Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 515/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 515
Ședința publică de la 21 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - JUDECĂTOR 3: Tania
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și (fost ) - ambii în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului Craiova - împotriva Încheierii din ședința publică de la data de 04 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați (în stare de arest), asistați de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate excepții sau cereri noi, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - inculpați, a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii pentru motive de netemeinicie și în realizarea măsurii preventive de instanța de recurs, s-a solicitat înlocuirea arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara.
În motivarea soluției s-a arătat că probatoriul administrat în faza de judecată, nu confirmă participarea celor doi inculpați la săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, tentativă de omor și respectiv omor calificat, astfel că, existând dubiu asupra vinovăție și infracțiunilor deduse judecății, nu mai subzistă temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit. f cod pr.penală.
De asemenea, s-a arătat că trebuie analizată și durata rezonabilă a arestării preventive precum și scopul măsurilor preventive dispuse în cauză, arătându-se că în prezent, lăsarea în libertate a inculpaților nu ar putea influența negativ desfășurarea procesului penal, cât timp audierea părților vătămate și a martorilor esențiali pentru cauză s-au finalizat.
Totodată, s-a invocat împrejurarea că partea vătămată a învederat că a fost agresat de o altă persoană decât inculpatul, iar leziunile produse nu i-au pus viața în pericol, situație în care acuzația de tentativă la omor este susținută numai de interceptările convorbirilor care nu au fost autorizate legal.
Pentru inculpatul, s-a arătat că există dubiu privind calitatea sa de autor la infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i cod penal, în condițiile în care martorii au confirmat că inculpatul era deja căzut la pământ în momentul în care victimei i-a fost aplicată lovitura de cuțit.
Pentru infracțiunea de trafic de persoane, pentru care sunt trimiși în judecată ambii inculpați, s-a arătat că nu există probe certe în dosar cu privire la exploatarea vreunei persoane și încasarea unor sume de bani iar celelalte infracțiuni pentru care sun cercetați, s-au produs pe fondul unor conflicte reciproce între două grupuri de tineri (al inculpaților și al părților vătămate) astfel că nu pot fi reținute în caracterizarea inculpaților drept periculoși pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând, pe de o parte, vă verificarea legalității i temeinicei măsurii arestării preventive conform art. 160 cod pr.penală, nu implică pronunțarea instanței asupra vinovăției inculpaților, judecata nefiind finalizată, iar aprecierea probelor trebuie făcută în condițiile art. 63 cod pr.penală (probe fără valoarea prestabilită) numai odată cu soluționarea cauzei în fond.
S- arătat că subzistă în cauză temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit. f cod pr.penală, întrucât inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni deosebit de grave iar pericolul pentru ordinea publică rezultă din riscul comiterii altor infracțiuni, poziția părțulor vătămate, de retractare a relațiilor inițiale, neputând înlătura răspunderea penală a inculpaților întrucât acțiunea penală pentru infracțiunile respective, se exercită din oficiu.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și lăsarea sa în libertate, motivând că este arestat de 1 an și 7 luni, iar ceilalți inculpați din cauză sunt liberi.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, însușindu-și concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin Încheierea din ședința publică de la data de 04 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, în baza art. 3002raportat C.P.P. la art. 160 alin. 3 C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților - fiul lui și, născut la 25.01.1980 în Sibiu, cu același domiciliu, în-, apartament 54, județ Sibiu, CNP -, deținut în cadrul C, arestat în baza mandatului de arestare nr. 9 din 11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu - și (fost ) - fiul lui și, născut la 20.03.1981 în Sibiu, cu același domiciliu, în-, apartament 139, CNP -, deținut în cadrul C, arestat în baza mandatului de arestare nr.10 din 11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 14 noiembrie 2007 fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj dosarul penal cu nr- ca urmare a strămutării dosarului cu același număr al Tribunalului Sibiu, iar la data de 07 mai 2007 fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu rechizitoriul cu nr. 7D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpaților pentru săvârșirea infr. prev. de rt. 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) cp; art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 și 2 cp. art. 217 al. 1 cp. cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 217 al. 1 cp. art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, art. 194 al. 1 cp. și art. 20 cp. rap. la art. 174 cp. comb. cu art. 175 lit. i) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; ( fost ), pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2007,art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) cp. art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/200, art. 239 al. 23, cu aplic art. 37 lit. a) cp. art. 194 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. și art. 174 cp. comb cu art. 175 lit. i) cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată cu aplic. art. 37 lit. cp. art. 194 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 321 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 37 lit. b din toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.
