Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere stare arest preventiv -
(Număr în format vechi 215/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 53
Ședința ne publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*******************
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul G -, fiul și, născut la data de 3 ianuarie 1980 în C, jud. D, în prezent arestat preventiv în PRMS C, împotriva încheierii penale din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția minori și familie, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința ne publică, a răspuns recurentul-inculpat G -, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care instanța, în raport de dispoz. art. 38513cod proc penală, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond, solicită punerea în libertate a inculpatului întrucât, în opinia sa, nu mai subzistă temeiurile avute la luarea măsurii arestului preventiv. De asemenea, arată că întrucât inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, s-ar putea lua măsura interzicerii de a nu părăsi țara, acesta înțelegând că este în interesul său să se prezinte de fiecare dată în instanță.
Mai menționează că, în prezent, măsura preventivă ce durează de peste 10 luni, a depășit termenul rezonabil și se transformă într-o detenție de executare.
Nu se poate reține că inculpatul dă dovadă de rea-credință și perseverență infracțională, iar părțile vătămate nici măcar nu sunt în țară, astfel că nu ar avea cum să ia contact cu acestea.
Totodată invocă situația familială grea inculpatului, acesta având în întreținere doi copii minori și mamă bolnavă.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, arătând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vederea la data luării măsurii arestării preventive nici în prezent.
Mai arată că noțiunea de "termen rezonabil" nu este una abstractă ci trebuie raportată la natura complexitatea cauzei.
Recurentul-inculpat G -, având ultimul cuvânt, arată că își însușește în totalitate concluziile apărătorului său, menționând că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol public.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, la data de 08 mai 2008, s-a constatat, în baza. art. 3002.p Cod Penal rap. la art. 160 p Cod Penal, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G -, fiul lui și, născut la data de 03.01.1980, -, prin încheierea de ședință din data de 28.08.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și menține starea de arest a inculpatului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele.
La data de 28 august 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 1491.C.P.P. rap. la art. 143 și art. 148 lit. f C.P.P. arestarea preventivă a inculpatului G, pe o durată de 29 de zile, de la 28.08.2007 la 25.09.2007, inclusiv, reținându-se de către instanță că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 întrucât C.P.P. există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
S-au reținut ca fiind relevante în acest sens, declarațiile martorilor, și înscrisurile aflate la dosar, ce atestă ieșirea inculpatului din țară împreună cu unele din părțile vătămate precum și adresele poliției franceze ce confirmă existența unor date cu privire la ajutorul dat de către inculpat numiților, și la aducerea pe teritoriul francez de tinere românce pe care le constrângeau la practicarea prostituției.
S-a mai reținut că, infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, existența pericolului fiind dedusă din însăși natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia, din perseverența infracțională a inculpatului, din împrejurarea că, după punerea sa în libertate în urma arestării preventive pentru infracțiunea de dare de mită, inculpatul a plecat în repetate rânduri din țară, nedemonstrând o atitudine cooperantă în faza de început a anchetei.
Prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Dolj, cu nr. 127D/P/2005, din data de 20 septembrie 2007 inculpatul Gaf ost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin.1 rap. la art. 12 alin.2 lit.a și art. 13 alin. 1 rap. la art. 13 alin. 3 din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, ambele cu aplic. art. 41 alin.2 C,p în final cu aplic. art. 33 lit.a
Cod PenalTemeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată prevăd pedepse ale închisorii mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor, urmările acestora și rezonanța negativă produsă în comunitate.
Tribunalul a mai reținut că, la alegerea inițială a măsurii preventive au fost avute în vedere dispozițiile art. 136 alin. 8.C.P.P. și au fost respectate drepturile și garanțiile procesuale prev. de art. 150 și 171.p Cod Penal și art. 5 pct. 1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ansamblul temeiurilor ce au generat luarea măsurii impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În același timp, de la luarea măsurii preventive și până la verificarea legalității și temeiniciei acesteia, conform art. 3002.C.P.P. nu au apărut temeiuri noi care să justifice punerea în libertate, fiind respectat astfel și scopul măsurii preventive, respectiv o bună desfășurare a procesului penal precum și împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată, conform art. 136 alin. 1.C.P.P. Cum temeiurile inițiale nu s-au modificat, neintervenind astfel nici o schimbare care ar putea să justifice revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, precum și faptul că durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil, instanța urmează să mențină măsura arestării preventivă a acestuia, dispusă prin încheierea din data de 28 august 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj.
Referitor la cheltuielile judiciare, s-a dispus ca acestea, în temeiul art. 192 alin.3 C.P.P. să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Motivele recursului au fost formulate oral și sunt menționate în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând încheierea recurată, Curtea constată că dispozițiile legale au fost corect interpretate și aplicate de instanța de fond, temeiurile avute în vedere la data luării măsurii preventive menținându-se și în prezent.
Se concluzionează că, așa cum a reținut și prima instanță, probele administrate până la acest moment justifică în continuare presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în prezenta cauză, existând în continuarea indicii temeinice - în sensul art. 681cod pr. pen. și motive verosimile - în înțelesul art. 5 pct. 1 teza I din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, de a bănui că inculpatul a săvârșit aceste fapte penale.
Pentru aceasta se are în vedere că, deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a declarat în mod constant că nu le cunoștea pe părțile vătămate și, din declarațiile date de acestea la urmărirea penală și din evidențele cu intrările și ieșirile din țară, rezultă că inculpatul a plecat din țară împreună cu acestea.
Această împrejurare se coroborează și cu faptul că, până în prezent, instanța de fond nu epuizat administrarea probatoriului.
De asemenea, se constată îndeplinită și prima condiție impusă de art. 148 alin. 1 lit. f, teza I cod pr. pen. în sensul că pentru aceste infracțiuni legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența pericolului concret pentru ordinea publică, cea de a doua condiție impusă de art. 148 alin. 1 lit. f teza a II-a cod pr. pen. Curtea constată că s-a făcut o corectă apreciere de către instanța de fond și sub acest aspect, pentru următoarele considerente.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă un grad ridicat de pericol social date fiind natura, împrejurările concrete în care s-a reținut că au fost săvârșite, valorile sociale ocrotite de lege prin incriminarea faptelor și rezonanța socială negativă a acestora în comunitate.
Deosebită importanță pentru aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică, îl reprezintă și circumstanțele personale ale inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală, acesta dând dovadă de perseverență infracțională.
Relevantă în acest sens, este condamnarea sa anterioară pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prin decizia nr. 4/11 ian. 2006 a Curții de APEL CRAIOVA la pedeapsa de 10 luni închisoare, reținându-se că, în timp ce era audiat pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de persoane, inculpatul oferit anchetatorului bani și bunuri în schimbul obținerii anumitor facilități ( neaudierea sa și altor două persoane care îl însoțeau la poliție la acea dată).
În ceea ce privește durata măsurii arestării preventive, se apreciază că aceasta nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din CEDO, dată fiind anvergura și complexitatea cauzei.
Prin urmare, față de cele arătate anterior, se apreciază că în mod corect stabilit instanța de fond că și la acest moment este necesară menținerea măsurii preventive, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. pen. și întrucât nu există nici un caz de casare prev. de art. 3859alin. 3 cod pr. pen. ce se iau în considerare din oficiu, se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 2 cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la 80 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G -, fiul și, născut la data de 3 ianuarie 1980 în C, jud. D, în prezent arestat preventiv în PRMS C, împotriva încheierii penale din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția minori și familie, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 80 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 mai 2008.
Grefier,
red. jud. / 2 ex./16 mai 2008
jud. fond
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu
