Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 51
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Zăinescu Elena
JUDECĂTOR 2: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 3: Nonea Ioana
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -
Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12 februarie 1986, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 3346,-, prin care, în baza disp. art. 3002rap. la art.160 alin. 3 Cod proc. penală s-a menținut starea de arest a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod proc. penală, cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 12 ianuarie 2010, prin care a fost menținută starea de arest preventiv față de inculpat, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În mod greșit s-a reținut de instanța de fond că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de recurent, acesta fiind arestat de la 28.05.2009, în condițiile în care de la sesizarea instanței de judecată nu s-a efectuat nici un act procedural, nefiind audiat inculpatul, nici părțile vătămate și.
Aceste părți vătămate au fost audiate numai la urmărirea penală - filele 145, 192 dosar urmărire penală iar martorii din cauză de asemenea tot la urmărirea penală.
Recurentul inculpat are doi copii minori, fiind singurul întreținător al familiei și nu are antecedente penale, fapt dovedit cu fișa de cazier judiciar aflată la fila 162 dosar urmărire penală.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în baza art. 139 al. 2 Cod proc. penală, pe fond să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În subsidiar, dacă instanța va considera că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune aplicarea unei alte măsuri preventive, se solicită în temeiul art.139 al.1 rap. la art.136 lit.b) Cod proc. penală înlocuirea măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, urmând ca recurentul inculpat să respecte măsurile dispuse de instanță.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, având cuvântul, precizează că în mod corect instanța de fond prin încheierea atacată a menținut măsura arestării preventive, având în vedere că până la acest moment nu s-a procedat la audierea inculpatului, existând riscul ca fiind pus în libertate, acesta să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Precizează că se impune menținerea privării de libertate a recurentului și față de natura infracțiunii reținută în sarcina sa, modalitatea de comitere a acesteia și faptul că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că are doi copii minori în întreținere. Solicită instanței judecarea sa în stare de libertate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din ședința secretă de la data de 12 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul penal nr.3346,- al Tribunalului Dâmbovița, verificându-se conform art.3002Cod proc. penală și art.23 alin.6 din Constituția României legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la 12 februarie 1986), în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, s-a dispus menținerea măsurii potrivit art.160balin.3 din același cod, la judecata cauzei în primă instanță.
Pentru a hotărî astfel, s-a constatat că măsura preventivă a fost luată în condiții de deplină legalitate, fiind întrunite dispozițiile art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, respectiv a fost trimis în judecată pentru infracțiuni pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ultima condiție rezultând din gravitatea faptelor comise și circumstanțele ce țin de persoana inculpatului.
Astfel, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că împreună cu inculpata și prin constrângere, în lunile iulie 2008 și mai 2009 ar fi recrutat, transportat, găzduit și exploatat sexual pe minora și respectiv pe minora, ambele în vârstă de 14 ani, obligându-le să consume acte sexuale contra unor sume de bani.
S-a apreciat că o atare modalitate de îndeplinire a rezoluției infracționale impune izolarea acestuia din comunitate în regim instituționalizat, deoarece lăsarea lui în libertate creează cetățenilor un sentiment de insecuritate prin lipsa de reacție oportună din partea justiției în cazul unor activități infracționale de excepție.
Sub acest ultim aspect, s-au avut în vedere hotărâri adoptate de instanța europeană de contencios în materia drepturilor omului și libertăților fundamentale precum și dispozițiile art.5 lit.c) din
Separat de aceasta, inculpatul este cercetat pentru trafic de persoane, infracțiunii cu grad de pericol social ridicat iar faptele comise asupra unor minore au fost de natură a le traumatiza, putând avea consecințe nefavorabile în dezvoltarea lor viitoare și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a concluzionat că buna desfășurare a procesului impune continuarea privării de libertate a inculpatului, care nici nu a fost audiat de instanță până în prezent iar față de elementele de fapt și de drept arătate dispoziția nu contravine nici principiului prezumției de nevinovăție.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut, în esență, că faptele deduse judecății au fost reținute în faza de urmărire penală pe baza unor probe neconcludente iar cât timp de la data sesizării instanței și până în prezent nu s-a efectuat nici un act procedural pentru verificarea acestora, este cert că normala desfășurare a procesului poate fi asigurată și fără privarea de libertate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât participarea lui la activitatea infracțională obiect al prezentei cauze, s-a limitat la sprijinirea victimelor pentru obținerea de venituri din consumarea unor acte sexuale cu bărbații interesați, asigură singur întreținerea a doi copii minori și nici nu are antecedente penale.
