Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3298/2/2009
827/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.537
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER: -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror .
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar - fila 5.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de 02.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, arătând că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetării penale, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dorește să-și continue studiile, iar cercetarea sa penală să se facă în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii Tribunalului București - Secția a II-a Penală prin care a fost menținută măsurii arestării preventive. Consideră că în cauză temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea de libertate, în sensul că există probe certe privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de droguri. Lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura faptei și modalitatea de săvârșire, inculpatul folosind alte persoane pentru vânzarea drogurilor. Apreciază că în cauză temeiurile nu s-au schimbat și nu există motive pentru revocarea măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, nu are antecedente penale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, în temeiul art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților și.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă și cererea formulată de inculpatul, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei rezultând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, se reține că, rin p. rechizitoriul nr. 1596/D/P/2008 din 06.02.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, au fost trimiși în judecată: inculpatul - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 și inculpatul - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 toate cu aplicarea art. 33 lit. a și Cod Penal art. 16 din Legea nr.143/2000.
În cursul urmăririi penale, față de ambii inculpați, s-a luat măsura arestării preventive, cu privire la inculpatul recurent reținându-se că, la data de 6 ianuarie 2009 a comercializat prin intermediul inculpatului 3 doze de heroină în amestec cu diazepam și phenobarbital, în schimbul sumei de 150 de lei, către martorul, iar la data de 06.01.2009 a fost depistat deținând cantitatea de 2,28 grame heroină în amestec cu diazepam și phenobarbital.
La data de 12 ianuarie 2009, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și a inculpatului recurent, în temeiul art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art.143 coroborat cu art. 681Cod procedură penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment procesual, respectiv: denunțuri, procese-verbale de stabilire a identității, proces-verbal de capcanare criminalistică și consemnare serii bancnote, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal percheziție domiciliară, proces-verbal de percheziție corporală, aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent.
De asemenea, în mod just, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care acesta este cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, infracțiune cu grad de pericol ridicat.
Astfel cum a reținut și prima instanță, pericolul concret pentru ordinea publică este dat de natura infracțiunii pentru care este cercetat recurentul, de relațiile sociale protejate, din modalitatea de comitere a faptei, amploarea pe care a cunoscut-o consumul de droguri, existând temerea că odată pus în libertate inculpatul ar putea comite și alte fapte similare, ceea ce ar spori nesiguranța în rândul membrilor societății, îngrijorarea că sănătatea lor - și în special a tinerilor - este pusă în primejdie.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului recurent, invocate de aceasta, Curtea apreciază că atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale sau împrejurarea că dorește să-și continue studiile, nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a acestuia, urmând ca argumentele vizând circumstanțele favorabile să fie valorificate, în cadrul unei eventuale individualizări a pedepsei, dacă se va dovedi - cu certitudine și fără echivoc - vinovăția inculpatului.
Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției criticate.
Pentru aceste argumente, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Constatând că inculpatul recurent se află în culpă procesuală, n temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red.
Dact./07.05.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
