Recuzare (art. 51 c.p.p.). Decizia 516/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 516
Ședința publică de la 21 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - JUDECĂTOR 3: Tania
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și (fost ) - ambii deținuți în cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii nr. 63 din 10 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați, în stare de arest, asistați de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - inculpați, a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond, admiterea excepției de neconstituționalitate a prev. art. 51 alin.2 cod pr.penală, sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecății cauzei. În motivarea recursurilor s-a invocat împrejurarea că sunt întrunite condițiile prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv ca textul de lege arătat ca neconstituțional (art. 51 alin.2 cod pr.penală) raportat la prev. art. 24, 124 din Constituție, art. 5 și art. 6 pct. 1 din CEDO, nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizia anterioară a Curții, estre conținut într-o normă legală aflată în vigoare și are legătură esențială cu soluționarea pe fond a cauzei.
Sub aspectul legăturii textului de lege criticat ca neconstituțional cu soluționarea cauzei, s-a arătat că interesul acțiunii rezultă din defăimarea dreptului judecătorului de a soluționa cauza pe fond, pe calea unei cereri de recuzare a tuturor judecătorilor instanței.
S-a concluzionat că prima instanță, a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică încălcând dreptul inculpaților la liberul acces la o instanță obiectivă.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că în mod corect prima instanță a reținut că textul de lege invocat ca neconstituțional nu prezintă legătura cu soluționarea cauzei în fond și, astfel excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. S-a arătat că modificarea art. 51 alin.2 cod pr.penală prin Legea nr. 356/2002, reflectă voința expresă a legiuitorului, de limitare a posibilității de recuzare a judecătorilor investiți cu soluționarea cauzelor tocmai pentru a împiedica tergiversarea proceselor.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului pentru motivele dezvoltate de apărătorul său.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului pentru motivele dezvoltate de apărătorul său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin Încheierea nr. 63 din 10 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în ceea ce privește soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. 2 teza a II-a C.P.P. precum și respingerea cererii de recuzare a tuturor judecătorilor de la Tribunalul Dolj, ca inadmisibilă.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 862alin. 6 C.P.P. art. 912alin.1, 4 și 5 C.P.P. art. 913alin. 3 C.P.P. instanța de fond a prorogat discuția asupra acesteia, pentru termenul când vor fi prezenți toți apărătorii - pentru a se cunoaște punctele de vedere ale acestora - și pentru ca avocatul să depună motivarea și argumentarea acestor excepții, așa cum a menționat în memoriul depus la termenul de azi.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fond, față de cererea de sesizare a Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. 2 teza a II-a raportat C.P.P. la prevederile art. 16, 23, 20 alin. 2 și 124 din Constituție, a reținut următoarele:
Conform art. 23 alin. 1 din legea 47/1992 modificată și republicată, excepția de neconstituționalitate trebuie să vizeze o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare de care depinde soluționarea cauzei și a căror constituționalitate nu a fost stabilită în baza controlului a priorii sau prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Prevederea legală care face obiectul excepției invocate, este în speță art. 51 alin. 2 teza a II-a cod de procedură penală care prevede că " cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată".
Legea 356/2006 a modificat disp. art. 51 cod de procedură penală, astfel încât cererea de recuzare nu mai poate privi întreaga instanță, ci numai pe acei judecători care compun completul de judecată, iar inadmisibilitatea unei asemenea cereri, conform art. 51 alin. 3 cod de procedură penală, se constată de completul în fața căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat.
Instanța de fond a reținut că, prin încheierea nr. 62 din Camera de Consiliu din 10 iulie 2008, a fost respinsă cererea de recuzare a prezentului complet de judecată, astfel încât acesta este competent a soluționa prezenta cerere de recuzare și judecarea cauzei.
Pentru excepția de constituționalitate invocată s-a reținut că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prev. de art. 23 alin. 1 teza finală, respectiv dezlegarea pricinii aflată în fața instanței de judecată nu depinde de dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă.
Ca atare, s-a apreciat că nu există nici o legătură între textul de lege contestat a fi constituțional și soluționarea cauzei.
Totodată, s-a constatat că cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii.
Potrivit disp. art. 23 alin. 6 din Legea 47/1992 modificată, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională, astfel încât, instanța în fața căreia se invocă excepția, constituie un prim filtru legal, având competența de a verifica legalitatea excepției, cazurile de inadmisibilitate fiind de ordine publică. În caz contrar, existența unor asemenea cauze este constatată ulterior și de către
Jurisprudența Curții Constituționale a fost constantă în acest sens, statuând și că aceasta nu controlează oportunitatea legii, omisiunile de reglementare sau care ar transforma Curtea Constituțională în legislator pozitiv, iar excepția trebuie să fie pertinentă sau relevantă pentru soluționarea cauzei.
Astfel, instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, în ceea ce privește soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. 2 teza a II-a cod de procedură penală.
Cu privire la cererea de recuzare a tuturor judecătorilor de la Tribunalul Dolj, instanța de fond a arătat că, potrivit art. 51 alin. 2 cod de procedură penală, recuzarea poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată, iar conform art. alin. 3, nerespectarea condițiilor prev. în alin. 2 atrage inadmisibilitatea unei asemenea cereri de recuzare.
