momentul judecării cauzei.
În ce privește menținerea măsurii arestării preventive, consideră că s-a procedat legal. Având în vedere că cercetarea judecătorească nu este finalizată, iar instanța raportându-se la datele care circumstanțiază infracțiunea, anume că este o infracțiune de omor cu premeditare, săvârșită de două persoane împreună, prin strangulare, pe timp de noapte și prin incendierea autoturismului victimei pentru a ascunde urmele și față de urmarea produsă, de asemenea, raportându-se și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului și apreciind că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, corect a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
De asemenea, subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. a Cod procedură penală, reținându-se că fapta a fost săvârșită pe 24 martie, anterior părăsirii teritoriului de către inculpat, iar acesta ulterior s-a sustras actelor de urmărire penală, la dosar la fila 19 fiind pașaportul acestuia din care rezultă aceste aspecte.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul recurentului inculpat, în replică, arată că reprezentantul Ministerului Publics -a referit la urmele lăsate la fața locului, care din punctul său de vedere diferă totalmente de urmele găsite la fața locului - atât urmele încălțămintei inculpatului, cât și amprenta adidașilor care au fost ridicați de la ambii inculpați. Pe adidașilor ridicați de la este exact urma găsită la fața locului, se referă la niște cercuri, iar inculpatul avea pe adidașilor un desen tip zebră. Este adevărat că la momentul respectiv Parchetul nu avea dosarul de urmărire penală, dar la acest moment se știe clar că acele urme nu aparțin inculpatului.
În ceea ce privește pericolul pe care l-ar prezenta acesta pentru ordinea publică, consideră că acesta nu este probat în nici un fel în dosarul de urmărire penală și nici în dosarul instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său ales și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 13.01.2009 a Tribunalului Galați, conform art. 3002Cod procedură penală și art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și
S-a respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cererea formulată de inculpatul G privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele:
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a susținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă, iar la dosarul cauzei nu există probe privind vinovăția sa.
Totodată, s-a mai arătat că nu e îndeplinită cea de a doua condiție a art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a mai precizat că măsura arestării preventive a depășit termenul rezonabil, inculpatul fiind arestat de 2 ani.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea încheierii recurate și în rejudecare să se dispună revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă (obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea).
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că se impune menținerea stării de arest a inculpatului
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, subzistă și în prezent.
Astfel, în ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. a Cod procedură penală, așa cum a arătat și prima instanță, din actele dosarului rezultă că inculpatul a părăsit teritoriul după data la care se reține că a fost săvârșită fapta, sustrăgându-se cercetărilor efectuate în acel stat (pașaport fila 19 dosar urmărire penală).
Referitor la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, și acesta subzistă întrucât:
- faptele pentru care e cercetat inculpatul (omor calificat deosebit de grav și tâlhărie) prev. de art. 174-175 alin. 1 lit. a - 176 lit. d Cod penal, art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 21lit. a Cod penal, sunt prevăzute de legea cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
- la dosar există probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea infracțiunilor presupus a fi comise, modalitatea și împrejurările în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele (în mod premeditat, de două persoane împreună, prin ștrangulare, pe timp de noapte, prin incendierea autoturismului victimei), natura relațiilor sociale încălcate, relații ce ocrotesc viața persoanei, urmarea produsă.
Aspectele reliefate, referitoare la faptul că în cauză nu s-a dovedit că inculpatul e vinovat, sunt aspecte ce vizează fondul cauzei și nu pot fi analizate la acest moment - recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului.
În ceea ce privește aspectul invocat, că durata arestării preventive a depășit termenul rezonabil, reținem următoarele:
Caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciază ținând seama de circumstanțele cauzei și de criteriile cunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente.
Apreciem că în cauză nu s-a împlinit durata rezonabilă a arestării preventive, având în vedere complexitatea cauzei, ținând cont totodată, așa cum a reținut și prima instanță, elementele de estraneitate.
Întrucât și la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului, apreciem că în mod corect s-au respins cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive - cereri ce au fost reiterate și în recurs.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul G (fiul lui și, născut la data de 18.06.1981 în Tg. B, județul G, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 13.01.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/27.01.2009
Tehnored. /2 ex./4.02.2009
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
