Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 530/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 530/
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr. G - - vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr. - -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de petenta SC SA, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței penale nr. 235 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru recurenta petantă SC " " SA, consilier juridic, pentru intimatul, avocat, în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Reprezentantul recurentei, avocat și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta petentă, depune la dosar copie de pe adresa nr.-/2005 însoțită de 55 copii privind situația facturilor emise către recurentă de către - și solicită a se constata că, din acte rezultă că, intimatul a semnat toate actele, având puteri depline de a efectua operațiuni în cadrul -ului, el fiind și cel care a obținut pacherul majoritar al acțiunilor.
Intimatul nu a înregistrat în evidențele contabile creanțele care le avea de recuperat, pentru că altfel s-ar fi dublat prețul acțiunilor.
A ascuns aceste creanțe și le-a scos la iveală deabia după ce a devenit acționar principal.
Situațiile financiare întocmite în perioada 2003-2004 sunt false, nu corespund realității.
În realitate nu există daune contractuale.
Nici parchetul și nici prima instanță nu au făcut demersurile necesare pentru clarificarea situației.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea dosarului la parchet pentru reluarea cercetărilor.
Avocat, având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În 1994 s-a încheiat cu -ul un protocol prin care administrarea se făcea de către care deținea un procent de 70 %.
Prin adresa nr.44468 din 2001 intimatul a fost revocat din funcție până în 2005, când la 21 noiembrie 2005, s-a încheiat un contract de cesiune între intimat și, când intimatul devine acționar principal.
Având în vedere că în perioada 2001-2005 nu intimatul a fost cel care a coordonat activitatea, nu i se poate imputa că nu a trecut creanțele în evidențele contabile și deci nici nu poate răspunde.
avea toată documentația și când a vândut a știut ce vinde.
Toate probele administrate în cauză duc la neexistența infracțiunii de înșelăciune.
Solicită a se constata că în cauza de față nu există plângere decât pentru înșelăciune.
Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul în replică, solicită a nu se face confuzie între funcția de administrator pe care o deținea intimatul la vremea respectivă și acționar. nu a condus -ul. Intimatul era cel care avea funcție de conducere, fiind director general și tot el semna toate documentele.
Procurorul având cuvântul, pune concluzii de respingere recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică, rezoluția dată de procuror fiind corectă.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr.235 din 20 mai 2008, Tribunalul Argeșa respins plângerea împotriva rezoluției Parchetului formulată de petenta SC SA, cu sediul în - jud.A, intimat fiind, ca nefondată și a menținut rezoluția atacată, obligând petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 13.11.2006, reprezentanții SC SA s-au adresat organelor de urmărire penală cu plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări față de - director general al SA Pitești, deoarece au fost induși în eroare de acesta cu prilejul încheierii contractului de cesiune acțiuni nr.001/21.01.2005, încheiat între cedent și - cesionar, prin care acesta a devenit acționar majoritar la, ultimul inducându-i în eroare prin omiterea includerii în situațiile financiare în activul celei de-a doua societăți a unor creanțe, fapt ce a condus automat la dublarea prețului acțiunilor cesionate, prejudiciul creat SC SA fiind de 8.293.917,3214 lei RON, conform adresei nr. 1000/3099/08.11.2006.
Se susține în fapt că, intimatul nu a comunicat petentei că datorează sumele de bani pe care le-a pretins ulterior în instanță, debitul fiind din anul 2003, nu a emis facturile fiscale către debitor și nu a înregistrat creanțele în evidența contabilă a și nu a informat cedentul (SC SA ) despre demersurile pe care intenționa să le realizeze în instanță în numele, anterior încheierii contractului de cesiune acțiuni.
Prima instanță a avut în vedere faptul că debitul ce constituie obiectul litigiului dintre părți provine din derularea contractului nr.40/1653/28.08.2002 așa cum a fost modificat prin actele adiționale ulterioare, părți contractante fiind SC SA și SC SA. S-a apreciat că, fiind parte contractantă, petenta SC SA nu poate invoca necunoașterea clauzelor contractuale și eventualele incidente în executarea acestora, cu atât mai mult cu cât, petenta, era și acționar majoritar la SC SA la momentul încheierii contractului și până la 21.01.2005 (data încheierii contractului de cesiune acțiuni).
