Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 52/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 52
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 8 martie 1989, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care în baza disp. art. 3001s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat critică încheierea dată de Tribunalul Buzău, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fără a avea în vedere faptul că acesta până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare beneficiază de prezumția de nevinovăție și de asemenea, că inculpatul și-a recunoscut fapta și nu are interes să influențeze părțile vătămate și martorii, iar la acest moment au fost administrate toate probatoriile.
Astfel, apreciază că la acest moment motivele pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive nu mai subzistă, el recunoscând și regretând fapta comisă și nu mai prezintă pericol social, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Buzău și pe fond revocarea arestării preventive a inculpatului.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, în temeiul art. 139 al.1 rap la art. 136 lit. b și 145
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Buzău ca legală și temeinică, întrucât instanța de apel în mod corect menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dat fiind faptul că și la acest moment subzistă motivele pentru care s-a luat inițial împotriva acestuia măsura arestării preventive,iar inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, fiind cunoscut cu antecedente penale.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate pentru a avea posibilitatea să-și formuleze apărarea.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1020/8.12.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr- s-a dispus astfel:
În baza art.211 alin.1,2 lit.b si c si alin.21lit.a cod penal si art.75 lit.c cod penal si art.74 alin.1 lit.c cod penal,art.76 alin.1 lit.b cod penal si art.80 cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.61 pen. a menținut liberarea condiționată pentru restul de 586 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1048/11.05.2007 a Judecătoriei Brăila.
În baza art.88 pen. a computat din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 31.05.2009, la zi.
În baza art.71 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) și b pen. începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, nr.41/01.06.2009 al Judecătoriei Buzău.
2)În baza art.211 al.1, 2 lit.b și c și al.21lit.a pen. cu aplicarea art.99 și următoarele pen. cu referire la art.74 al.1 lit.a,c, art.76 al.1 lit.c pen. a condamnat pe inculpatul minor, fiul lui și, născut la data de 18.02.1992 în mun.B, jud.B, domiciliat în com.Stâlpu, sat Stâlpu, jud.B, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP--, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, jud.V, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la data de 30/31.05.2009, în dauna părții vătămate.
În baza art.88 pen. a computat din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 31.05.2009, la zi.
În baza art.71 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) și b pen. începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.350 pr.pen. a menținut starea de arest a inculpatului, nr.42/01.06.2009 al Judecătoriei Buzău.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit în natură.
În baza art.191 al.2 pr.pen. a obligat inculpații la plata sumei de câte 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă și suma de câte 1.000 lei onorariu apărători din oficiu avansată Baroului de avocați B din fondul special al Ministerului Justiției.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, netemeinicie cauza fiind înaintată la Tribunalul Buzău la data de 6.01.2010.
Potrivit art.3001cod pr.penală instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea si temeinicia arestării preventive în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, iar prin încheierea de ședință din data de 07.01.2010 Tribunalul Buzăua menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul apelant este trimis în judecată si condamnat de către instanța de fond pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1,2 lit. si c si alin.21lit.a cod penal cu aplicarea art.75 lit.c cod penal, reținându-se în sarcina sa că în noaptea de 30/31.05.2009 în jurul orelor 3,00 împreună cu inculpatul,observând că partea vătămată vorbea cu o altă persoană într-o limbă străină,i-a cerut bani,iar partea vătămată i-a dat inculpatului 5 EURO.
Apelantul si inculpatul au urmărit-o pe partea vătămată iar în momentul când au ajuns în dreptul SC Bank, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feței,iar inculpatul i-a luat din buzunarul drept al pantalonilor un portofel în care se afla 600 lei,65 EURO si 1200 forinți,acte si carduri.
Inculpații si-au însușit banii din portofel pe care l-au aruncat sub o scară de la Banca Transilvania.
Fapta pentru care inculpatul apelant este cercetat este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică,pentru ce rezidă din modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta,gradul de pericol social al acesteia.
Reținând cele de mai sus, instanța a constatat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, constatând ca fiind legală si temeinică această măsură pe care a menținut-
Împotriva acestei încheieri a declara recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive, fără a avea în vedere faptul că până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare beneficiază de prezumția de nevinovăție și de asemenea, că și-a recunoscut fapta și nu are interes să influențeze părțile vătămate și martorii, iar la acest moment au fost administrate toate probatoriile.
