Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 499/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 499
Ședința publică de la 03.08.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Monica Vadana
JUDECĂTOR 3: Ioana Vorniceasa președinte secție
*
GREFIER -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de
PROCUROR - -A
La ordine a venit soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții-inculpați - în stare de arest, asistat de avocat oficiu, și - în stare de arest, asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta, susținând că există la dosar declarație dată de inculpat din care rezultă că acesta nu a cunoscut "însemnătatea unor termeni juridici". De asemenea apărătorul a mai susținut că recurentul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere faptul că acesta, după o perioadă de 9 luni de arest preventiv, a conștientizat situația în care se află. Apărătorul a arătat de asemenea că recurentul-inculpat nu a mai comis fapte penale, astfel încât - a apreciat acesta - nu s-a făcut dovada pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică. A solicitat instanței a avea în vedere personalitatea inculpatului-recurent, conduita sa anterior evenimentelor cercetate în cauza de față. A concluzionat solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea de îndată în libertate a recurentului, precum și plata onorariului de avocat oficiu.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a susținut că acesta a recunoscut parțial fapta și că perioada petrecută în detenție este suficientă. A solicitat admiterea recursului și punerea în libertate a acestuia. A solicitat de asemenea plata onorariului de avocat oficiu.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistând în continuare.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat de asemenea admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpații ȘI pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev de art.174 Cp.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
În cauză temeiurile care au determinat luarea și menținerea până în prezent a acestei măsuri nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 41/U/20.12.2008 a Tribunalului Neamț, menținută de instanța de control judiciar, analizându-se temeinicia și legalitatea acestei măsuri și constatându-se a fi incident cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Arestarea preventivă a fost prelungită, în cursul urmăririi penale prin încheierile nr. 1/2009, 10/2009, 18/2009, 23/2009 și 26/2009 și menținută de instanță, la primirea dosarului, prin încheierea din 12.06.2009.
Măsura arestării preventive, în cazul infracțiunilor contra vieții se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pretins a fi comisă este închisoarea de 10 la 20 de ani, astfel că lăsarea inculpaților în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de desfășurare a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunii și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați, astfel cum sunt reținute în actul de sesizare.
Având în vedere că de la data arestării inculpaților a trecut o perioadă de 7 luni și că această cauză este complexă nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunii și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă sau a depășirii termenului rezonabil al duratei arestării.
Față de modul de comitere a infracțiunii de către inculpați, descris în rechizitoriu și de urmarea produsă - decesul victimei, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Instanța apreciază că, în baza dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru administrarea probatoriului este necesară momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
CEDO a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte, respectiv: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
Se constată astfel că inculpații, audiați la acest termen au dat declarații care le contrazic, în parte pe cele din cursul urmăririi penale, fiind necesară lămurirea situației de fapt prin administrarea unui probatoriu mai amplu.
Măsura arestării preventive a inculpaților este conformă scopului instituit prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând în cauză factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, respectiv suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune.
Pentru aceste motive instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, conform dispozițiilor art. 3oo ind. 2 și art. 160 ind. b Cod procedură penală.
Împotriva încheierii au declarat recurs ambii inculpați.
Oral, în fața instanței de recurs inculpații și, prin apărător, au invocat netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că nu se impunea menținerea măsurii arestării preventive față de lipsa antecedentelor penale, lipsa pericolului social al lăsării în libertate, a recunoașterii împrejurării că au lovit victima.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 385/6 alin 3 Cpp, instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Din materialul probator de la dosar, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal de necropsie, declarațiile de martori, coroborate cu declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptei Curtea constată că în privința inculpaților există suficiente probe sau indicii temeinice care să îndreptățească presupunerea că aceștia ar fi săvârșit infracțiunea de omor prev de art. 174 Cp pentru care sunt cercetați.
De asemenea, din probe rezultă așa cum bine a reținut prima instanță că recurenții se află în situația prev de art.148 lit f Cpp în sensul că există presupunerea că ar fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptei. Pericolul public poate rezulta și din însăși pericolul social al infracțiunii, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, în lipsa unei riposte ferme a autorităților, de noi fapte asemănătoare.
Existenta unor temeiuri plauzibile de a-l bănui pe inculpat de comiterea infracțiunilor și riscul ca el să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei masuri preventive adecvate - a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 26 octombrie 2000, în cazul Kudla Poloniei.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței, "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției europene a drepturilor omului precum și prin art 23 din Constituția României. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabila ca s-a săvârșit o infracțiune" măsura menținerii stării de arest este justificata si prin prisma acestei jurisprudențe.
În speță, măsura preventivă se justifică, așa cum corect a apreciat prima instanță și prin prisma infracțiunii pe care sunt bănuiți că ar fi săvârșit -o, cea de omor, a valorilor sociale lezate, cele privind dreptul oricărei persoane la viață precum și prin raportare la persoana inculpaților și a mobilului infracțiunii.
Curtea apreciază că lăsarea recurenților inculpați în libertate în acest stadiu al soluționării cauzei ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză, judecata se află în curs, existând pericolul ca prin lăsarea inculpaților în libertate să influențeze părțile vătămate și martorii care urmează a fi audiați.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art. 385/9 al 3 Cpp Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cpp.
Văzând și dispozițiile art 192 alin 2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-inculpați și împotriva încheierii penale din data de 29.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul de mai sus.
În baza art.189 Cod pr.penală onorariul apărătorilor din oficiu - av. și, din cadrul Baroului B, în sumă de câte 100 lei, se suportă din fondul și se vor include în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă recurenții la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Grefier,
Red.înch.-
Red.dec.
Tehnored. - 2 ex.
4.08.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Monica Vadana, Ioana Vorniceasa