Față de acestea, instanța de fond a respins și cererea de recuzare a tuturor judecătorilor de la Tribunalul Dolj, ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei soluții, au declarat recurs inculpații și (fost ), invocând critici de netemeinicie în sensul că aprecierea inadmisibilității excepției invocate este eronată, iar prima instanță s-a substituit Curții Constituționale, soluționând excepția prin pronunțarea unei soluții de respingere. S-a arătat că textul de lege declarat neconstituțional prezintă legătură cu soluționarea cauzei, întrucât se contestă însuși dreptul judecătorului de a judeca fondul cauzei.
Analizând recursurile se reține.
Excepția de neconstituționalitate a unei norme legale în vigoare, în cadrul controlului a posteriori, cu ocazia judecării unui litigiu de către o instanță judecătorească, introduce norme specifice privind procedura de urmat astfel cum sunt reglementate în art. 29 din Legea nr. 47/1992 modificată, prin organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Astfel, din analiza textului anterior menționat, rezultă că excepția de neconstituționalitate poate fi invocată numai în fața instanței de judecată, de către oricare dintre părți, de către procuror sau din oficiu, instanța respectivă având o competență limitată privitor la aprecierea admisibilității excepției și sesizarea Curții Constituționale, care va soluționa excepția de neconstituționalitate în fond.
În ceea ce privește aprecierea asupra admisibilității excepției, trebuie precizat că, din interpretarea alin. 1 și 6 ale art. 29,legiuitorul a prevăzut expres competența instanței judecătorești ordinare, de a respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
Ori, în raport de conținutul art. 29 alin.6, se constată că legiuitorul a stabilit expres și cazurile în care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, folosind sintagma "dacă excepția este inadmisibilă fiind contrară prevederilor alin.1,2 sau 3", respectiv dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin.1 - excepția să vizeze neconstituționalitatea unei leg, ordonanțe sau dispoziții dintre lege ori ordonanță aflată în vigoare; norma juridică criticată drept neconstituțională are legătură u soluționarea cauzei; excepția să fie invocată numai în cadrul unui litigiu instrumentat de instanțele judecătorești, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia -, alin.2 - privitor la subiectele de drept care o pot invoca, respectiv, oricare dintre părți, procurorul sau instanța din oficiu -, alin.3 - privitor la inadmisibilitatea excepției care vizează un text de lege declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
În speță, prima instanță a reținut justificat neîndeplinirea condiției prevăzute în art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, sub aspectul relevanței excepției pentru soluționarea cauzei în fond, cât timp art. 51 alin.2 cod pr.penală, defăimat ca neconstituțional, se referă la un incident procedural - recuzarea - iar nu la o dispoziție procesuală care să intereseze fondul cauzei.
Argumentarea recurenților, în sensul că norma prev. de art. 51 alin.2 cod pr.penală este esențială pentru cauză, deoarece este defăimat însuși dreptul judecătorului de a participa la soluționarea cauzei, nu poate fi primită ca pertinentă în cauză, cât timp, legea de organizare judecătorească consacră expres vocația magistratului judecător de a realiza activitatea de judecată tocmai în virtutea funcției publice îndeplinite și, totodată, se completează cu normele procesual prevăzute de art. 25 - 44 cod pr.penală, privind competența și conflictele de competență din activitatea instanțelor judecătorești, iar incidentele procedurale fundamentate pe cazurile de incompatibilitate prev. de art. 46 - 48 cod pr.penală, sunt supuse unei proceduri reglementate expres de codul d e procedură penală.
În acest ultim sens, trebuie reținut că art. 51 alin.2 cod pr.penală, reflectă voința legiuitorului, întrucât alin.2 a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, pentru considerente ținând de împiedicarea tergiversării soluționării cauzelor, prima instanță reținând corect că invocarea unei excepții de neconstituționalitate împotriva unei modificări a unei prevederi legale, tinde tocmai la substituirea Curții Constituționale legislatorului pozitiv - Parlamentul României.
Pe de altă parte, se constată că normele procesual penale, garantează liberul acces la justiție pentru persoanele implicate într-o procedură penală, prin reglementarea incidentelor procesuale - recuzare și strămutare - care, consacră dreptul oricărei părți interesate, de a invoca (oricând în cursul procesului penal și de fiecare dacă când are cunoștință de existența unor împrejurări de natura celor prev. de art. 46 - 48 și 55 alin.1 cod pr.penală) un caz de incompatibilitate împotriva judecătorului căruia i s-a repartizat dosarul respectiv pentru soluționare în condițiile art. 51 cod pr.penală coroborat cu art. 46 - 48 cod pr.penală, precum și de a invoca cauze pentru care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită, în condițiile art. 55 cod pr.penală, finalitatea ambelor proceduri fiind schimbarea compunerii completului de judecată.
Față de aceste reglementări, se reține că dispozițiile art. 51 alin.2 cod pr.penală, nu prezintă relevanță pentru soluționarea fondului cauzei, prima instanță reținând corect inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate ridică de inculpați.
În consecință, recursurile promovate în cauză apar ca nefondate și în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, vor fi respinse, cu obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 alin.2 cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și (fost ) - ambii deținuți în cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii nr. 63 din 10 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-.
Obligă recurenții la plata a câte 20 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iulie 2008.
Președinte, Judecător, Pt. Judecător în CO
- - - - - -
Vicepreședinte
Grefier,
Red. Jud.
Jud. fond:
Dact. 2 ex./ 23 Iulie 2008
-22-07.2008 -
- Administrația Finanțelor Publice Sibiu, va urmări și încasa de la fiecare recurent-inculpat, câte 20 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mariana Pascu, Tania