S-a solicitat casarea încheierii de ședință, sub acest aspect, urmând ca în principal să se dispună revocarea arestării preventive iar în subsidiar să se înlocuiască măsura cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu conform art.145 cod proc. penală.
Recursul nu este fondat.
Verificând soluția adoptată la primul grad de jurisdicție, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de casare invocate, rezultă că tribunalul a reținut corect starea de fapt iar menținerea arestării preventive a recurentului în continuare, la judecata cauzei în fond, este legală și temeinică.
Măsura corespunde dispozițiilor procedurale ce reglementează privarea de libertate a persoanelor inculpate pentru infracțiuni de trafic de persoane minore, în scopul exploatării sexuale și comise în grup, după finalizarea urmăririi penale și mai înaintea pronunțării unei hotărâri de condamnare definitivă.
Aceasta se regăsește și în jurisprudența internă și europeană, adoptată de instanța de contencios în materie, care conferă legitimitate detenției provizorii a unei persoane puse sub acuzare pentru atari infracțiuni de gravitate ridicată, ori de câte ori organele de urmărire penală au reușit să strângă suficiente probe ce susțin verosimilitatea împrejurărilor de fapt și încadrărilor juridice descrise în actul de trimitere în judecată.
Inculpatul a fost trimis în judecată alături de soția sa coinculpata prin Rechizitoriul nr.59/D/P/2009 din 23 iulie 2009 întocmit de Parchetul de pe lângă --Biroul Teritorial Dâmbovița, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane minore, în scopul exploatării prin supunerea la practicarea prostituției, fapte incriminate în art.13 alin.1, 2, 3 teza II rap. la art.12 alin.2 lit.a) din Legea nr.678/2001 modificată și sancționate cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi civile.
Arestarea preventivă a acestuia s-a dispus prin încheierea de ședință nr.8 din 28 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr-, constatându-se că se află în situația prev. de art.148 alin.1 lit. f) cod proc. penală.
Legalitatea și temeinicia măsurii au fost verificate de instanțele judecătorești investite să soluționeze căile de atac exercitate de inculpat, starea de arest menținându-se cu respectarea termenelor și condițiilor prev. de art.1491, art.3001și art.3002cod proc. penală, ultima durată de 60 zile expirând la 31 ianuarie 2010.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, competent să soluționeze cauza la primul grad de jurisdicție, la data de 24 iulie 2009 (redistribuit aleatoriu conform art.98 alin.4 și 51) iar până în prezent s-au acordat mai multe termene de judecată, ultimul stabilindu-se la 15 februarie 2010.
Într-adevăr până la această dată nu s-a reușit audierea persoanelor trimise în judecată și nici a victimelor sau martorilor acuzării, dar neînceperea cercetării judecătorești nu poate fi imputată instanței sesizate, deoarece amânarea este consecința rezolvării unor incidente procedurale ce impun verificarea vinovăției coinculpaților cu respectarea exercitării efective dreptului de apărare și în condiții de contradictorialitate, nemijlocire și oralitate a procesului penal (incompatibilități, îndeplinirea procedurii de citare, prezența avocaților și inculpaților conform art. 324 Cod procedură penală).
Pe de altă parte, se confirmă și faptul că prin declarațiile date la urmărirea penală recurentul a contestat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, limitând participația la ajutorul dezinteresat și acordat la stăruința celor două victime minore, pentru racolarea bărbaților interesați să consume acte sexuale remunerate.
Din considerentele rechizitoriului rezultă însă că profitând de relațiile de prietenie preexistente între soția sa, coinculpata și părțile vătămate și, minore în vârstă de 14 ani dar și lipsei de supraveghere parentală a secundelor, în luna iulie 2008 și respectiv mai 2009, în mai multe rânduri, inculpatul le-ar fi transportat cu autoturismul în diferite locații (discoteci, locuințele clienților ori zone împădurite), unde prin amenințare și violență le-ar fi obligat să consume acte sexuale, percepând sume între 35 și 90 lei de la fiecare racolat, beneficii folosite în interesul său și al familiei.