Inculpații și ( fost ), au fost arestați preventiv la data de 11 aprilie 2007, prin încheierea nr. 13/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art.143 cod de procedură penală și art. 148 lit. f cod de procedură penală, arestarea fiind menținută succesiv de către instanță.
Potrivit art. 3002rap. la art. 160 cod de procedură penală și art. 23 alin. 6 Constituție, în cauzele în care inculpatul este arestat instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, o asemenea verificare fiind în acord cu concepția Convenției Europene și o garanție a respectării drepturilor persoanei cercetate, conform art. 5 par. 3 și 4 Convenție, care impun un control periodic a legalității menținerii în stare de detenție a unei persoane.
De asemenea conform jurisprudenței CEDO în materie deciziile de prelungire a arestului provizoriu trebuie să fie motivate dincolo de o manieră abstractă unică și stereotipă sau prin limitarea la prevederile legale aplicabile, respectiv trebuie arătate criteriile concrete, motivele pentru care inculpații nu poți fi cercetați în stare de libertate și examinarea separată a situației fiecărui inculpat.
Conform aceleiași jurisprudențe CEDO menținerea măsurii arestării preventive funcționează ca mijloc legal de prevenire și înlăturare a unor situații de natură să pună în pericol normala desfășurare a procesului penal: cum ar fi pericolul sustragerii inculpatului, pericolul influențării părților sau martorilor, pericolul săvârșirii de noi infracțiuni, pericolul tulburării ordinii publice.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, conform art. 3002Cod procedură penală și garanțiilor conferite de CEDO arătate mai sus, instanța de fond a constatat că aceasta este legală și temeinică, respectiv, la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Sub aspectul verificării existenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, instanța de fond a constatat că, în speță, continuă să fie incidente disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave: constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, șantaj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, tentativă de omor calificat - inculpatul și omor calificat - inculpatul și alte infracțiuni, sancționate de lege cu închisoarea în limite ridicate de pedeapsă iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit. f Cod procedură penală presupune un sentiment de temere în rândul societății civile, o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative.
În speță, în concret pericolul pentru ordinea publică rezidă din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, fapte care în ultimul timp au luat o amploare deosebită în societate și care în mod cert creează o stare de insecuritate socială în comunitate, menționată mai sus având în vedere și împrejurările reale, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor care sunt acuzați, amploarea activităților numărul mare de participanți, consecințele faptelor, acuzația săvârșirii faptelor în locuri publice, inclusiv în instituții publice, sediul IPJ Sibiu și Spitalul Județean Sibiu, prin folosirea de arme - sabie de tip ninja, cuțit, ceea ce indică o atitudine de sfidare a autorității publice, a respectului față de lege.
Ca atare, fără se aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpaților, cercetarea în stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârșirea unor asemenea fapte este justificată de existența unei veritabile exigențe de interes public și pentru prezervarea ordinii publice, ceea ce face necesar derogarea de la regula cercetării în stare de libertate.
Jurisprudența CEDO în materie admite că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publicului la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp ( cazul Neumeister c Austria, cazul Letellier c Franța ), astfel că la menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul desfășurării procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin trezirea unui sentiment de îngrijorare în rândul publicului, posibil în cazul de față, fapta fiind amplu mediatizată, fie prin crearea, menținerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivității precum și încurajarea comiterii de infracțiuni de către alte persoane.
Astfel, judecătorul chemat să decidă asupra continuării cercetării inculpatului în stare de arest preventiv trebuie să aprecieze dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care ar justifica-o, respectiv prin luarea în considerare a unui interes public care trebuie să fie protejat precumpănitor față de regula respectării libertății individuale fixate de convenție.
Inculpații și ( fost ), au fost arestați preventiv la data de 11 aprilie 2007, prin încheierea nr. 13/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, arestarea fiind menținută succesiv de către instanță, ultima soluție de menținere a arestului preventiv fiind pronunțată pin decizia penală 339 de către Curtea de Apel Craiova la data de 08 mai 2008.
De la data ultimei verificări a arestului preventiv și până în prezent s-a procedat la administrarea unei singure probe testimoniale și s-a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu privind leziunile suferite de o parte vătămată, raport față de care instanța a dispus conform art. 124 cod de procedură penală întocmirea unui supliment de expertiză la același institut medico-legal.
Totodată instanța a cordat termene scurte de judecată de 2 săptămâni ( 16 iunie, 30 iunie ) în vederea administrării probatoriului și, deși cea mai mare parte a martorilor au fost prezentați cu mandate de aducere în vederea audierii, nu s-a putut proceda la ascultarea lor, față de lipsa apărătorilor aleși ai inculpaților și lipsa inculpaților arestați de la judecată.
Toate aspectele reținute până în prezent nu s-au modificat și nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau drept pentru a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate, apreciindu-se totodată că aspectele invocate de către inculpați au fost analizate și de către instanța de control judiciar la data de 08 mai 2008, dată de la care, în plus, s-a realizat doar probatoriul menționat mai sus.
În ceea ce privește revenirea părții vătămate sau a unor martori audiați în instanță asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, acest aspect nu a putut fi apreciat în sensul că nu ar mai subzista în speță temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților.
Potrivit art.63 alin.2 Cod pr. penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se va face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
În egală măsură, în urma examinării întregului material probatoriu, instanța de judecată sancționează, după caz, mijloacele de probă obținute în mod ilegal conform art. 64 alin. 2 Cod pr. penală, respectiv înlătură acele probe, în speță începând cercetarea judecătorească și audiindu-se numai 11 martori din cei 72 indicați în rechizitoriu, nefiind finalizat nici suplimentul la expertiza medic-legală dispus de către instanță.
În acest context și în acest stadiu procesual, nu s-a putut concluziona că s-au schimbat sau modificat temeiurile arestării preventive, pentru a fi incidente disp. art. 139 alin. 1 cod de procedură penală, iar aspectul privind durata trecută, nu constituie un asemenea criteriu.
Astfel, instanța de fond a apreciat că măsura preventivă este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, conform art. 136 C.P.P. pentru păstrarea ordinii publice și pentru a nu se împiedica aflarea adevărului.
Totodată, s-a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare a instanței, cu indicarea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a și respectiv lit. b, din fișa de cazier a inculpaților rezultând condamnări privative de libertate pentru furt calificat, complicitate la furt calificat, trecerea frauduloasă a frontierei, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, încăierare și ultraj - inculpatul - și infracțiuni de viol și lipsire de libertate, conducere fără permis și părăsire a locului accidentului - inculpatul, antecedente penale ce trebuiesc avute în vedere în analizarea periculozității pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților.
Un alt aspect, acela privind durata trecută de la data luării măsurii arestării preventive, s-a apreciat că nu poate constitui în speță un criteriu pentru revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Astfel, timpul scurs de la luarea măsurii nu conduce automat la schimbarea temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, acest criteriu, singur, nefiind suficient pentru înlocuirea măsurii ci numai dacă se coroborează cu alte criterii care trebuie analizate pe baza datelor concrete de la dosar, respectiv gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul pericolul concret reprezentat pentru ordinea publică, impactul social al faptelor reținute în sarcina sa, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, vârsta, antecedentele penale, starea de sănătate, etc.
În speță, s-a reținut că inculpații sunt arestați de aproximativ 1 an și 3 luni, durata de timp comparabilă cu noțiunea de "termen rezonabil", conform art. 5 paragraful III din Convenție și din Jurisprudența CEDO (cazul Dudek contra Polonia - hotărârea din 04 mai 2006 și Buta contra Polonia - hotărârea din 28 noiembrie 2006)
Prin urmare, durata arestării preventive nu constituie temei de lăsare în libertate, atâta timp cât temeiurile care au determinat arestarea subzistă, iar menținerea stării de detenție privativă este justificată de necesități reale și de interes public.
Referitor la starea de sănătate invocată de inculpați, instanța de fond a constatat că aceasta nu justifică cercetarea lor în stare de libertate, în situația în care ar suferi de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, aceștia putând beneficia - conform art. 139 cod de procedură penală - de efectuarea tratamentului sub pază permanentă, în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Împotriva acestei soluții, au declarat recurs, în termen, inculpații și (fost ), invocând critici de netemeinicie, în sensul greșitei aprecieri privitor la menținerea temeiurilor prev. de art. 143 și 148 lit. f cod pr.penală, recurenții susținând: încetarea temeiurilor pentru arestare preventivă, în condițiile probatoriului administrat în faza de judecată (declarațiile părții vătămate și a unor martori esențiali în cauză), existând dubiu asupra vinovăției și săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, tentativă de omor, respectiv omor calificat de către inculpații arestați; încălcarea duratei rezonabile a perioadei de arestare preventivă precum și estomparea reacției opiniei publice prin trecerea unui interval de timp important de la data comiterii faptelor penale; inexistența unor probe care să ateste pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților; s-a solicitat înlocuirea arestării preventive cu una din măsurile prev. de art. 136 lit. b sau c cod pr.penală.