Intimatul avea o funcție cu caracter executiv, deciziile fiind luate de către acționarul majoritar - în speță chiar petenta.
S-a concluzionat că nu rezultă existența unor probe care să ateste intenția intimatului de a induce în eroare pe reprezentanții SC SA cu ocazia încheierii contractului de cesiune acțiuni.
Prima instanță a apreciat că în sarcina inculpatului nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal.
Deși plângerea penală a vizat comiterea mai multor infracțiuni, instanța a apreciat că organul de urmărire penală în mod corect nu s-a pronunțat pentru fiecare în parte, întrucât acesta nu este ținut de încadrarea juridică dată de petentă, ci în funcție de situația de fapt prezentată și constatată, procedează la încadrarea juridică a faptei, așa cum a fost descrisă de petentă și la adoptarea unei soluții în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal petentul SC " " - SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, petenta susține că în mod greșit parchetul și prima instanță au apreciat că nu există elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune pentru care s-a formulat plângere penală împotriva intimatului.
Se apreciază că atât parchetul cât și prima instanță, nu au dat dovadă de rol activ și nu au administrat toate probele pentru clarificarea situației.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea dosarului la parchet pentru reluarea cercetărilor penale.
Examinând sentința supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
Situația de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță, care a dat o interpretare corespunzătoare dispozițiilor legale în materie.
In consecință, Tribunalul Argeș în mod corespunzător a constatat legalitatea și temeinicia rezoluției cu nr.2/P/2007 din 20 august 2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe intimatul, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal.
Se constată că, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, în cadrul procedurii cercetării prealabile administrat toate probele necesare stabilirii situației de fapt în raport cu plângerea penală formulată împotriva intimatului.
Astfel, împrejurarea că recurenta a fost obligată la plata unor despăgubiri printr-o hotărâre de arbitraj pronunțată anterior încheierii contractului nr.001/21.01.2005 nu reprezintă o inducere în eroare a reprezentanților petentei la momentul încheierii contractului, chiar dacă temeiul obligării la plata despăgubirilor au fost decizii luate anterior încheierii contractului în litigiu.
Semnificativ este faptul că deciziile erau cunoscute de ambele părți contractante.
În mod corect s-a apreciat că nerespectarea unor dispoziții cuprinse în contractul cu numărul de mai sus de către intimatul, nu are semnificația unei induceri în eroare a petiționarei, în sensul dispozițiilor art.215 Cod penal.
Eventuala nerespectare a unor dispoziții contractuale poate avea semnificația unui litigiu civil sau comercial. De altfel, reprezentanții au formulat o cerere de chemare în judecată a numitului, în calitate de acționar majoritar la -, acțiunea fiind respinsă de către instanța de judecată.
Mai mult decât atât, în perioada 2001-2005 nu intimatul a fost cel care a coordonat activitatea unității și deci nu i se poate imputa că nu a trecut creanțele în evidențele contabile. De altfel, la momentul încheierii contractului în litigiu, petenta era în posesia întregii documentații, iar tranzacția comercială s-a încheiat cu deplina cunoaștere a realității rezultată din actele disponibile în acel moment.
Infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 Cod penal se săvârșește numai cu intenție directă, respectiv în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și cu condiția producerii unei pagube.
Intenția directă de a induce în eroare trebuie să fie demonstrată în mod clar și convingător din probele administrate.
Din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că intimatul ar fi acționat în vreo împrejurare cu intenția directă de a induce în eroare pe recurentă, în sensul prevăzut de art.215 alin.1 Cod penal, cu scopul de a obține pentru sine sau pentru alte un folos material injust. De asemenea, nu sunt probe din care să rezulte că s-a pricinuit o pagubă petiționarei.
În raport cu aceste argumente, constatându-se că în mod corect prima instanță a respins plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției nr.2/P/2007/20.08.2007 a - Serviciul Teritorial Pitești, curtea, în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de petenta.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de petenta SC " " - SA COLIBAȘI, împotriva sentinței penale nr. 235 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta petentă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr. Gh. dr.
Grefier,
Red.: dr.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond: .
24.10.2008.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Corina Voicu
