Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 529/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
AR NR - DECIZIE NR 529/R/MF
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
Judecător: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Spital D. împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezenta recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care potrivit art. 172 al. 7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Avocat având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Procurorul având cuvântul, precizează,că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, solicită a se constata că nu se mai impune menținerea măsuri arestării preventive întrucât nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Nu rezultă din probele de la dosar că prin lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, în ce anume constă pericolul pentru ordinea publică, există garanții suficiente că nu va recidiva în comiterea altor fapte penale.
Inculpatul face parte dintr-o familie organizată care se va ocupa de el, perioada cât a stat arestat fiind suficientă pentru a-l face să nu mai comită astfel de fapte.
Urmează a se avea în vedere și faptul că doi dintre inculpați au fost deja puși în libertate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură de siguranță.
Procurorul având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică, având în vedere că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Pentru fapta comisă, pedeapsa este mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică. S-a reținut din probe că inculpatul împreună cu alți inculpați, au pus în circulație o cantitate mare de droguri.
Corect prima instanță a făcut în cauză aplicarea disp. art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit art. 38513al. ultim, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 1 octombrie 2008, Tribunalul Vâlceaa menținut măsura arestării preventive a inculpaților majori:
-, fiul lui și, născut la 4 iunie 1988 în B, sector 2, cu domiciliul în B,-, B1.14,.6,.63, sector 3, necăsătorit, studii 12 clase, student la Facultatea de Drept -Universitatea B, CNP -;
-, fiul lui și, născut la 2.02.1990 în municipiul B, sector 6, cu domiciliul în B, sector 3,-, B1.2,.2,.6,.31, CNP -.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Vâlceaa reținui că, din primăvara anului 2007, inculpatul, ajutat de inculpații, distribuia droguri de risc, respectiv hașiș și marijuana către diferiți consumatori, obținând beneficii bănești și în același timp, inculpații erau consumatori de droguri.
Pentru activitatea sa inculpatul primea gratis droguri pentru consum propriu.
In ceea ce-l privește pe inculpatul minor, acesta era cunoscut ca dealer de droguri și în principal, inculpatul de la acesta își procura drogurile pe care apoi le distribuia personal sau prin intermediul inculpatului.
Mai rezultă că inculpatul era cunoscut ca furnizor de droguri care se folosește de alte persoane pentru a vinde drogurile în sensul că deși tranzacția este a lui, trimite alte persoane să înmâneze drogurile cumpărătorului și să ia banii, persoana de încredere acestuia fiind inculpatul.
Inculpații au fost prinși în flagrant, încercând să comercializeze drogurile.
Prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se menține starea de arest preventiv pentru cei doi inculpați.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
In motivele de recurs, inculpatul critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece în mod greșit s-a apreciat că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul invocă în favoarea sa buna conduită avută anterior comiterii faptei și garanțiile pe care le prezintă de a colabora cu instanța și de a nu mai săvârși fapte antisociale.
Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție prevăzută de legea penală.
Examinând încheierea supusă recursului, în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță.
Din actele și lucrările dosarului acestei cauze rezultă că sunt indicii și probe în sensul prevăzut de art.143 Cod procedură penală, potrivit cărora recurentul a săvârșit o faptă penală de natura aceleia reținută în sarcina sa în faza de urmărire penală..
De altfel, recurentul nu a contestat săvârșirea infracțiunii reținută
în sarcina sa.
Se constată că în mod corect prima instanță a menținut starea de arest preventiv a recurentului invocând dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt prevăzute de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 4 ani.
Este îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de textul de lege, respectiv faptul că există probe potrivit cărora lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, împrejurările în care fapta penală a fost săvârșită, aspecte rezultate din probele administrate până în prezent, demonstrează că lăsarea în libertate a acestuia, ar aduce o atingere gravă relațiilor și valorilor sociale care formează conceptul de ordine publică.
Durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere complexitatea acestei cauze.
Circumstanțele personale invocate de recurent în favoarea sa, nu sunt suficient de relevante pentru a dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive. In acest sens se au în vedere și dispozițiile art.136 alin.l Cod procedură penală, potrivit cărora măsura arestării preventive trebuie să fie adecvată scopului bunei desfășurări a procesului penal, condiție care este îndeplinită în cauza de față. Este necesar să se administreze și alte probe și prin urmare, se justifică menținerea măsurii arestării preventive și pentru acest considerent.
In raport cu aceste concluzii, curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Urmează ca în temeiul disp.art.385/15 pct.l lit.b Cod procedură penală, să se respingă ca nefondat recursul.
In baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.: dr.MA
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:
20.10.2008.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Corina Voicu
