Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 505/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 3209/2/2009
796/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 505
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații G și împotriva Încheierii de ședință din data de 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați G și, în stare de arest, și asistați de apărător din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurenților-inculpați G și, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, judecarea inculpaților în stare de libertate, avându-se în vedere, pe de o parte, că nu se mai mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea public și nu impietează buna desfășurare a procesului penal, iar, pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând probe certe privind săvârșirea de către inculpații a infracțiunilor pentru care sunt judecați, iar, din natura și modalitatea de săvârșire a faptelor rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul - inculpat G, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, ținându-se cont și de faptul că are 5 copii minori în întreținere.
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât are mama bolnavă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-) ), în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații G și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, se reține că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr.2743/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților,pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal, raportat la art. 215 al. 1, 3 și 5 Cod penal și,pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute art. 215 al. 1, 3 și 5, art. 291 și art. 293 Cod penal, reținându-se în fapt, în sarcina inculpaților că, la data de 18.08.2006, inculpata, împreună cu inculpatul, folosind documente de identitate și de proprietate false, puse la dispoziție de inculpatul G, a vândut în mod fraudulos imobilul situat în B,-, sector 1, substituind pe adevărații proprietari, și, cauzând un prejudiciu de 175.000 euro.
La data de 19.03.2008, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți, în temeiul art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 681Cod procedură penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment procesual, respectiv declarațiile inculpaților G și, ale părților vătămate și ale martorilor, precum și înscrisurile redactate de notarul public, declarațiile părților civile, declarațiilor martorilor, declarațiile inculpatului, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator, din care rezultă indicii temeinice că inculpata a comis faptele pentru care este trimisă în judecată.
În cauză, se apreciază că doar invocarea anumitor date personale, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sau situația familială, nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a acestora, urmând ca argumentele vizând circumstanțele favorabile să fie valorificate, în cadrul unei eventuale individualizări a pedepsei, dacă se va dovedi - cu certitudine și fără echivoc - vinovăția inculpaților.
Așadar, în mod just, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care aceștia au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals privind identitatea și uz de fals, infracțiuni cu grad de pericol ridicat.
Astfel cum a reținut și prima instanță, pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat nu doar de natura infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, cât - mai ales - de relațiile sociale protejate.
Importanța acestora impun cu necesitate menținerea în stare de arest a inculpaților, context în care trebuie relevat faptul că probele produse cauzei, până la acest moment procesual, generează presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar împrejurările reale în care au fost comise faptele demonstrează, periculozitatea deosebită a autorilor; aceste aspecte sunt de natură a crea temerea că, odată lăsați în libertate, inculpații ar putea relua activitatea infracțională, iar prejudiciul relativ mare, neacoperit ar crea neîncredere în rândul membrilor societății, față de reacția organelor de anchetă, în cazuri în care se impune o intervenție fermă, menită să conducă la diminuarea fenomenului infracțional.
Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției criticate.
Având în vedere faptele penale comise, pluralitatea de făptuitori, perioada derulării activității infracționale, modul de comitere a infracțiunii, dar și cuantumul prejudiciului, Curtea apreciază că în cauză nu a fost depășită nici durata rezonabilă, iar pe cale de consecință, se impune menținerea stării de arest a inculpaților recurenți.
Pentru aceste argumente, Curtea urmează a respinge recursurile declarate de inculpații G și, ca nefondate.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, n temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G și împotriva încheierii de ședință din data de 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpații la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./22.04.2009
Dact./23.04.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