Analizând recursurile din cauză, Curtea reține:
Procedura reglementată în art. 3002coroborat cu art. 160 cod pr.penală, impune verificarea periodică a legalități și temeiniciei arestării preventive dată în competența instanțelor care soluționează cauze privind inculpații arestați preventiv, legiuitorul stabilind expres condițiile pentru care măsura preventivă poate fi revocată sau înlocuită.
Astfel, în raport de dispoz. art. 160 alin.2 cod pr.penală, arestarea preventivă poate fi revocată numai dacă, temeiurile ce au determinat aplicarea acestei măsuri procesuale au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În speță, cauza se află în etapa procesuală a judecății în primă instanță, după administrarea parțială a probatoriului, respectiv audierea unora dintre inculpați, părți vătămate, părți civile și martori, în condițiile în care cauza vizează o pluralitate de inculpați și de infracțiuni, numărul martorilor indicați în rechizitoriu fiind de 82 iar în prezent fiind audiați numai 11 dintre aceștia.
Totodată, se reține că sesizarea instanței privește infracțiuni deosebit de grave, între care constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, ultraj contra bunelor moravuri cu urmări deosebite, tentativă de omor și omor calificat, port de arme albe în locuri publice; infracțiuni de șantaj, pentru ambii recurenți inculpați, iar din expunerea situației de fapt indicată în actul de sesizare, rezultă că infracțiunile au fost comise în locuri publice, în prezența unui public numeros, producându-se tulburări însemnate în activitatea unor instituții de interes public (Spitalul Municipal Sibiu, Inspectoratul de Poliție Sibiu).
În aceste condiții, temeiurile prev. de art. 143 rap. la art. 148 lit. f cod pr.penală, subzistă, urmând a se reține că administrarea probatoriului nu a fost finalizată și, în aceste condiții nu se poate reține o altă situație de fapt față de aceea indicată în actul de sesizare al instanței, prima instanță interpretând corect prev. art. 63 alin.2 cod pr.penală coroborat cu art. 67 alin.1 cod pr.penală, în sensul că probele nu au valoarea prestabilită iar aprecierea acestora în sensul înlăturării unor probe și a reținerii altora drept pertinente, concludente si utile, se realizează numai cu ocazia soluționării în fond a cauzei.
Totodată, se constată că în această etapă procesuală nu pot fi înlăturate probele administrate în faza de urmărire penală, ori probele administrate în faza de judecată care le confirmă, situație în care acestea justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți sunt autori a infracțiunilor deduse judecății, în condițiile art. 143 cod pr.penală.
De asemenea, din perspectiva pericolului pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților recurenți, se constată că acest pericol nu s-a estompat cât timp starea conflictuală dintre inculpat și familiile victimelor infracțiunilor de omucidere s-a perpetuat, iar starea de insecuritate la nivelul societății civile, determinată de natura infracțiunilor deduse judecății și numărul persoanelor implicate, necesită măsuri procesuale eficiente pentru protecția ordinii publice.
Pentru aceste considerente, se reține că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, constatând subzistența temeiurilor care justifică privarea de libertate în continuare a inculpaților recurenți în condițiile art. 3002cod pr.penală rap. la art. 160 cod pr.penală, recursurile fiind astfel nefondate și conform art. 38515pct. 1 lit. b cod pr,penală, urmând a fi respinse.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și (fost ), împotriva Încheierii din ședința publică de la data de 04 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-.
Obligă recurenții la plata a câte 20 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iulie 2008.
Președinte, Judecător, Pt. Judecător în CO
- - - - - -
Vicepreședinte
Grefier,
Red. Jud.
Jud. fond:
Dact. 2 ex./ 23 Iulie 2008
-22.07.2008 -
- Administrația Finanțelor Publice Sibiu, va urmări și încasa de la fiecare recurent-inculpat, câte 20 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mariana Pascu, Tania
