Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 530/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 530
Ședința ne publică de la 26 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui și, nascut la 15.07.1992 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 21.08.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati V, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul pentru inculpatul recurent, sustine că, față de data de 05.08.2009, cand s-a luat măsura arestarii preventive asupra minorului, au apărut elemente noi care nu au fost avute in vedere la acea dată.
Astfel, inculpatul a dat declarații complete atât in fața instanțelor de judecata cât si in fața procurorului. Din aceste declaratii rezultă clar situatia de fapt si imprejurarile in care s-a savarsit fapta.
Din declaratiile invinuitului și, declaratii care se coroborează cu declaratiile inculpatului, rezultă cert că aceștia au participat la savarsirea faptelor penale la fel de mult ca și.
Declaratiile martorilor și care confirmă participarea la savarsirea activitatii infractionale a tuturor celor 4 inculpati, și, și ce e mai important, in rechizitoriul de trimitere in judecata a inculpatilor și, amandoi minori, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor și cu aplicarea unei amenzi de 1000 lei amendă administrativă.
Ori, față de aceste aspecte relevante, cu atât mai mult apare disproportionată masura arestarii preventive a inculpatului minor.
Dacă față de invinuitii și s-a putut aplica măsura unei sanctiuni administrative, in conditiile in care, dacă ar fi fost trimiși in judecată ar fi primit o pedeapsă privativă de libertate destul de lungă, cu atât mai mult față de minor care beneficiază de prezumtiile legale a diminuării discernamantului si a unui regim sanctionator diferit față de al majorilor, ar fi corect si s-ar aplica un tratament juridic egal pentru toți participantii dacă s-ar judeca si minorul in stare de libertate.
Acest lucru apare corect cu atât mai mult cu cât i se poate aplica si o masura educativă.
Inculpatul nu mai poate influența desfasurarea procesului penal, respectiv cercetarea judecatoreasca, și drept urmare nu mai există pericolul ca acesta să influenteze martorii sau să falsifice probe.
Pericolul social al inculpatului nu este cu nimic mai prejos decat al celor 2, majorii, care se invârt in aceleași cercuri in care s-au invârtit cei 3 când erau in țară.
Cu atât mai mult i se pare că arestarea preventiva apare disproportionată și neechilibrată in situatia inculpatului.
Este in interesul major al copilului și al societatii - care putea să fie redat școlii pentru reeducare decât să fie in stare de arestare preventiva, cu atât mai mult cu cât peste câteva zile incepe școala.
Invocă art.23 din Constitutie și art.5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Față de cele arătate solicită admiterea recursului, a nu se mai prelungi arestarea preventiva a inculpatului și a se dispune cercetarea acestuia in stare de libertate.
Solicita a se ține cont și de lipsa antecedentelor penale, de situatia buna la invatatură, de mediul familial și de starea de sanatate.
A se mai avea in vedere și faptul că, dintre toți cei 4 participanți el este singurul care este in stare de arest.
Intreg rechizitoriul se axeaza numai si numai pe vinovatia inculpatului, el este capul capilor, el ar fi avut o influență deosebită asupra majorilor - in conditiile in care nu s-a dovedit că acesta are influență asupra lor, violență psihologică, de altă natură, din contra, cei doi, majorii, au profitat și ei din plin, au luat bani, au fumat țigări, cantitatea este relativ mică, la fel și beneficiile materiale pe care le-ar fi obținut sunt relativ modice.
Solicita a i se da șansa să poată fi judecat in libertate.
Nu contestă nimeni pericolul social al faptei sau al infractiunii, dar față de contextul dosarului, față de faptul că majorilor li s-a aplicat amendă administrativă - pe care nu o contestă, consideră că este neechilibrat și injust ca inculpatul să stea in arest și ceilalti să fie liberi.
Nu este aparator pentru, dar se poate invoca si nulitatea rechizitoriului, pentru că nu s-a facut dovada ca s-a umblat după el, ca s-a schimbat adresa lui, ca s-a incercat gasirea lui.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, considera că, legal si temeinic instanța de fond a dispus mentinerea arestului preventiv avand in vedere temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, respectiv cele prevazute de art.143 și 148 lit.f Cod procedura penala.
In ceea ce priveste critica formulata de catre aparare, o considera nefondată, aspectul că ceilalti 2 participanti și - față de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala cu aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, nu poate constitui o imprejurare care să modifice sau să inlăture in vreun fel aceste temeiuri care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive luată față de inculpatul, avand in vedere amploarea activitatii infractionale desfasurată de catre inculpat.
De altfel din declaratiile acestor 2 invinuiti si rezultă faptul că acesta a avut inițiativa activitatii infractionale desfasurate in acest mod.