S-a stabilit de asemenea că rezoluția infracțională ar fi fost îndeplinită atât cu participarea soției sale, cât și a inculpatului iar în timpul desfășurării acesteia, victimele au fost găzduite într-un apartament închiriat pe raza orașului G, că voința clienților era captată prin asigurarea asupra majoratului tinerelor femei.
Mai mult, pentru obținerea unor venituri importante prin modalitatea de operare expusă, acestea au fost obligate să consume acte sexuale multiple, din care zece numai într-o singură noapte din luna iulie 2008, în intervalul orar 23,30 - 02,30, deplasarea clienților efectuându-se în grup, cu motoscutere, pe un teren din apropierea localității, județul D (victima ).
Atari acte materiale ce întregesc conținutul legal al infracțiunilor de trafic de persoane, sancționate prin legea specială, au fost stabilite în cursul urmăririi penale prin coroborarea declarațiilor celor 15 persoane învinuite în cauză, clienți bărbați ce au înțeles să depună mărturie, cu atitudinea sinceră manifestată de coinculpatul, declarațiile victimelor și procesele verbale de confruntare și depistare a numerelor telefonice folosite în activitatea infracțională.
Din examinarea acestor mijloacelor de probă, rezultă suficiente date relevante ce confirmă verosimilitatea acuzațiilor grave prezentate în actul de sesizare a primei instanțe, astfel că justificat prin încheierea atacată s-a constatat că arestarea recurentului este legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile cumulativ cerute în dispozițiile art.143 și art.148 lit. f) cod proc. penală iar menținerea măsurii în continuare nu contravine prevederilor art.5 alin.1 lit. c) din și nici jurisprudenței adoptată în materie.
Separat de aceasta, modalitatea de operare, vârsta și calitatea victimelor, conferă faptelor deduse judecății o gravitate ridicată iar revocarea stării de arest a inculpatului la acest moment al procesului, în concret, prezintă un real pericol pentru ordinea de drept, legitimând o eventuală reacție a comunității privind ineficiența protejării minorilor și libertății la viața sexuală, prin mijloace de drept penal.
Atari circumstanțe unite cu conduita procesuală adoptată până în prezent, lipsa dovezilor privind obținerea veniturilor licite și a unei ocupații stabile anterior arestării ca și severitatea pedepselor riscate, justifică și credința că, liber fiind, recurentul ar încerca să împiedice aflarea adevărului, fie prin realizarea unei coliziuni frauduloase cu ceilalți inculpați, fie prin influențarea probelor, conștient fiind asupra stabilirii răspunderii penale potrivit cumulului juridic admis de prevederile art. 33 și art. 34 cod penal.
Lipsa antecedentelor penale, întreținerea a doi copii minori, ca și contestarea vinovăției, față de cele expuse, nu pot fi primite drept împrejurări de natură a atrage schimbarea temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă ori încetarea acestora în sensul art. 139 cod proc. penală.
Aceste date personale urmează să fie evaluate la individualizarea pedepsei judiciare de instanța sesizată cu judecata fondului, în cazul în care se va ajunge la o soluție de condamnare.
Față de cele ce preced, curtea apreciază că încheierea recurată este justă și conformă dispozițiilor legale iar motivele de casare invocate prin calea de atac exercitată se vor respinge ca neîntemeiate.
Prin urmare, nefiind întrunite condițiile cumulativ cerute de lege ce permit revocarea sau înlocuirea arestării preventive la judecata cauzei în primă instanță și mai înaintea pronunțării unei hotărâri de condamnare a inculpatului, recursul declarat se va respinge ca nefondat conform art. 38515pct.1 lit. b) Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 3346,-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE/Tehnored.
4 ex./19 ianuarie 2010
Dosar fond nr. 3346,- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Zăinescu ElenaJudecători:Zăinescu Elena, Negulescu Elena, Nonea Ioana