A susținut că la acest moment motivele pentru care s-a luat măsura arestării preventive nu mai subzistă, și a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Buzău și pe fond judecarea sa în stare de libertate. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, respectiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 Cod pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.3048/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 211 alin. 1, 2 lit. b și și alin. 21lit. pen, cu aplicarea art. 75 lit.c pen. constând în aceea că în noaptea de 30/31.05.2009 în jurul orelor 3,00 împreună cu inculpatul, au urmărit-o pe partea vătămată iar în momentul când au ajuns în dreptul SC Bank, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona feței, iar inculpatul i-a luat din buzunarul drept al pantalonilor un portofel în care se afla 600 lei, 65 EURO si 1200 forinți, acte si carduri.
Inculpații si-au însușit banii din portofel pe care l-au aruncat sub o scară de la Banca Transilvania.
Prin sentința penală nr.1020/08.12.2009 Judecătoria Buzăul -a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Buzău, inculpatul a declarat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău la data de 06.01.2010.
Instanța de apel a procedat la verificarea legalității si temeiniciei arestării preventive, la termenul de judecată din data de 07 ianuarie 2010, in conformitate cu art.3001cod pr.penala și a constatat că motivele care au determinat arestarea inculpatului apelant impun in continuare privarea acestuia de libertate.
Curtea observă că într-adevăr, în speță, temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel cum a fost reținut și de către prima instanță prin încheierea atacată.
Astfel, arestarea preventivă a recurentului a fost dispusă de către instanța de judecată, respectiv Judecătoria Buzău la data de 01 iunie 2009, iar temeiul arestării preventive a fost reprezentat de disp. art. 148 lit. f pr.penală. evident cu constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative prev. de art. 143 și C.P.P. art. 136
C.P.P.În speță sunt pe deplin întrunite disp. art.148 lit. f cod procedură penală în condițiile în care prima instanță de judecată a reținut vinovăția recurentului inculpat în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, fundamentându-și această soluție inclusiv pe declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, este evident că una dintre condițiile cumulative ale arestării, anume cea prev. de art. 143 C.P.P. este cu prisosință îndeplinită.
Referitor la celelalte condiții ce reprezintă temeiurile arestării inculpatului, Curtea constată că în mod cert lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul major al reluării activității infracționale, deoarece, în fișa de cazier judiciar de la filele 36 - 37 dosar urmărire penală figurează alte condamnări aplicate anterior recurentului pentru săvârșirea unor infracțiuni similare.
Este adevărat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, antecedentele penale ale celui în cauză nu pot justifica prin ele însele lungi perioade de detenție, însă în cauza de față, arestarea preventivă a recurentului se circumscrie termenului rezonabil avut în vedere de Convenție, măsura preventivă nefiind fundamentată în mod exclusiv pe existența acestor antecedente penale.
În mod evident însă, multiplele și repetatele condamnări ce figurează în cazierul judiciar al recurentului, formează convingerea Curții în sensul că lăsarea sa în libertate este supusă unui risc major de reluare a activității infracționale, aspect care, coroborat cu întrunirea celorlalte condiții prevăzute de lege, așa cum acestea au fost enumerate mai sus, conduc la concluzia că temeiurile ce au stat la baza privării de libertate a recurentului impun în continuare menținerea sa în stare de arest.
Mai mult decât atât, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta dedusă judecății, respectiv prin aplicarea unor lovituri părții vătămate, atestă temeritatea deosebită a inculpatului, astfel încât pericolul social al faptei, de care nu se poate face abstracție în aprecierea pericolului social concret al lăsării acestuia în libertate, justifică pe deplin concluzia primei instanțe.
Față de concluziile expuse mai sus și observând că beneficiul prezumției de nevinovăție nu constituie un element suficient pentru a se aprecia că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului s-ar fi schimbat în vreun fel, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, conform art. 38515pct.1 lit. b pr.penală, considerând că solicitarea subsidiară formulată de către recurentul inculpat nu poate fi primită în speță.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08 1989, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în contul baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
Red. ED/
4ex/19.01.2009
f-
Judecătoria Buzău
-
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu, Paul