In ceea ce priveste nulitatea rechizitoriului, consideră că această chestiune excede cadrului procesual.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că, regretă foarte mult că a ajuns in această situatie, vrea să fie judecat in stare de libertate sub control judiciar, vrea sa stea alaturi de familia lui, să-si continue școala, invață la o scoală foarte bună. Scopul lui nu a fost sa ajungă traficant de droguri sau vreun infractor, vrea sa ajungă un om respectat, să facă o facultate, să ajungă cineva in viață. Solicita a se dispune judecarea sa in stare de libertate.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 21 august 2009 Tribunalului Vaslui, în baza art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat că măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 32/5 august 2009 a Tribunalului Vaslui în baza căruia s-a emis mandatul de executare preventivă nr. 37/U din 5 august 2009 împotriva inculpatului este legală și temeinică.
În baza art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală s- menținut măsura arestării preventive a inculpatului trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și introducere în țară de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 99 alin. 3 Cod penal, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. 4 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul reținut:
Prin adresa nr. 30/D/P/2009 din 05.08.2009, înregistrată la această instanță sub nr-, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată - Biroul Teritorial Vasluia propus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și introducerea în țară de droguri de risc, prevăzute de dispozițiile art. 2 alin.1 și art.3 alin.1 din 143/2000, modificată prin Legea nr.522/2004, cu aplic. art.33 lit.a și art.99 al.3 Cod penal, constând în aceea că, începând cu luna aprilie 2009 inculpatul împreună cu alte persoane, a introdus în țară droguri de risc pe care le- oferit spre vânzare și consum altor persoane din municipiul Bîrlad.
Prin Încheierea nr. 32 din 05.08.2009 Tribunalul Vasluia dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 20 de zile,începând cu data de 5 august 2009 și până la 24 august 2009,inclusiv, reținându-se că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
A fost emis pe numele inculpatului mandatul de arestare preventivă nr. 37/U din 05.08.2009 de Tribunalul Vaslui.
La data de 19 august 2009 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată - Biroul Teritorial Vasluia dispus, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri și introducerea în țară de droguri de risc, prevăzute de dispozițiile art. 2 alin.1 și art.3 alin.1 din 143/2000, modificată prin Legea nr.522/2004, cu aplic. art.33 lit.a și art.99 al.3 Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestui tribunal la nr- din 19.08.2009.
Tribunalul, verificând din oficiu conform dispozițiilor art. 160 și 300 ind. 1 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului, instanța constată că din probele administrate în cauză până la acest moment, respectiv declarațiile martorilor, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante dar și procesele verbale de redare convorbirilor telefonice, precum și planșele foto, dar și faptul că la desfacerea coletului trimis din Italia s-a găsit o cantitate de aproximativ 64 gr rezină de canabis așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico - științifică și care constatat că substanța găsită este rezină de canabis, rezultă că există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.
De asemenea, există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura infracțiunii, modalitatea de săvârșire, valorile sociale lezate prin comiterea ei, rezonanța socială deosebită în comunitatea din care inculpatul face parte. Este adevărat, pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuită inculpatul. In practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ocrotită prin art. 1 din Codul d e procedură penală, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpatei sau a reacției declanșată de fapta comisă de acesta.
Același probatoriu demonstrează și probează existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului -pericol ce este apreciat,în cauza de față,prin raportarea la toate datele și elementele cauzei penale, respectiv natura și gravitatea faptei despre care se prezumă că fost săvârșită de inculpat, activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că fost implicat constând în aceea că, începând cu luna aprilie 2009 inculpatul împreună cu alte persoane, a introdus în țară droguri de risc pe care le- oferit spre vânzare și consum altor persoane din municipiul Bîrlad.
Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentate și actuale, cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești.
Stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului urmează a se face, desigur, numai în urma efectuării cercetării judecătorești, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Protejarea interesului comunității și a drepturilor tuturor membrilor ei reprezintă o prioritate în raport de restrângerea libertății inculpatului ca urmare a luării măsurii arestării preventive.
Libertatea individuală este una dintre valorile fundamentale protejate de Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, ale cărei dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și fiind totodată direct aplicabilă, inclusiv pentru dreptul intern român, impunând, prin prisma importanței sale, un control riguros din partea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la oricare măsură care ar putea aduce atingere acestei valori.
Pentru inculpat s-a invocat conduita procesuală sinceră atât în cursul urmăriri penale cât și în fața instanței de judecată, că nu are antecedente penale, că este minor și elev clasa a IX- și nu a conștientizat gradul ridicat de pericol social al faptei pe care a comis-o, dar aceste aspecte nu pot conduce prin ele însuși la revocarea măsurii arestării preventive, ci vor fi avut în vedere la soluționarea pe fond a cauzei în măsura în care inculpatul va fi găsit vinovat și condamnat.
Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente pe baza cărora să se constate diminuarea caracterului solid al indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală sau că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică tribunalul, în temeiul art. 300 ind.1 Cod procedură penală, va constata legală și temeinică măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, pe care o va menține, urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. h alin.3 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând- pentru netemeinicie.
Se susține în motivarea recursului că au apărut elemente noi care nu au fost avute în vedere la luarea măsurii, respectiv declarațiile complete ale inculpatului din care rezultă împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, rezultând că au participat și învinuiții și la săvârșirea faptelor penale.
Declarațiile martorilor și confirmă participarea la săvârșirea activității infracționale a tuturor celor 4 inculpați, și.
Măsura arestării preventive a inculpatului este disproporționată față de realitatea ca prin rechizitoriu au fost trimiși în judecată inculpații minori și, acesta din urmă în stare de libertate, iar pentru inculpații majori și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și dispunerea unei amenzi administrative.
Inculpatul risca ca sancțiune penală și o măsură educativă și nu mai poate influența desfășurarea procesului penal prin influențarea de martori sau alterare de probe.
Invocă interesul major al copilului în sensul redării acestuia școlii de reeducare decât să fie în stare de arestare preventivă precum și art. 23 din Constituție și art. 5 din CEDO.
Solicită judecarea inculpatului în stare de libertate întrucât acesta nu are antecedente penale, are o situație bună la învățătură, are un mediu familial corespunzător și se invocă starea de sănătate. Dintre cei patru participanți la săvârșirea faptelor este singurul arestat.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriu, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară de droguri de risc și trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată și inculpatul minor - pentru săvârșirea acelorași infracțiuni și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea de sancțiuni administrative față de învinuiții majori și - pentru săvârșirea acelorași infracțiuni.
În ce îl privește pe inculpatul recurent baza factuală care atrage și justifică măsura arestării preventive descrisă în rechizitoriu nu s- modificat.
Procesul se află în faza cercetării judecătorești la stadiul verificării măsurii preventive la primirea dosarului, cercetarea judecătorească urmând să se desfășoare de la termenul de 9 septembrie 2009 în continuare.
Temeiul de arestare preventivă a inculpatului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu s-a modificat, nu a încetat pentru a deveni incidente prevederile art. 139 Cod procedură penală sau 140 Cod procedură penală, ci continuă să subziste și justifică continuarea privării de libertate a inculpatului pe durata prevăzută de art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală.
Arestarea preventivă a inculpatului este legală și luarea și menținerea acestei măsuri s-a dispus în scopul prevăzut de art. 136 Cod penal și are la bază indiciile și probele cauzei care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul minor a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată, premisă a arestării preventive, conform dispozițiilor Codului d e procedură penală în materia arestării preventive precum și a dispozițiilor art. 5 din CEDO.
Cum temeiurile de arestare nu s-au schimbat, în scopul bunei desfășurări a procesului penal și în considerarea dispozițiilor art. 160 ind. b și art. 160 ind. h Cod procedură penală măsura menținerii arestării preventive inculpatului este legală și temeinică.
Urmează ca probele administrate la urmărirea penală să facă obiectul procesului penal în faza cercetării judecătorești alături de alte probe propuse de părți și procuror, care vor fi administrate, analizate și coroborate de instanța de fond competentă să stabilească vinovăția inculpatului, faptele comise, încadrarea juridică dincolo de orice dubiu și respectiv tragerea la răspundere penală a inculpatului în măsura în care se va impune, prezumția de nevinovăție a acestuia operând pe parcursul tuturor procedurilor penale în favoarea sa.
Preservarea ordinii publice încălcată de inculpat, prin presupusa săvârșire a faptelor fundamentată de probe, este prevalentă în această fază procesuală prin raportare la lipsa antecedenței penale a inculpatului și la datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Participarea invocată la săvârșirea faptelor și altor persoane, învinuiți sau inculpați, nu are influență asupra măsurii preventive a arestării dispusă față de aceasta, cauza fiind examinată individual prin perspectiva dispozițiilor legale aplicabile în materia arestării preventive, prevăzute de art. 143, 146, 148, 160 ind. b și 160 ind. h Cod procedură penală, așa cum au fost examinate.
Evaluarea instanței de fond este legală și temeinică și este menținută.
Așa fiind conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul inculpatului și va menține încheierea de ședință atacată ca fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 21.08.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
01.09.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Aurel Dublea
