Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 505/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.505/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 24 2008
PREȘEDINTE: Ion Avram judecător
JUDECĂTORI: Ion Avram, Petruș Dumitru Maria Tacea
- -
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR - MARiCEL
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva Încheierii de ședință din 11 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal a răspuns inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat, avocat ales în baza împuternicirii avocațiale.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului considerând că acesta, după comiterea presupusei fapte, ar fi fugit din țară pentru a se sustrage urmăririi penale, și dacă ar fi lăsat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pentru că este învinuit de o faptă deosebit de gravă - tentativă la omor.
Să se observe că hotărârea este nelegală pentru că inculpatul nu s-a sustras urmării penale. A depus la dosar dovada că înaintea de comiterea presupusei fapte, inculpatul avea încheiat contract de muncă legal cu o societatea din Italia. De la acel moment, inculpatul și-a rezervat un bilet de avion pentru a pleca, astfel că acesta a plecat pentru a merge să muncească. Cu toate că s-a reținut această situație, instanța de fond nu și-a însușit apărarea. A reținut că inculpatul ar fi plecat cu 2-3 zile întârziere, dar această situație nu are relevanță, în condițiile în care contractul de muncă și rezervarea la avion erau anterioare.
De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul s-ar fi sustras pentru că a fost căutat la domiciliu de organele de poliție și nu a fost găsit. Odată ce a plecat să muncească în Italia, era normal să nu fie găsit. Nu există nicio dovadă că cineva l-ar fi anunțat că este căutat pentru cercetări cu privire la acea faptă și el s-a sustras. Inculpatul a fost căutat la domiciliul părinților. Nimeni nu i-a adus la cunoștință că nu are voie să părăsească țara. În virtutea dreptului la liberă circulație, nu se poate ajunge la concluzia că s-a sustras de la urmărirea penală. Această acuzație nu are suport.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, susține că în cauză au fost trimiși în judecată 8 inculpați, iar inculpatul este sigurul arestat în cauză. Toți inculpați sunt cercetați pentru aceeași faptă, în aceeași încadrare juridică. Pentru toți ceilalți 7 s-a considerat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și s-a luat măsura de a nu părăsi țara. că singurul motiv pentru care se menține măsura arestării inculpatului este faptul că acesta a fost adus în țară pe baza unui mandat european de arestate.
La acest moment, nu profită nimănui arestarea inculpatului, pentru că judecarea cauzei s-a suspendat, pentru soluționarea o excepții de neconstituționalitate invocată de ceilalți inculpați, pe când inculpatul era încă în Italia. Ceilalți inculpați sunt liberi, au invocat o excepție, iar inculpatul stă arestat. La acest moment nu se face nimic în cauză. Nu se aplică un tratament egal. Ceilalți inculpați au stat arestați doar o săptămână, iar inculpatul este arestat din luna martie 2008.
Pentru toate aceste considerente, solicită aplicarea aceluiași tratament juridic. Să se admită recursul, să se caseze încheierea atacată și să se ia față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorulsusține că recursul declarat este nefondat. Toate argumentele folosite de instanța de fond sunt susținute de mijloacele de probă administrate în cauză și se încadrează în prevederile art.148 lit.a, f și d Cod procedură penală.
Documentele depuse, respectiv contractul de muncă încheiat în Italia a fost doar un pretext pentru inculpat să se sustragă de la urmărirea penală. Nu se poate accepta apărarea acestuia că nu cunoștea nimic despre ce s-a întâmplat, că s-a început urmărirea penală față de ceilalți inculpați. S-a dovedit că, văzând că ceilalți inculpați au fost arestați, a plecat cu un avion. Inculpatul a fost căutat și pe teritoriul Italiei. Nu a fost împiedicat să plece în Italia la muncă, dar pentru fapta reținută se impunea luarea unei măsuri preventive.
În aceste împrejurări nu se poate reține egalitatea de tratament juridic, mai mult inculpatul este recidivist. Măsura arestării preventive este o măsură personală și nu se ia în grup, colectivă, raportat la situația fiecărui inculpat.
Prezența inculpatului în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, față de împrejurările comiterii faptei și sustragerii de la urmărirea penală.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată în alt context, s-a urmărit tergiversarea soluționării cauzei, fiind invocată de un inculpat care nu a propus nicio probă în apărare și nu are nicio influență asupra măsurii arestării preventive a inculpatului de față.
