Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 106/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 13301/3/2009
794/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.106
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii din 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II - a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și, în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, în stare de arest, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, în stare de arest, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții-inculpați și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventiva, în sensul că lăsarea acestora în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu impietează buna desfășurare a urmării penale.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, solicită a se avea în vedere că nu are antecedente penale și există la dosar o declarație dată de, în care aceasta arată că a săvârșit singură fapta din 30.10.2008.
Cu privire la inculpatul, solicită a se avea în vedere că a colaborat cu organele de urmărire penală și a avut o poziție sinceră de recunoaștere a faptelor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventiva, în sensul că lăsarea acestuia în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu periclitează buna desfășurare a urmării penale.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul are domiciliu stabil, o familie organizată care-l susține, precum și faptul că are o stare precară de sănătate și are nevoie să urmeze un tratament antidrog care se poate efectua numai dacă inculpatul este în stare de libertate, deoarece acest tratament presupune administrarea de metadonă (substanță interzisă în regim de detenție).
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, critică încheierea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând a se observa că nu este motivată, nefiind analizate în mod obiectiv temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, instanța de fond rezumându-se la o transcriere sumară a reținerilor parchetului din referatul cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive, astfel că hotărârea este lovită de nulitate.
Consideră că afirmația instanței de fond, în sensul că nerecunoașterea faptei de către inculpat impune menținerea acestuia în stare de arest, golește de conținut instituția prezumției de nevinovăție.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, considerând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu subzistă, având în vedere că respectiva cantitate de droguri găsită în podul locuinței nu aparținea inculpatului, în acel imobil locuind mai multe persoane. Totodată, susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt urmăriți penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani, iar din natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, precum și persoana inculpaților rezultă că lăsarea acestora în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului și subliniază că nu a traficat droguri, drogurile găsite în podul locuinței sale aparținând nepoatei sale.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus.
CURTEA
Constată că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus, în baza art.155-159 Cod penal, prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, și pe o perioadă de 30 zile, de la 04.04.2009, până la data de 03.05.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, având în vedere natura infracțiunilor reținute a fi săvârșite de aceștia, modalitatea concretă de comitere a acestora și gradul lor de pericol social ridicat.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și criticând-o pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpații, și ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii pev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că, la data de 30.10.2008, împreună cu inculpata, a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod o punguță ce cântărea 3,27 grame substanță care conținea heroină contra sumei de 650 lei.
La data de 04.11.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " ", o punguță ce cântărea 3,10 gr. substanță ce conținea heroină contra sumei de 700 lei.
La data de 24.12.2008 a vândut colaboratului cu nume de cod " ", o punguță ce cântărea 0,44 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 200 lei.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în perioada 26.12.2008 - 17.01.2009, atât împreună cu, cât și singur, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, au vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 1,13 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 590 lei, provenită din fondurile A, astfel:
La 26.12.2008, împreună cu învinuita au vândut colaboratorului cu nume de cod " " cinci punguțe ce cântăreau 0,35 gr. substanță care conține heroină, contra sumei de 200 lei.
La data de 17.01.2009, inculpata zis "" a vândut colaboratorului cu nume de cod " " șase punguțe ce cântăreau 0,38 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 150 lei.
La 03.02.2008 cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa situată în B,-,. 4,. 1,. 7, sector 5m unde inculpații și locuiau fără forme legale, au fost găsite 23 punguțe ce conțineau heroină pe care cei doi le dețineau fără drept pentru consum propriu.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, reținându-se că,
În perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2009, împreună cu inculpatul aș zis "", au aprovizionat cu heroină pe inculpații, și pe numita "", cât și pe o parte a consumatorilor din zona, sector 5 și la data de 03.02.2009, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa unde locuia inculpatul, respectiv în str. -. - nr. 6, sector 5, fost depistat deținând fără drept, în vederea comercializării cantitatea de 632,20 grame substanță care conține heroină.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, reținându-se că, în datele de 06.11.2008 și 15.11.2008, în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 0,16 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 80 lei, provenită din fondurile
Potrivit art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpaților dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, având în vedere în acest sens următoarele aspecte:
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind, astfel îndeplinite cerințele prev. de art. 148 alin.1 rap. la art.143 Cod procedură penală.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, precum și persoana inculpaților, existând temerea că, puși în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că în mod corect a stabilit prima instanță că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestuia, motiv pentru care, în baza art.385/15 pct.1,lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Având în vedere că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 01.0.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații și la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului și la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului de in care câte 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției pentru inculpații și.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
./29.04.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