Apărătorul inculpatului, în replică, susține că procurorul în mod greșit a menționat ca temei al menținerii arestării preventive prevederile art.148 lit.d Cod procedură penală, pentru că aceste prevederi au fost înlăturate în recursul anterior de către Curtea de apel, s-au menținut doar prevederile art.148 lit.a și f Cod procedură penală. Faptul că inculpatul este recidivist nu poate constitui temei al menținerii arestării pentru că și inculpatul este recidivist. Arestarea preventivă nu s-a propus pentru toți inculpații odată, pentru inculpatul măsura s-a luat după o lună, nu avea cum să cunoască.
Inculpatul, având ultimul cuvânt,.este de acord cu concluziile apărătorului său. Să fie judecat în stare de libertate.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTE
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 11.09.2008, Tribunalul Galați, în baza art.3002în referire la art.160balin.1 și 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest pentru inculpatul considerând-o temeinică și legală.
A respins ca nefondată cererea formulată de inculpat pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut că din probele dosarului rezultă că sunt indicii temeinice că inculpatul a comis fapta prevăzută de legea penală, că pedeapsa pentru astfel de fapte este mai mare de 4 ani și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a reținut că după săvârșirea infracțiunii, inculpatul a părăsit domiciliul în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și ulterior a fost depistat și arestat pe teritoriul Italiei, aflându-se astfel în situația prevăzută de art.148 lit.a Cod procedură penală.
S-a reținut de asemenea, că din fișa de cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior, la 10 ani închisoare, de către Tribunalul Vrancea,fiind incidente disp.art.148 lit.d Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut delege, a declarat recursul inculpatul.
Prin motivele de recurs se susține că măsura dispusă de instanța de fond este nelegală, întrucât inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală și că aplecat din țară urmare a contractului de muncă ce l-a încheiat cu o societate din Italia.
Se susține, de asemenea, că nu există pericol pentru ordinea publică întrucât în cauză sunt și alți inculpați, din care arestat este doar inculpatul, ceilalți se judecă în stare de libertate, iar pentru tratament egal se solicită punerea în libertate a inculpatului, după casarea încheierii urmând să se judece în această stare, sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din verificarea încheierii date de Tribunalul Galați și analiza probelor existente la dosar, Curtea constată că măsura dispusă este temeinică și legală.
Rezultă din aceleași probe că de la data arestării inculpatului și până la data prezentei, nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedre.
Fapta inculpatului face parte din categoria infracțiunilor cu un grad ridicat de pericol social și care este sancționată de legea penală.
Se constată de asemenea că inculpatul, imediat după comiterea faptei, invocând că are contract de muncă în Italia, a părăsit țara știind că este urmărit penal, sustrăgându-se, și îngreunând astfel urmărirea penală unitară întrucât la comiterea infracțiunii au participat și alte persoane cu calitatea, la data prezentei, de inculpați.
Rezultă, așadar, că organele de anchetă nu au putut lua legătura cu inculpatul decât după arestarea acestuia pe teritoriul Italiei și aducerea acestuia în țară.
De la data arestării inculpatului și până în prezent, din probe rezultă că nu au apărut elemente noi sau probe care să susțină favorabil cererea inculpatului urmarea modificării situației de fapt sau a situației în drept și drept consecință a temeiurilor și a indiciilor temeinice avute în vedere la arestarea preventivă.
Mai mult atitudinea inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală se completează și este susținută de fapte, că acesta a mai avut impact cu legea penală pentru care a și fost condamnat.
Pe de altă parte, este de observat că inculpatul a fost dat în urmărire generală, acesta fiind depistat și arestat pe teritoriul Italiei, iar egalitatea de tratament în cazul unui grup infracțional nu poate exista întrucât răspunderea penală se raportează la contribuția fiecărui inculpat și la modalitatea de acțiune în desfășurarea activității infracționale.
În drept sunt îndeplinite disp.art.148 lit.f și d cin Codul d e procedură penală.
Față de aceste considerente și având în vedere disp.art.28515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să se respingă ca nefondat recursul declarat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.09.1976 în G, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva Încheierii de ședință din 11 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru Maria Tacea
Grefier,
I
Red. Av. - 29.09.2008
Tehnored. - 30.09.2008
2 ex
Fond:
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Petruș Dumitru Maria Tacea
